616 matches
-
j. Lăpușna), poet, eseist și critic literar. Este fiul Cristinei (n. Dabija) și al lui Trofim Ciobanu, țăran. Școala primară a urmat-o în satul de baștină (1954-1958), iar liceul la Săhăidac și Cimișlia (1958- 1966). Intrat la Facultatea de Ziaristică din Chișinău, este exmatriculat în 1969 pentru așa-zise „activități naționaliste”. Un an mai târziu se reînscrie la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, pe care o va absolvi în 1972. Primele scrieri îi apar în 1965
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
la Anticariatul din Cluj, apoi este funcționar la Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Cluj, iar din 1990 deține funcția de secretar general de redacție al revistei „Tribuna”. Din 1994 este și lector la Facultatea de Științe Sociale a Universității clujene, secția ziaristică. Debutează în revista „Echinox” (1970) cu articolul Existență și cunoaștere la Blaga, rămânând apropiat cercului echinoxiștilor, în cadrul căruia se remarcă prin preocupări de filosofie și sociologie. Colaborează cu eseuri și articole la „Steaua”, „Tribuna”, „Aletheea”, „Cahiers roumains d’études littéraires
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
de Litere a Universității „Al. I. Cuza”, luându-și licența în 1981. Profesoară la Comarna (județul Iași), secretar literar la Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași, după 1990 C. devine redactor la Editura Universității ieșene și profesor-asociat la Facultatea de Ziaristică. A debutat cu versuri în „Cronica”, în 1976. Debutul editorial se produce în 1982, cu Măceșul din magazia de lemne, un volum de poezii cuminți, departe de vigoarea, insurgența și duritatea verbală a congenerelor optzeciste (Mariana Marin, Magdalena Ghica, Elena
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
prim-redactor, „Ramuri”, „Presa nouă”, în redacția căreia a lucrat, „Gând și slovă oltenească” și multe altele. Numeroase poeme au fost strânse în plachetele Frumoasele (1927), 13 poezii (1939) și în volumul Versuri (1934). Fără să fie un profesionist al ziaristicii, B. practică, în articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine, degajată de atonia și întunecările liricii lui monocorde. Reportajele vădesc și simpatie, și compasiune pentru dezmoșteniții soartei. Broșura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
, Serafim (9.III.1947, Viișoara, j. Edineț), poet. Este fiul Mariei (n. Cebotaru) și al lui Constantin Belicov, țărani. B. a absolvit, în 1970, Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău. Funcționează ca redactor la radio, la publicațiile „Cultura” și „Moldova suverană”. Debutează editorial în 1976, cu placheta Veghe, urmată în același an de volumul Nesfârșitul spicului. B. cultivă o lirică a sentimentului de mirare
BELICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
din Rădăuți, apoi a urmat cursurile unei școli postliceale de bibliotecari și ale Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, după care, vreme de un an, a fost învățător la țară, iar din 1966 s-a consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres pentru județul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al Uniunii Scriitorilor și care a realizat publicația „Pagini bucovinene”, supliment al revistei „Convorbiri literare
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
să fie trecut alor săi ca învățătură. B. are darul de a scrie clar, energic, fără rigiditate, ba chiar cu frecvente tente de umor. Cu o astfel de înzestrare, a putut aborda toate formele publicisticii. Căci vocația lui a fost ziaristica, politică și culturală, „Nestorul presei românești” - cum fusese numit - slujind-o mai bine de o jumătate de secol. Către sfârșitul vieții, își urmează stăruitor și o a doua chemare: istoria. Pregătite de o serie de culegeri și documente - B. ar
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
pref. Victor Cheresteșiu, Camil Mureșan, George Em. Marica, București, 1962; Viața și ideile lui George Barițiu, îngr. și pref. Radu Pantazi, București, 1964. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 205-206, 208-211; Iorga, Oameni, I, 67-72; I. Lupaș, Un capitol din istoria ziaristicii românești ardelene - Gheorghe Barițiu, Sibiu, 1906; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 301-302, II, 227-228, 230, 237, III, 31-35, 222-225; Nicolae Bănescu, Gheorghe Bariț. Rolul său în cultura națională, Vălenii de Munte, 1910; Iorga, Ist. presei, 64-69; Popovici, Romant. rom., 330-338
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
