814 matches
-
care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a regiunii”. Zice Virgil Dumitrescu: „Orchestrații rafinate îmi / scalda sufletul cum valurile mării nisipul. / Fir cu fir aleg din natură - pietricele de rău, / șolzi de păstrăv zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
titlu: Băiuțeii. Și nu mi-a mai rămas decît să-ntreb, ca-n Do you like Brahms, ce sînt ăia? Să zicem că am sărit (sau, în fine, am citit-o la sfîrșit, deși nu-i adevărat...) peste prefața, tandră, zglobie, ca de adult care se preface - sau poate chiar e... - măgulit că-i dau copiii importanță, a lui Radu Cosașu, și m-am apucat de carte. Aflu, prea tîrziu ca s-o mai las din mînă, că aleea Băiuț (nu
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
după ani să-și ia copilul, iar matale să n-o lași!” Fericit că o să aibă cui să-i deie tot avutul, Grigore se bucură peste măsură și uită de partea rea a vestii. El vroia un fecior puternic și zglobiu, așa cum o fost el demult, un fecior harnic dornic să agonisească rodul muncii țărănești și să nu fugă prin târguri, ori străinătățuri, așa cum făcuseră alții. Au mai trecut încă trei ani, iar Grigore începu să aibă ghiocei. Nu venea nicio
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară Suspine prelungite în blonde note stinse
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
fatidicul an 1968, al afirmării publice și apoi al interzicerii onirismului. Rezultă, indubitabil, că Brumaru a făcut parte din nucleul oniric încă din vremea „ilegalității” mișcării, apartenență pe care, ulterior, opera sa o va confirma cu prisosință, chiar dacă, azi, memoria zglobie a unor scriitori și critici pare a o uita. A doua certitudine: considerat adesea un „ingenuu”, Emil Brumaru este unul dintre marii livrești ai poeziei contemporane. Corespondența sa mustește de referințe literare, de lecturi, de comentarii, de aprecieri asupra literaturii
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe aurii, Flori se leagănă-n cercei, Iar în ochi raze zglobii. Vântul hâtru, pătimaș Îi scutură poalele Alergând peste imaș Până ce vin zorile! Referință Bibliografică: Zi de vară sânzâiană / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
ieșit și celelalte două persoane din toaletă și-o aplaudă, ca în reclamă la Don Cafe. Maia se relaxează și primește aplauzele, tot ca-n reclamă. MAIA (către țipă, veselă, ridicându-se): Aleg, totuși, să fac pipi. Intra în toaleta zglobie, țipă rămâne șocată. Odată așezată pe WC, Maia redevine solemnă și dramatică. MAIA: Poftiți domnilor, tot pipi-ul din mine. Numai să mă lăsați în pace. Se aude zgomot de pipi. Mai citiți și Maia la epilat. E preferatul meu
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare-n floare, Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit, Când în trifoi se ciubărea la asfințit: ,,Adună-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Citește mai mult
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea,Când soarele pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamăși tot cânta din zori în seară,Zbura zglobiu din floare-n floare,Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit,Când în trifoi se ciubărea la asfințit:,,Adună-ți și tu câteva merinde,Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!”... XXI. FRIGUL VIEȚII
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
aduc vreodată aminte cu plăcere de acei pași cuminți din urma alor tăi? De trupul tău de înotător, invadat de un suflet de poet, de brațele în care mă abandonasem cu ochii larg deschiși, ca să văd, în orice moment, șerpișorii zglobii din ochii tăi verzi? Nu îmi voi aminti nimic. Nu voi mai scrie nimic. Nu ne-a ieșit povestea. 'Ay, ay, ay, como me duele!'...” (Sfârșitul) Sfârșitul, într-adevăr. Dar al cui? Sfârșitul a ce? Și până când? Până unde? Sfârșitul
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
-mi pune piedică gândului ce o ia razna spre adolescență: "Joacă-te cu mine!" "Eu am fost cea mai frumoasă." Îmi răsare, răzând, în cale o năzbâtie cu plete zambile, cu o rochiță albastră, presărată cu viorele aduceri-aminte, se joacă, zglobie, în curtea părintească. Îmi simte mirosul de liliac înflorit ce-mi inundă ochii, precum inunda odăile din acele primăveri. Mă privește, oarecum mirată, dispare indiferentă, fără griji, continuându-și jocul. Strigă: “Tăticule, a venit o tanti la noi!” Ce frumoasă
SURÂS de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358257_a_359586]
-
pe Elena Huțu, Diana Păscuțiu, Amalia Gaiță, Andrada Dumitru, Floriana Pachia, Georgiana Militaru, pe băieții Andrei Tiba, Robert Fu, cel din urmă mezinul marii familii a coriștilor de o șchioapă. Micul chinez De Robert Fu, micuțul chinez cu ochișorii migdalați, zglobiu și atașat nevoie mare de Minifloresul lui drag și deopotrivă de „nea Nicu”, îl leagă o autentică „colegialitate”. N-are decât trei anișori, dar e mândru că-i cântăreț la Palatul Copiilor. În curând e anul de când la spectacolele de
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
doi anișori care se așează pe un fotoliu din apropierea celor doi. Pentru puțină vreme, asistă tăcut la replicile adulților. La un moment dat, privindu-și părinții, izbucnește într-un acces de râs cu hohote. Atenția părinților este captată de râsetele zglobii ale copilului. Îl privesc uimiți, fără a înțelege ce se întâmplă. Luați prin surprindere, îl privesc cu atenție căutând, parcă, motivul ce i-ar fi determinat această reacție, apoi, se privesc reciproc, după care, nerezistând, încheie conturile supărării și izbucnesc
