291 matches
-
blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noastră. - Om alb de la Miazănoapte? Fiul Tatălui? - Nu sunt fiul Tatălui, dar vorbesc pentru el, am răspuns. - Dacă vorbești pentru el, Înseamnă că o să Înceapă Gerul cel Greu, spuse el, râzând. Haideți cu noi. Ați văzut ce ploaie rece? - se zgribuli el, iar toți ai lui se zgribuliră și ei, pe dată. Apoi izbucniră În râs și câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră, traseră de blănurile noastre, iar femeile chicotiră cu mâna la gură când trecură prin fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu sunt fiul Tatălui, dar vorbesc pentru el, am răspuns. - Dacă vorbești pentru el, Înseamnă că o să Înceapă Gerul cel Greu, spuse el, râzând. Haideți cu noi. Ați văzut ce ploaie rece? - se zgribuli el, iar toți ai lui se zgribuliră și ei, pe dată. Apoi izbucniră În râs și câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră, traseră de blănurile noastre, iar femeile chicotiră cu mâna la gură când trecură prin fața noastră, a oamenilor. Când dădură cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i dea drumul mai departe. Cei trei bărbați mânjiți cu alb, femeia și copilul, porniră din nou la drum. Merseră ce merseră, și tot merseră, ținând mâna streașină la ochi, de parcă ar fi căutat ceva În depărtări. Începură să se zgribulească, din ce În ce mai tare, ca scuturați de friguri, după care se urcară În niște luntre, ajungând iarăși pe pământ tare. Acolo se petrecu ceva care semăna a luptă de sânge În care mulți-mulți oameni fură dați Umbrei. Jocul se opri brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus pe foc, simțeai că te trece un abur rece pe șira spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la goană cu pașii lui nesiguri. Spre după-amiază, am cotit-o din nou spre Miazăzi. Lucrurile s-au potrivit de minune pentru că am făcut cotul acela pe o uriașă lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul vulturilor. - Măi Wola, măi. Mai zi-mi o dată: cum spunea Bulut că o să trecem peste Marea cea mare? Wola se scărpină În cap și râgâi. Se uită la Mare și se zgribuli. Îi privi pe ai lui, iar ei Îl Îndemnară să vorbească. - Bulut zicea că așa e rămas de la Tatăl. Că o să vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa știam toți, deci așa o să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi măi Krog, măi, că n-o să fie altele mai călduroase pe ghețarul ăsta! Of, of, m-am zgribulit de Îndată ce le-am zărit zidurile de gheață. Oamenii ăștia erau grași cu toții și se dăduseră pe piele cu seu care Îi făcea să miroasă a rânced. Eram sigur că nu le era frig din cauza seului și nu pentru că le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe uliță și dincolo de uliță, în tot orașul și dincolo și de oraș, pe câmpie, pământul e pârjolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește așteptând să se schimbe culoarea semaforului de la lupoaica care dă țâță celor doi orfani cu picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la Uniune. Le-a dat lui Burtăcureanu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa cum le ținea el. Le mai țin, că mă gândesc că poate oi avea și eu odată și odată nepoți care să le placă să citească la istorie. Da cu tine... Îl ajunse. Îl apucă de braț, strângându-se parcă zgribulită la umărul lui. - Vreți să veniți voi la rând? Nu vă gândiți că vă vine și vouă rândul, dacă o țineți tot așa, cu frățietatea asta a voastră. Cu adevărul și răzbunarea morților? Și pe cine v-ați găsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
faci o pauză? - Mai am zece întrebări, cele mai grele. Cel putin, de una nici nu știu de unde să mă apuc... Acum, taci! Tac. Afară e înnorat: o cupola vineție, joasă, metalică. Munții se văd ca niște fantome cenușii. Mă zgribulesc și mă așez la computer. Chiar dacă tastele sunt reci, monitorul parcă arde... Și oare de ce simt un sentiment de vinovăție strecurându-se de fiecare data cand pornesc mirc- ul? Că atunci cand privirile mi se agață de un fruct frumos - dar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se repezi pe ușă, dregîndu-și hainele. - De când te-aștept la masă! zise Otilia, auzindu-i pașii. Când intră în sufragerie, Felix văzu pe Otilia, care se întorcea la scaunul său, pe care se suise ca pe o sofa turcească. Se zgribulea de frig. Moș Costache nu era la masă. Otilia nu mâncase, deși orele erau înaintate, ciugulise însă din unele mâncări reci de pe masă, și