488 matches
-
semnele revelației și ale "trezirii" la conștiință. Momentelor de cutremur interior le corespund întotdeauna reacții fizice, brutale. Devastarea lui Bologa în urma dialogurilor de la popotă este mai grăitoare decît orice recunoaștere, prefigurînd o înțelegere dramatică: "se clătina pe scaun, cu fața zgîrcită de o înfiorare nestăpînită." Tezele exprimate în interiorul discursului romanesc alcătuiesc o rețea mai mult decît perceptibilă. Conținutul "ideologiei" care provoacă sau justifică manifestarea personajelor apare nu doar în expuneri de "teorii", cum sînt "concepția de viață" juvenilă, imatură a tînărului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a manifestat cu putere, avînd în fruntea lui episcopi, în timpul marilor "bătălii" economico-politice (luptele demografice, ale grîului...), precum și, într-un mod cu totul spectacular, la declanșarea războiului din Etiopia, război prezentat credincioșilor ca o nouă cruciadă; episcopul nu a fost zgîrcit nici cu discursurile lirice, nici cu binecuvîntarea drapelelor și a altor simboluri ale cuceririi. Ideologia cruciadei a dus la reacții ale catolicilor față de intervenția italienilor în Spania. Afascismul a fost o atitudine foarte răspîndită în cadrul ACI, mai ales în asociațiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe an ca și când îmbolnăvirile pot fi planificate. Au fost numeroase cazuri când medicilor li s-au imputat certificate medicale pentru că au depășit numărul de zile de concediu medical ce aveau dreptul să le acorde. În aceste situații, medicii devin foarte zgârciți în acordarea concediilor medicale bolnavilor și în final cei ce suferă sunt oamenii bolnavi. Ca urmare, morbiditatea generală a crescut, capacitatea de muncă a muncitorului se reduce și în final economia națională este cea care pierde. Alimentația bolnavilor în spitale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
una singură, nici din greșeală, deși era sezonul lor. Mergând prin piețe, ne-am putut da seama de groaznica mizerie a agriculturii socialiste. Un țăran ne-a spus: Noi suntem de vină, domnule, noi. Dacă acum 15 ani eram mai zgârciți cu aplauzele noastre, azi stăteau lucrurile cu totul altfel la noi în țară. Ne-am întâlnit și-am stat de vorbă cu o mulțime de prieteni și de cunoștințe. Toți erau de părere că în România nu se găsesc alimente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar a acceptat donațiile stabile. Clerul a trebuit să facă așa, nu pentru sine, ci pentru a avea ce repartiza celor lipsiți, în cazul în care s-ar fi diminuat în rîndurile credincioșilor acea rîvnă inițială a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica de ceea ce are astăzi. Căci dacă totul s-ar face după legile apostolice, veniturile Bisericii ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
grijă, italienii sunt oameni zgârciți și economi. Mama mea gătea o oală de mâncare, jumătate se mânca, jumătate se dădea la vecini. Aici totul e socotit. Se măsoară maximum 100 de grame paste pentru o porție . Ei nu sunt însă zgârciți cu ei înșiși. Doar cu noi. Suntem ca un animal sâcâietor; trebuie să-i dai mâncare de trei ori pe zi. Voi reveni asupra subiectului. Leila... Voia să se întoarcă în Algeria, să deschidă un salon de înfrumusețare. Se temea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală că te mai ușurezi de păcate. De multe ori m-am întrebat: "Atunci, la Baia, oare care a fost prețul vânzării Moldovei?" Mateiaș, cu săgeata ceea, nu cred că a fost zgârcit pentru așa o facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a căsătorit). Mai avea argați la păscut vacile și oile și la îngrijitul cailor. Aceștia stăteau foarte puțin la el, că nu le plăcea simbria. Preotul era cam zgârcit de felul său și nu respecta ceea ce propovăduia cu atâta strădanie la slujbă, la biserică. Titi, fiul său, nu-i pre era de ajutor. În timpul anului era plecat la liceu, (apoi la facultate), vara îi plăcea să stea mai mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Radu Petrescu) și după aceea la amintirile din școala de Literatură, unde N. a fost (prin 1954 sau 1955) elev. Ajuns aci, mi-l atacă întîi (deși știe că-l prețuiesc sau, poate, tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a devenit un mare personaj. Lesne puteai găsi în el subiec tul unui număr de comedii: Autorul, Nobilul, Tribunul poporului etc. Îi plăcea să fie lăudat în mare și în mic, nu era sătul de laude niciodată și nu era zgârcit nici cu lauda de sine, sub toate formele pe care un om de spirit i le putea da. Își făcea o glorie din a ști să mâ nuiască armele, din a declama tirade de teatru, din a face corecturi de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu este în niciun caz detaliul anatomic. Suceala lui Cănuță nu este una anatomică, ci ține de „firea” personajului așa cum sunt și sucelile actorilor poli- tici precum Cațavencu și care corespund unui caracter tranzacțional al personajelor caragialești. Caragiale este chiar zgârcit cu amănuntele fizice cu privire la personajele sale, îl descoperim uneori atent la îmbrăcăminte, dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
probă cu tot romantismul și strălucirea cabinelor de la ștranduri. Este cel mai prost gândit design de magazin, genul de lucru care, nici în ipostazele lui cele mai luxoase, nu servește nici comercianților, nici cumpărătorilor. Designerii de magazine de haine sunt zgârciți când concep cabinele de probă, pentru că nu vor să „risipească” spațiul făcându-le prea mari. Nu vor să cheltuiască prea mult din bugetul alocat pe niște cămăruțe care nu vor fi niciodată fotografiate de revistele de design. De fapt, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