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Autorului Să știi, că ne vom întâlni , Pe străzile luminii, Pe sub copacii de argint , Cu frunzele de vânturi . O sa te-astept tăcută , Ca un înger , O să-mi cunoști privirea Și râsul cristalin . Să știi , că ne vom întâlni ! O să pășesc zglobie , Cu pletele în vânt. În mână voi purta Un fir de lilic. Ai să-mi cunoști mirosul De primăvară verde , De lacrima de roua , Ce-mi curge pe obraz . Referință Bibliografica: Ne vom întâlni / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN
NE VOM INTALNI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384924_a_386253]
-
Toate Articolele Autorului Eu mi-am dorit și știi prea bine Cât plac parfumul toamnei ruginii, Cerșeam sărut de buze vișinii, Ce-n miez de zi păreau rubine. N-aș fi plecat de lângă tine Fără sărut pe trup și ochi zglobii. Eu mi-am dorit și știi prea bine Cât plac parfumul toamnei ruginii. Dar și acum, când dor revine, Eu te iubesc așa, cum cred că știi, Visând cum saltă sânii tăi nurlii În dansul coapselor feline... Cum mi-am
RONDELUL DORINŢELOR TRECUTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385151_a_386480]
-
poeta ni le oferă nouă, cititorilor, cea mai importantă dintre ele fiind cea referitoare la iubire. Este imposibil să nu iubești primăvara, atunci când admiri acest tablou, ce pare să fie pictat folosind cuvintele unei copile entuziasmată: „Primăvara vie,/ mândră și zglobie,/ curcubeu de flori,/ viață în culori,/ miresme, fiori,/ beție de-arome,/ unduiri sublime,/ cuvinte-mblânzite,/ viața să ne-alinte”! („Primăvara”). Și, dacă alăturăm un alt tablou, ce pare să fie înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
brad se adună și-n colind pun inocența lor. Prin noaptea în care creștinul nu doarme, lumină sfântă coboară din Cer. Se scutură nori de stele, milioane. Pe zare să pună tainic mister. Cu trăistuțe după covrigi și colindeți, pitici zglobii cu obraji rumeniți, în alai străbat potecuțe, prin nămeți. De inocența vieții însoțiți. În colinde cântă Nașterea Domnului, cu suflet curat, ca Pruncul Cristos. Har divin împart în noaptea Crăciunului, la omul credincios și omenos. MULȚUMESC (acrostih) Mulțumesc spun în
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
strângă catrafusele. Preotul a plecat cu crucea în mână binecuvântând în dreapta și stânga. Era și el frânt de „adevărurile” rostite în fața lui Dumnezeu și a muribundei. Aia a plecat popa și minune, mare minune. Domnișoara Cucu, în vârful patului, mai zglobie ca-n tinerețe a dat comanda: - Convocați de îndată întreaga poliție de moravuri, toate colegele noastre de muncă. Am de comunicat o revelație Divină. De îndată. Executarea. - Să te lăsăm singură? Dacă ... - Și ce dacă...? Cine ar îndrăzni să se
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
trebuie să facă din viața lui o adevărată sărbătoare. Las studiul vieții și operei lui pentru erudiți. Eu mă voi apleca în scurta mea prezentare la ceea ce a fost Ovidiu și mai pregnant « tenerorum lusor amorum » adică poetul « iubirilor tinerești, zglobii » Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil și a
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ce repede se schimbă anotimpul! Și peste noi ninsoare o sa cearnă, Inevitabil clepsidra scurge timpul, Si ne-ndreptăm spre-a vieții iarnă. Parcă mai ieri frumos înmuguream Și înfloream în primăvara vieții, Ca într-un joc,zglobii noi alergăm Nerăbdători spre anii tinereții. În vara dintr-odată am poposit, Visând frumos, comori imaginare Și-n mrejele iubirii am călătorit, Străfulgerați de clipe trecătoare. Cand pașii-n toamnă vieții ne-au purtat Și am sorbit adânc din cupă
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
simboluri, O piesă-i de-aici,una-i din ceruri! Cum să unești Umbră cu Lumina? Cum să separi Grâul de Neghina? Cum să trăiești cu Ură și Iubirea? Cum să alegi ,Efemer sau Nemurirea? O revelație-mi deschise inima zglobie Și-mi prefăcu jocul într-o poezie, În ea reușii să le-așez pe toate La locul lor,pentru Voi,poate! Referință Bibliografica: Viața, puzzle de simboluri / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie
VIATA, PUZZLE DE SIMBOLURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383996_a_385325]
-
Ascultând atât de fermecați, atât de exaltați, nici nu ne-am putut da seama că sunase deja de 10 minute și că pauză era pe sfârșite. Noi, care îi dădeam afară pe profesori înainte ca să se facă măcar auzit clinchetul zglobiu al clopoțelului, am stat o recreație întreagă, încremeniți pe locurile noatre, țintuiți pe loc de cuvintele istoricului nostru și niciunul dintre noi nu se îndura să se ridice și să părăsească clasă. Deodată, ca prin vis, am auzit frază clasică
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
cel molcom tresare din baladăși plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă.Răsunetul de coarde sub apriga cântareTrezește codrul verde și valul spart în mare,Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii,Adânc de văi zbârcite și florile zglobii.Ecouri prelungite, vibrate și frumoaseîncântă suflul lumii în zilele mănoase,Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră!Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră.Te scurgi printre sonate aidoma unui valsPrelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas,Ridici săli în
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]