1,442 matches
-
nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să-nhaț pe vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino nu e decît un moment psihologie, un moment în care ofițerimea aia a tras aer în piept, să-și facă curaj... Domnule Mihail, am impresia că este vorba de o interpretare a faptelor..." Mihail zgîrie cu unghiile tăblia mesei, "o interpretare? Și cine a făcut această interpretare? Dumneata sau eu? Știi bine că n-ai respectat regula de bază a întocmirii raportului, obiectivitatea, că ți-ai permis să influențezi decizia superioară. De ce, domnule Bîlbîie, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
defilare patrularea se întețise și în fiecare seară cei mai mulți dintre locuitori erau adunați în lungul Străzii Mari și înaintea apelului strigau la comandă: "Ura" și "Să trăiți!" După ce a reușit să se apropie cît de cît de Vilă s-a zgîriat din păcate pe obrazul stîng într-un ghimpe, se întunecase de-a binelea și din cauza emoției s-a împiedicat într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zice, se schimba morarul, dar moara măcina înainte în felul știut și nici rînduiala nu era dată peste cap. Dar acum lucrurile stăteau altfel! Altfel și numai dacă socotea că Serviciul nu pierduse nici un agent, nici un inspector, nu fusese măcar zgîriat în decursul aflării știrilor, secretelor din culisele acestor lupte politice, care în paginile ziarelor erau înfățișate ca uriașe înfruntări de forțe ce se dușmănesc de moarte. Pînă acum nu pățise nimeni nimic și, uite, acum venise Șerban Pangratty personal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
balenă. Era o ghioaga nemaivăzuta, căci în afară de desenele stranii care se puteau observa pe suprafața ei, prezența, în partea superioară, două mari protuberante, care duceau cu gândul la femurul unui animal imens, necunoscut. —E os! remarcă Tapú Tetuanúi, după ce o zgârie ușor cu un cuțit făcut dintr-un dinte de rechin. Dar nu-i de balenă. Pare să fie de la piciorul unui porc uriaș. Simplă idee că bestia umană pe care o căutau putea proveni dintr-un loc în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În dimineața asta: fără căldură. Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui aproape o zgârie pe doamna Clark în frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
graffiti. „Murdărirea domeniului public”, așa a numit un judecător arta lui și i-a ars o amendă și o noapte la închisoare. În celula în care-l vâră polițiștii pe Terry Fletcher, toți cei dinaintea lui au fost artiști, au zgâriat vopseaua verde, umplând toți pereții cu desene. Apoi semnându-se. Petroglife mai originale decât Kokopelli. Decât Mona Lisa. Create de nume care nu erau Pablo Picasso. În noapte aceea, uitându-se la desene, Terry aproape s-a dat bătut. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens. Dacă vreți cu tot dinadinsul, firetul e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât mai mult le place și le place și le place să caftească un travestit. Știind că-i un bărbat. Mai ales dacă-i gătit și arată mai bine decât ele. E voie și să dea palme, dar nu să zgârie. Piața s-a deschis repejor. Webber și Flint au început să nu mai mănânce seara. Să bea bere light. În fiecare orășel nou, îl puteai suprinde pe câte unul din ei stând din profil în fața unei oglinzi, privindu-și abdomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile de povești din bibliotecă. Mama ofta. Mă rog la Domnul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
indonezian, dar nu știa bine În ce limbă ar fi trebuit să vorbească sau În ce alt fel să comunice cu acest băiat. El Începuse În engleză, Însă cu ceva mai mult decât un strop de accent olandez care Îi zgâriase urechile. Dar când trecea la indoneziană, și făcea asta adesea și pe neașteptate, avea un acent ciudat, impo sibil de recunoscut. Asta era pentru ea un adevărat obstacol, fiindcă de obicei Își potrivea rostirea după persoana cu care vorbea, printre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știu. Sunt nori. De-aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui? O să vezi. Vino! Au Înaintat pe o cărăruie care urmărea malul sinuos al râului și pe alocuri dispărea În ierburile Înalte. Marginile tăioase ale ierbii le zgâriau mâinile, iar Johan țipa, se prefăcea că-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada prin fața poștei și pătrunse într-un lactobar, nu știa de ce, dar când era vreme deschisă avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
GARSONIERA ÎN CENTRU Prietenilor mei E o poveste cu prințesa Miau, cu fata care purta la picior 48 și cu Păianjenul Pinochio. Stiloul nu a mai mers de multă vreme, deși lam forțat, nu știa decât să zgârie și să se întrerupă, azi mi-a venit ideea să-l ud și uite că scrie. Gura mi-e rotundă cu un spațiu de cerc de parcă pe acolo acum aș avea un fel de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o pernă de puf și să doarmă în puf, așa trebuie, el e un puf. Deja ne usturau ochii de cât nisip ne aruncase în ochi, Pinochio era zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm, și stătea într-un colț de cameră cu toată pătura înfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o smucitură zdravănă, eu tras în sus, dând din picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te avertizez: să pui adevărul pe hîrtie înseamnă și risc, și pericol. Mă străduiesc să-mi temperez cîinele care, de-o vreme, se uită prin geamul ușii de la intrare cred că mai mult la Miss Deemple decît la mine și zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că la colțul dinspre strada "Fulger", colț mirosind veșnic a urină, a apărut Milucă și n-am altă ieșire decît să intru repede-n casă. Trece aproape cotidian spre Antoaneta-vache-qui-rit, acum cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de unul singur, să încerc să înțeleg sensul acestei întâmplări; mesajul ghețarului. Schiam pe văile largi și generoase, prietenul meu, mereu în spate, aluneca exact pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
există negare între totul și nimic. Cor de Voci Ai să cazi în sus, ai să cazi în sus! Ecoul Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Amestec de Voci, dans de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
segment din Brăila. Bisericuța împlinește acest spațiu, prin vechime și frumusețe. Dacă acest cerc n-ar fi spart de paralelipipedul cu unsprezece etaje al Hotelului Traian, bucata de oraș ar fi o mândrie turistică. Clădirile vechi, transformate în centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de personaj, dar are avantajele spectrului pentru că poți pătrunde oriunde fără a fi descoperit. Păcălisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]