391 matches
-
de spița Basarabilor înscripția [trad.]: „Și doamna lui Ruxandra” 46) „Și eu întru Hristos Dumnezeu Io[an] Radu voievod am săvârșit în zilele egumenului Kir Gheorghe, în anul 1526, luna septembrie, 18 zile”. în toate cazurile de rectitorire, numele primilor ziditori este amintit (gestul lor fiind astfel consolidat). Participarea noului ctitor este, de regulă, menționată (chiar dacă unii dintre cei ce s-au „amestecat” între timp sunt uitați”): „Această sfântă și D(u)mn(e)zeiască biserică, unde se cinstește hramul Blagoveștenia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
auxiliar de înfrumusețare al toaletei feminine (cosmeticele atât de iubite de clerici; îl evoc iar pe Antim „adică întăi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care le-au dat Ziditorul”). Bijuteriile făceau opulența „zestrilor” (nici „zestrile” fetelor de boieri nu se aflau mai prejos 154) Ilincăi (înregistrate în 1698, la 5 februarie: „1 cunună de 15 bucăți, tot cu diamanturi, za taleri 1200. 1 left tot cu diamanturi și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al multor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pop, Un poet elegiac, ST, 1998, 4-5; Mircea A. Diaconu, Christian W. Schenk, CL, 1999, 11; Tatiana Rădulescu, Rostiri și identități paralele, VR, 2000, 7-8; Mircea M. Pop, „Poeme vechi și noi”, CRC, 2000, 8; Valeriu Stancu, Cristian W. Schenk - ziditor în Catedrala Cuvântului, CRC, 2000, 10; Micu, Ist. lit., 429; Mircea M. Pop, C. W. Schenk, CRC, 2001, 4; Andrei Zanca, După ani, după noi, Norcross (SUA), 2003, 134-146. D.Mc.
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
înrolat în armata sovietică. La începutul anilor ’50 muncește în construcții, iar din 1957 face parte din colegiul de redacție al revistei „Dnester”. Debutează în 1946 cu articole pe teme de actualitate și proză scurtă. Prima carte a lui Ș., Ziditorii (1950), o culegere de nuvele, are ca temă activitatea de pe șantierele postbelice, în vreme ce romanul Mahalaua de jos (1963) încearcă să transfigureze literar, cu toate poncifele realismului socialist, efectele în plan moral ale muncii de reconstrucție. În alte cărți, Tovarășul Vanea
SLEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289722_a_291051]
-
1968), Și luna era ca o gură de tun... (1970), Omul de încredere (1974), autorul vehiculează agresiv clișee ale orientărilor literaturii oficiale. A scris și literatură pentru copii și tineret: Cel Ion cu ghinion (1961), Dragoste târzie (1966) ș.a. SCRIERI: Ziditorii, Chișinău, 1950; Licurici, Chișinău, 1955; Tovarășul Vanea, Chișinău, 1956; După război, Chișinău, 1957; Oameni trecuți prin foc, Chișinău, 1960; Cel Ion cu ghinion, Chișinău, 1961; Mahalaua de jos, Chișinău, 1963; Dragoste târzie, Chișinău, 1966; Hăul, Chișinău, 1968; Și luna era
SLEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289722_a_291051]
-
croiască prin pădure și munți un drum care să lege orașul și în special Mănăstirea Sinaia de castel. Toate greutățile au fost însă învinse, mulțumită voinței energice și stăruitoare a Regelui, despre care se poate spune că a fost adevăratul ziditor al castelului. Tot Regele Carol este cel care a recomandat arhitectului să se inspire din renașterea germană.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 11 footnote> Locul unde este amplasat Castelul este fără îndoială unul dintre cele mai sălbatice și poetice în
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
de folos, să să împodobească trupește. Și i s-au dat și lumea cea de sus den suflarea dumnezeiască, den care cât va vrea să-și înfrumusețeze icoana cea sufletească și cât va putea să o asemene cu chipul icoanei ziditorului său”. În perfecțiunea sa (cei vechi spuneau „desăvârșire”), temei incontestabil al superiorității, omul devine analogul terestru al organizărilor sublime universale - „cât și macrocosm să cheamă” -, o analogie fondată pe identități de structură între „lumea mică” și „lumea mare”: „Ziceau la
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Noaptea despărțirilor (1980) sunt, în mare parte, localizate în lumea satului sau a periferiei orașului: muncitori la căile ferate, lucrători cu ziua la câmp, tineri fără căpătâi, dar inimoși, proveniți din orfelinate. Un ciclu alcătuit din volumul Titus Bostan și ziditorii lumii (1981), urmat de Titus Bostan și stupina cu viespi (1984) intră în categoria romanului umoristic cu influențe din science-fiction. Bostan e „luminatul și înțeleptul” care, convins că rostul său e să schimbe lumea, pleacă, pe motoretă, să facă minuni
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
București, 1967; Nopți albe la judiciar, București, 1972; Zborul harpiilor, București, 1972; Baladă pentru locotenent, București, 1975; Înfrângerea lui Thanatos, București, 1977; Paloma și taifunul, București, 1979; Noaptea despărțirilor, cu o prezentare de Fănuș Neagu, București, 1980; Titus Bostan și ziditorii lumii, București, 1981; Sărutul meu pentru întreaga lume, București, 1982; Titus Bostan și stupina cu viespi, București, 1984. Repere bibliografice: Anton Bălan, Întrebare fără răspuns. Căderea lui Thanatos, „Pentru patrie”, 1977, 5; Petre Vârlan și George Preda - Din acest izvor
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
