335 matches
-
cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i zgândăre boala, gelozia aia urâtă... Rafael o vedea prin ușa întredeschisă, în fața aragazului, amestecând într-o cratiță mare, și câinele scâncind și frecându-se de coapsa ei ca un copil răsfățat peste măsură. Se împingea în ea nerăbdător și parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aș pune botu’? — Nu știu. Cine poate ști? Rafael schimbă vorba. Oricum, ești dibaci. Tocmai citeam aici, auzi, e de nu se poate, și Milică, numai ochi și urechi, salivând precum Ghiocel! — Te rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorba. Oricum, ești dibaci. Tocmai citeam aici, auzi, e de nu se poate, și Milică, numai ochi și urechi, salivând precum Ghiocel! — Te rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înăuntru, normal. Ce să facem cu ele, să le îngropăm în zăpadă și să le scoatem congelate la primăvară? După aceea să le dezghețăm, să le readucem la viață și să țipăm: „Hei, toată lumea la masă!“ Nu se poate! Am zgândărit cu degetul plasa de sârmă și, deranjând papagalul, acesta a dat din aripi și a țipat: „Rahat! Mulțumesc! Nebuno!“ — Pe acela aș vrea să-l congelez, spuse Naoko, cu o privire tristă. Chiar cred că o să înnebunesc dacă-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar uneori îmi e atât de rău, încât îmi vine să plâng. Și-i mai vezi și pe doctorii ăștia că taie capul unui pacient, convinși fiind că n-au nici o șansă să-l vindece. Nu fac decât să-i zgândăre buba din cap și după fiecare intervenție, pacientul se simte mai rău și e tot mai smintit. Crede-mă că îmi e și mie greu să mai trăiesc doar cu asemenea perspective. Colac peste pupăză, mi se duc și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a izbucnit, aproape fără voia lui, parc-ar fi vrut să-mpiedice o nedreptate, cu o voce aspră, răgușită și cu o văpaie în ochi: ― Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vag, ca pe o persoană care și-ar fi putut atrage un asasinat. Dar în ultima vreme hotărâse să lase memoria lui Alan în pace. Se temea de cine știe ce suferință, de cine știe ce rană îngrozitoare pe care ar fi putut-o zgândări prin cercetările lui. Știa că existau și demoni în viața lui. Avea impresia că-l ține minte pe Alan. Și rămăseseră câteva fotografii ale părinților săi: tatăl lui, un bărbat frumos, brun, cu o figură autoritară, mama lui, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dori niciodată pe nimeni altcineva. Mă simt atât de bine cu tine. Îți voi fi totdeauna în preajmă, spuse Pearl. Ura asemenea conversații, care-i scormoneau propria-i teamă printr-o atingere directă și precisă, ca un deget întins ca să zgândăre o rană. — Eu nu cred că o să mă maturizez vreodată. O să mă târăsc într-o văgăună, o să mă afund în ea și o să dorm acolo pe vecie. — Hattie, încetează, nu mai fi atât de slabă, gândește-te ce noroc ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecuse prin minte, pe parcursul ipotezelor pe care le ticluise pe drum, că John Robert ar putea să-l acuze de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat, iritat, zgândărit? Tom își scormonea conștiința, simțindu-se, totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde, în purtarea lui nesăbuită, zăcea greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Botea pe Dogaru apropiindu-se de el sfidător, afară în curte. Până la urmă l-au găsit pe taică-meu că-i exploatator? Las' că vedem noi! răspundea încrâncenat Dogaru. Nu-și ascundea câtuși de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la Tecuci de unde zici că vii? E plin de jidani ca tine! Da' las' că-i punem noi la treabă! Mult n-o să mai huzuriți voi! Rumoarea vocilor creștea din ce în ce. Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în cuibarul de viespii, putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat de tăvăleală. Numai că pentru asta am plătit un preț prea mare. Mai bine nu scăpam, dar rămâneam întreg. Așa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în imaginația mea pe treptele lor. Și, după cum bănuiți, eram convins că nu există altă înțelepciune decât aceea de a vedea partea însorită a adevărului că trăim. Un prieten care locuia în alt oraș și căruia îi plăcea să mă zgândăre mi-a scris odată că el nu știa ce e speranța și ce-ar putea face cu ea. Îmi amintea chiar faptul că grecii au scos-o ultima din cutia Pandorei, considerînd-o cel mai mare dintre rele. Oamenilor, zicea el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
șarpelui. Îmi era teamă de șerpi. În copilărie cunoșteam o plantă cu foaie lată și zimțată care creștea solitară și care, aplicată pe orice rană, făcea sângele să se coaguleze imediat. Mai târziu nu m-am priceput decât să-mi zgândăr rănile. Așa am ajuns de la repulsie în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele despre manguste. Mi se părea uneori că orice rău care mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea cu copilul de mână să vină să se culce cu el. Femeia protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic și o lăsa să termine. În timpul acesta zgândărea cobra, care, enervată de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
despre ce e vorba veți exclama: "Ei, asta-i bună! S-au întrecut cu gluma". Dar n-am ajuns încă acolo. Deocamdată trebuie să vă spun că "jocul" care ne era de folos amândurora a avut urmări neașteptate pentru mine. Zgândărind în cenușa unui viciu pe care-l crezusem stins, i-am stârnit din nou flăcările. Vechea mea pasiune a proceselor a reizbucnit cu violență. Eram din nou cel de odinioară, capabil să uite și de foame și de lume pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să ai toate motivele pentru asta, să nu-ți faci reproșuri de egoism, ți-ai zgândărit rănile ca nu cumva să te vindeci, să pierzi dreptul sau mai bine zis orgoliul de a te crede un Iov. Parcă te văd încruntîndu-te când vei ajunge aici. Ușurel, domnule profesor, nu te încrunta. Citește mai departe. Și nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
părut grozav, de mare efect. Am încercat la câteva baluri și am reușit. Sunetul sticlei pisate era sinistru și eficient. Asistența se uita înfiorată de curiozitate și teamă la mine, ca la un "cîine rău", gata să muște dacă era zgândărit, iar eu îmi savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rar, totul trebuie să ți se pară nou” “Asta așa-i că, uite, mai ales unii locuitori ai satului, cei mai tineri ca mine, mult mai tineri, tare-mi mai par noi.” “Ai dracu’, taică, așa e!” Vorba asta îmi zgândărește, fără să vreau, un zâmbet. Îmi amintesc de zilele copilăriei când, ca și acum, la orice, nea Lisandru n-avea decât o singură replică: “Ai dracu’, taică, așa e!” Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mama a avut parte de mai puține bucurii după căsătorie, și acum îmi dau seama că își dorea mai mult de la viață, deși rareori mormăia nemulțumită. Erau, deci, un cuplu obișnuit. Am avut o soră mai mică pe care o zgîndăream și cu care mă băteam, pînă am ajuns să locuim în case separate. Atunci mi-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni. î Cum v-ați petrecut copilăria? R în afara crizelor de astm și a eczemelor, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin, ca pe-o marfă, i-a pus pălăria pe cap, a scotocit în buzunarul interior al hainei, de unde a scos un portmoneu de antilopă, l-a ascuns imediat într-un buzunar propriu. Deodată mi-am dat seama ce mă zgândărea de când spusese Petre că mă duce la Poliție. Cum adică la sfârșit de săptămână nu-s oameni pe acolo, ce zi e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi trebuie vești de la Teheran. Dar vești despre care n-am să pot niciodată să-ntreb dând un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]