nu numai coleg și prin el am învățat să cunosc țăranul român și mai tîrziu, în viață, să înțeleg de unde vine forța neamului românesc. Profesorii aveau multă învățătură de carte și solidă pregătire pedagogică. Poate de aceea erau severi și zgîrciți la note. Disciplina era strictă. Purtam uniformă, care era obligatorie. Liceul "Vasile Alecsandri" avea culoarea albastră pentru șapcă și tunică, iar la guler, cusut numărul cu care erai înmatriculat la intrarea în liceu și pe care îl purtai pînă la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un carnețel și un creion și nota: "Bodo, un cornet de înghețată, 0,25$, 8 martie 1968". Ceea ce mi se părea cel mai umilitor era că făcea asta în văzul tuturor. Din acest motiv, nu am reușit niciodată să fiu zgîrcit. Plăteam la restaurant și pentru prietenul cu care mă duceam, conduceam o mașină mare și care mi se părea că mă reprezintă, îmi cumpăram diverse lucruri doar pentru a le putea deduce din impozit. A apărut apoi și minunata carte
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Era locotenent și plecase cu trenul, de la garnizoana lui din Timișoara spre Cluj. În același tren, se afla și un general care-l invitase în vagonul restaurant. Sigur că generalul ar fi trebuit să-i ofere masa, dar era cam zgârcit. Așa că hotărâse să ceară o singură porție de pește pentru amândoi. Bietul locotenent se intoxicase, peștele fiind stricat. Culmea era că generalul nu avusese nimic. Odată întors la Timișoara, locotenentul fusese nevoit să se oblojească; se simțea mai bine, dar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. și de la gând la faptă a fost puțin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
roluri care nu-ți vor da posibilitatea unei evoluții, te vor obliga să te repeți, lucru care ar putea duce la plafonare, ca să nu mai vorbim de cabotinism. Despre Iordache pot spune că-l așteptam a fi un Joshua mai zgârcit în manifestări civice și mai puțin șugubăț. Aveam și aici nevoie de un mister; căci în rolul maestrului a reușit cu foarte mare finețe acest lucru. Este curios faptul că, față de Valeria Seciu, n-am aceeași suspiciune, ca și față de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de aspecte sunt obligatoriu legate de faptul smulgerii din natură a unei bucăți de teritoriu: orașul. Dacă tot Împiedicăm exercitarea suveranității naturii pe acest teritoriu, atunci s’o suplinim Întru toate, indiferent cât ar costa aceasta. La ce să ne zgârcim? În fond, natura nu ne-a cerut atunci nici un preț. Dar poate s’o facă oricând. Mai concret, e vorba de curățirea și mai ales evacuarea zăpezii. Din mai multe motive. Unul ar fi evitarea unor accidente specifice, În care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În urmă. Nu că ar fi mai “proaste”, dar cuplarea lor directă la o sursă inepuizabilă de energie - Soarele - le-a permis să aștepte mai mult Înainte de a face un salt calitativ ca reacție la schimbarea condițiilor de mediu. Mai zgârcit cu energia, animalul n’a avut prea mult timp de gândire. Dacă animalul a dobândit pluricelularitatea În ocean și a urcat pe uscat În această stare, planta a dobândit aceeași pluricelularitate mai târziu, când era deja pe uscat. Că În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
părea cam exotică. Făina de grâu necernută îi apare ca ceva neserios unui așkenazi talmudist, moștenitor al Luminilor. Cuvântul care o desemnează, în ebraica modernă, înseamnă "vrăjitor". Dar chiar așa stând lucrurile, noi vizităm muzeul Artelor primitive fără a ne zgârci în privința semnelor de respect datorate vrăjitorului papuaș care trece pe acolo împodobit cu pene și cu coliere. Mănăstirea are un nume foarte potrivit, Sfânta Maria a Învierii. Maria, fiică a Sionului, înflorită pe ramura lui Iesei, trăsătură de unire între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care, tembel, i-a acordat-o Puterea - de altfel, extrem de zgârcită cu astfel de cadouri, mai ales față de „elemente burgheze, reacționare” - contra celor și a Celui care i-o acordase. Nu, reîntoarcerile mele succesive, insistent, Într-o zonă unde eram nu numai prost văzut, dar și atacat grosolan, atunci când reușeam, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
crescut Dan și cum a muncit că să ajungă medic i-am vorbit deseori nepoatei mele Andreeala, rămasă orfană chiciar la începutul celui de-al doilea an de școală. Totdeauna am fost și am rămas alături de ea. Nu m-am zgârcit și tot ce a solicitat să aibă pentru a se îmbogăți în cunoștințe i-am pus la dispoziție, veghind să nu ducă lipsă de nimic. Când va trebui, îmi va aduce și ea o cană cu apă ? De Dragă bunicule
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedea pe sine ca insulă a celor pedepsiți fără vină de români. Că doar românii cu Antonescu al lor fuseseră, la fel ca și ei, aliații lui Hitler. Ca orice populație țărănească, fiind prin însăși dispoziția lor naturală îndeajuns de zgârciți la vorbă, țăranii aceștia erau în mod suplimentar reduși la tăcere de ceea ce se numește istorie. Au devenit umili pe din afară, trebăluind ca niște ființe desăvârșit dresate pe ogorul statului, care până nu demult fusese proprietatea lor privată. și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]