tipărise în 1906-1907, la București, „Graiu bun”, al cărui director era, folosind tot pseudonimul N. Macedoneanul. Sunt cele din urmă publicații redactate în aromână și conduse de el. De acum, colaborează doar sporadic la alte gazete dialectale și se consacră ziaristicii în limba română, timp de aproape o jumătate de secol, scriind la peste o sută de ziare și reviste, între care se numără „Familia”, „Adevărul”, „Viața românească”, „Lupta”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „Duminica copiilor”, „Calendarul revistei «Universul copiilor
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
conducerea ziarului „Unirea” și participa la Adunarea de la Alba Iulia, pe care o va prezenta într-o broșură. Profesor la Liceul arhiepiscopal din Blaj (1913-1918), director al Liceului „Gh. Barițiu” din Cluj, C. se preocupă mai puțin de literatură și ziaristică. Volumele Sub steag străin (1920), Iscariot (1925) și Homunculus (1925) reiau în genere lucrări mai vechi. Acestora li se adaugă câteva biografii „pentru popor”, având în centrul lor pe Avram Iancu, Aurel Vlaicu și Vasile Lucaciu, precum și manuale școlare. A
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
nostru poet. [22 octombrie 1882 ] ["ARTICOLELE CE NI LE TRIMITE... Articolele ce ni le trimite din când în când Delfinul au proprietatea de-a escita organele roșii pân-la furie. Știm prea bine, și organele adversarilor știu asemenea, că în lumea ziaristică e o regulă de-a respecta în întregul ei individualitatea unui autor, de-a respecta stilul lui, care e în genere în legături intime cu natura și cu temperamentul lui, și ei știu că a atribui unui partid întreg ceea ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a șters demult din trupul, indivizibil, dragă - doamne, al țării? Cine mai ia în serios toate acestea, cui i-ar veni în minte să atribuie acestor lucruri importanța unor acte de stat? Zece - douăzeci de ani de luptă parlamentară și ziaristică se desfășoară în țările Apusului când legea fundamentală e să se schimbe; la noi pensia reversibilă votată unui patriot merită cu drept cuvânt mai multă atenție decât o schimbare a Constituției. Cu drept cuvânt zicem. Nu prin vorbe tipărite și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
este expulzat. După un scurt popas la Aiud, pleacă la Budapesta, în căutare de lucru. Integrat mișcării muncitorești de acolo, își completează pregătirea, urmând, după propria-i mărturie, „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc și Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”. Încă din 1909, A. publicase în ziarul craiovean „Cometa” o poezie și un articol de critică socială. Perseverează în exercițiul jurnalistic, trimițând mici corespondențe la „Foaia poporului” din Sibiu și la „România muncitoare”. În
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
și își continuă învățătura la București, unde frecventează Liceul „Sf. Sava” (1925-1932). Debutează în 1929 cu un articol în revista liceului. În 1939 va absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
și Ucraina, angajându-se totodată în mișcarea revoluționară socialistă. Demobilizat în 1918, începe la Cernăuți Facultatea de Drept, la care renunță însă curând. Urmează ani de pribegie, cu îndeletniciri ocazionale la Paris și New York. Reîntors în Bucovina (1924), se consacră ziaristicii (este redactor la gazeta „Czernowitzer Morgenblatt”, 1926- 1932) și scrisului literar, acumulând în aceste domenii oarecare experiență, prin colaborările la presa cotidiană (mai ales la ziarul „New Yorker Volkszeitung”) și la foi culturale de limba germană din Cernăuți („Der Nerv
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
1928, Bicazu Ardelean, j. Neamț), poetă și prozatoare. Este fiica Ecaterinei (n. Rogin) și a lui Aurel Crișan, inginer geometru. Face școala primară în Vânători- Neamț, liceul la Piatra Neamț, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Va absolvi Facultatea de Filosofie, secția ziaristică (1955) și Facultatea de Filologie (1963). Funcționează ca profesorară la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, redactor la „Gazeta învățământului”, la ziarul „Înainte” din Craiova, la Editura pentru Literatură (1960-1969) și la Editura Albatros (1970-1975). Debutează editorial cu volumul Freamăt, apărut
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
cursurile Liceului Teoretic de Fete din Piatra Neamț între 1940 și 1947. Se înscrie la Universitatea din București, Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (franceză), absolvind în 1951. Redactor din octombrie 1952 la revista „Știință și tehnică”, urmează cursurile Școlii de Ziaristică și devine din 1954 asistent la Catedra de teorie și practică a presei a Universității din București. În perioada 1957-1960 a funcționat în paralel la Institutul de Științe Sociale. Începând din 1961 va ține ore de franceză la Facultatea de