acuma nu mai voia să mănânce. - Unde ai întîrziat atîta? întrebă ea.Lui Felix îi fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mama își scoase mănușa și-mi puse mâna la frunte... apoi se plecă și se uită lung, lung la mine, cu acea privire care liniștește pe copii. - De unde - o cunoști tu? mă-ntrebă. O cunosc de mult, de mult, zisei zgribulindu-mă. Nu șade acolo unde bolta strălucește din stejari, în grădina cea frumoasă?... Mama-și făcu cruce. Dar ea era religioasă și credea că am o viziune... - Mamă, unde - o să dorm eu când voi muri? o întrebai. - Unde, dragul mamei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care poartă chiar titlul „Realismul poeziei tinere”: Mă plimb cu mâinile în buznare prin intersecția de la Doamna Ghica. Sunt primele zile de primăvară și aerul este încă rece ca apa de la frigider. Dar soarele e puternic și-mi proiectează imaginea zgribulită în vitrina de la Articole electrocasnice. Tramvaie vin și se duc. O fată trece cu o butelie în cărucior. Un uriaș camion TIR staționează cu capota lăsată în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singur băr bat. Aș fi vrut ca bucuriile să fie cât mai simple și mai curate. — Și nu pot fi ? Continua să o mângâie, coborându-și degetele pe obrazul ei, apoi pe linia gâtului. — Bărbații sunt prea grăbiți... șopti ea, zgribulindu-se. Când ești grăbit, rămân lucruri nelămurite. E bine să înțelegi. Prietena mea, Papi, spune că nu are importanță, fie ce-o fi. Dar nu cred că e bine să tot cauți, bărbații lasă urme în sufletul unei femei... Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sări pe geam. Încă două împușcături se auziră în direcția în care se îndreptă cel urmărit și nici o reacțiune din partea agenților. Trecu un timp, părând, din lipsa unei unități de măsură, nelimitat, fără nici o schimbare, și, de frig, Pica se zgribuli în mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că toarnă cu cofa. Retrăgându-se spre obârșia pârâului Berheci, prin mlaștinile din zona satului Oțelești, cătanele erau ude până la piele și oțelele puștilor ruginiră după atâta amar de ploaie. Ștefan nu zăbovi mult și în vreme ce poznașul sta prin corturi zgribulind de frig, se arunca asupra lui și-i alunga în valea cuprinsă de noroi, care fusese umplută fără veste de apa umflată a Berheciului, încât îi dete o bătaie să fie pomenită și de strănepoți. Locul unde i-a bătut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Prin vârful dezbârnat al papucului i se vedeau degetele piciorului zbârcite de apa ceea rece plină de noroi. Ploaia rece de toamnă încetase de dimineață și lăsase locul unui vânt rece, tăios, care prevestea apropierea unei noi ierni. Copiii se zgribuleau puțin sub vântul acela, dar spectacolul dat de Lupău nu-i lăsa ca să meargă pe la casele lor. Lupău este nemaipomenit, dacă-i dai să bea o sticlă de vin, face pe-a ursul, pea paiața de la bâlci, pe-a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sticlească în colțul gurii bucățica de metal galben. Dar iată că scriind toate acestea îmi amintesc că în liceu cumpăram vara înghețată și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți amândoi în același hambar din curte așteptând recreația, vorbeam adesea și mă miram că are un dinte de aur... (Max Blecher, Vizuina luminată) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ca pe Tabor, transfigurarea înseamnă de-pășirea oricărei forme, reverberația luminii pure, necreate. "Transcendentul fiind chemarea la marea sărbătoare a Universalului celui Viu, refuzul ei nu ține oare de temerea noastră față de da-rurile Duhului și de tendința de a ne zgribuli în micile noastre adăposturi preacunoscute?", se întreabă părintele Scrima. Acestea sunt numai o parte din fericitele dificultăți pe care le putem întîlni cînd vrem să cuprindem, precum F. Schuon, un cer de sens în cîteva pagini de carte. O carte
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
9); spaimă (9); mîna (8); parkinson (8); tare (7); fricos (6); frisoane (6); boală (5); mișca (5); bolnav (4); iepure (4); vibra (4); ca varga (3); dîrdîie (3); febră (3); frunza (3); speriat (3); temere (3); vibrație (3); vibrează (3); zgribuli (3); cafea (2); brrr! (2); crengile (2); cutremur (2); dinții (2); dîrdîi (2); dîrdîia (2); examen (2); frica (2); frison (2); gelatină (2); groază (2); iarnă (2); încet (2); mișcă (2); mîinile (2); neliniște (2); pămîntul (2); pielea (2); plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]