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
obține o bursă, la Liceul Internat din Iași. Printre colegi - Ionel Teodoreanu. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1919. Timp de trei ani lucrează ca avocat, însă, neacomodându-se cu mediul, renunță și intră în ziaristică. Din mai 1920 face parte, ca secretar de redacție, din colectivul „Vieții românești”. În 1922 devine redactor la „Opinia” și, sub pseudonimul I. Luchian, semnează reportaje, recenzii, cronici dramatice, câte un comentariu politic. A mai colaborat la „Complex” și a
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
care a urmat cursurile Institutului Politehnic din Timișoara, pe care le-a întrerupt în anul al III-lea. A fost proiectant constructor până în decembrie 1989. Lider marcant al evenimentelor revoluționare de la Timișoara, și-a împărțit activitatea de după 1990 între politică, ziaristică și literatură. Astfel, a devenit membru al Parlamentului provizoriu postdecembrist (1990), apoi deputat și vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților (1990-1992), în același timp fiind redactor la „Evenimentul zilei” și „Ziua”, șef de secție în cadrul ziarului „Curentul”, director
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
a lui Antonie Bica, profesori de limbi străine. A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1966), după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, încheiate în 1972. Este și absolventă a Facultății de Ziaristică din București (1980). Își desfășoară cea mai mare parte a activității ca redactor al revistei timișorene „Orizont” (1972-1990). După revoluția din decembrie 1989 de la Timișoara, la care a participat în primele rânduri, va lucra în București, la Ministerul Culturii (1990-1994
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
Isac, Șerban Voinea, F. Brunea-Fox, Eugen Crăciun, Tudor Arghezi (o scrisoare de întâmpinare), Sorana Gurian, Gala Galaction (La învierea Domnului, Ziua liniștei), Mihail Sebastian (Galaction - o amintire). O mențiune se cuvine articolelor lui Mihail Sadoveanu, care acum își începe campania ziaristică în favoarea noii puteri: Reforma agrară, Salut congresiștilor ARLUS, Prolog în trecut, Către altă viață, Predică în săptămâna sfântă. Despre moartea lui Mihail Sebastian scrie Tudor Teodorescu-Braniște. M.Pp.
JURNALUL DE DIMINEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287691_a_289020]
-
real. Ca editor, L. se remarcă prin edițiile din scrierile lui Liviu Rebreanu: Opere alese (I-V, 1959-1961), o primă imagine de ansamblu a operei, ce include pe lângă retipăriri și un bogat material publicistic identificat și ales din toate compartimentele ziaristicii marelui prozator, Opere (I-III, 1968), în colaborare cu Niculae Gheran. O altă ediție, N. Iorga, Eminescu (1981), cuprinde contribuția lui Iorga la exegeza eminesciană. Ca bibliograf, L. realizează Catalogul corespondenței lui Ion Ghica (1962), sursă de prim ordin pentru
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
în 1945, funcționează o perioadă ca pedagog în comuna Dumbrăveni din județul Sibiu, apoi, din 1946, ca redactor la „Ardealul nou”. Între 1952 și 1954 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
GÂRNEȚ, Vasile (3.II.1958, Hănăsenii Noi, j. Lăpușna), poet, prozator și eseist. Este fiul Anei și al lui Nicolae Gârneț. După terminarea studiilor la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1978-1983), va fi redactor, apoi, din 1994, redactor-șef la Editura Hyperion din Chișinău, concomitent funcționând ca director al revistei „Contrafort”. Romanul Martorul (1988), cu care debutează, se arată vădit influențat de formula realismului
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
D. urmează Liceul „Ioniță Assan” din Caracal, după absolvirea căruia lucrează ca metodist la Casa de Cultură din Slatina (1976-1978) și ca metalurgist la Întreprinderea de Aluminiu din același oraș (1978-1980). Între 1980 și 1984, este student la Facultatea de Ziaristică din București. Chemat de Adrian Păunescu, ca redactor, la „Flacăra” (1984-1985), mai activează în redacțiile publicațiilor „Rebus” (1985-1987) și „Filatelia” (1987-1989). A colaborat la „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. În 1990, înființează și conduce revista „Europa
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]