lui Thanatos”, „Pentru patrie”, 1977, 11; Marius Tupan, „Înfrângerea lui Thanatos”, „Scânteia tineretului”, 1978, 9 025; Mircea Iorgulescu, Un roman liric, „Viața militară”, 1979, 11; Emil Manu, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, CNT, 1983, 14; Radu Cârneci, „Titus Bostan și ziditorii lumii”, RMB, 1983, 11 958; Nicolae Georgescu, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, LCF, 1983, 29; Radu Vaida, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, „Viața militară”, 1984, 1; Eugen Teodoru, „Titus Bostan și stupina cu viespi”, SPM, 1985, 5; Artur Silvestri, „Titus
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
Clipe de repaus”, CL, 1902, 7; Chendi, Foiletoane, 116-121; Iosif Blaga, Directorul Virgil Onițiu. Sufletul și activitatea lui, Brașov, 1916; Axente Banciu, Virgil Onițiu, Brașov, 1926; Breazu, Studii, I, 245-246; Horia Teculescu, V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, pref. I. Bratu, București, 1937; Ioan Chiorean, Ladislau Kocziány, Valeriu Nițu, Grigore Ploeșteanu, Profiluri mureșene, Târgu Mureș, 1971, 233-243; Dicț. lit. 1900, 646-647; Ion Drăgotoiu, Limbă și simțire românească la Virgil Onițiu, TR, 1993, 22; Dicț. scriit. rom
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
stranii, unele repetiții și linii melodice fericite. SCRIERI: Frumoasa cocoșată, București, 1968; Discuții din priviri, București, 1971; Interogatoriu la iubire, București, 1972; Poemele pădurii, București, 1973; Chemare din adâncuri, București, 1974; Frunzele pământului, București, 1974; Umbra Zimbrului, București, 1977; Constelația ziditorului, București, 1979; Imperiul iubirii, București, 1980; Încolțirea cuvintelor, București, 1981; Poeme mirate, București, 1986; Criza sentimentelor, București, 1990; Poezii, București, 1994. Repere bibligrafice: Sorin Titel, „Discuții din priviri”, RL, 1971, 47; Marian Popa, „Discuții din priviri”, SPM, 1971, 51; Dan
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
inova, ci consolida. Gestul voievodului cărturar se desparte însă atât în planul cauzelor, cât și în cel al țelurilor de cele făcute de copiștii vieților de sfinți. Alcătuind prin adunarea trăsăturilor fundamentale ale personalității împăratului (stăpânitor absolut, protector al creștinismului, ziditor de sfinte lăcașe și dătător de lege, combatant în apărarea semnului sacru), o biografie parenetică, autorul urmărește impunerea unui erou exemplar, a unui model cu virtuți validate. Prescurtând, el nu lasă totuși la o parte punctele forte ale celebrei vieți
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli. Fiul cel veșnic al Tatălui ne cheamă pe toți din tărâmul neasămănării cu Dumnezeu în arca mântuirii, care este Biserica. Din niște blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de mir parfumat. Chemați să cântăm în cămara Mirelui o necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii noastre ne cere să lepădăm hainele cârpite ale morții și stricăciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Conferința scriitorilor din RPR, se spune: «Realizările regimului de democrație populară creează condiții prielnice creației literare, cum nu au existat și n-au putut exista În trecut. Creați opere de Înaltă valoare artistică, care să oglindească fidel năzuințele poporului nostru, ziditor al socialismului!». Articolul amintit a Încercat de fapt să minimalizeze nu numai literatura noastră tânără, militantă, dar Însăși ceea ce este făurit de lupta clasei muncitoare În Patria noastră. Aceasta s-a Întâmplat pentru că criticul literar n-a cercetat efortul pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conștiință, dar adăugând o anume gravitate, de esență morală, noii etape poetice: „Ei, da, nu-i ușor / să fii călărețul și calul și spada / să fii și satira, să fii și balada / [...] Sub vreme să fii și să-i fii ziditorul”. Tema măștii se instalează solid și va reapărea constant în culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște bucuria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest lucru, dar celelalte trei sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
totuși predica și fără măcar a-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își amintea tata, țâșni aceeași frază, „Doar Dumnezeu poate dărui victoria“, rostită cu hotărâre, dar fără nici o bucurie, căci ceea ce fusese odinioară un strigăt războinic devenise, în anul acela, o formulă resemnată; poate chiar, în gura unora, un reproș adus Ziditorului, fie ca El să ne ferească de îndoială și de necredință! Când a fost sigur de sprijinul mulțimii celor de față, Boabdil s-a decis să vorbească din nou în locul vizirului său. Își făcu supușii să tacă pintr-un gest stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și bine într-o țară necredincioasă! Dezrobitorul avu un zâmbet enigmatic, dar nu lipsit de melancolie: — Trebuie uneori să nu te supui Celui-de-Sus pentru a-L asculta mai bine, mormăi el, ca și cum vorbea cu sine însuși, sau poate direct cu Ziditorul lui. Am plecat a doua zi înainte de rugăciunea din zori, tata călare, mama și cu mine pe spatele unei catârce, bagajele noastre fiind înghesuite pe alte cinci animale. Spre poarta dinspre Najd, în sudul orașului, ne-am alăturat altor câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
laolaltă cu vulturii, ciorile și leii, tovarășii noștri întru demnitate. I-am relatat spusele acestea unchiului meu, care a oftat fără să zică nimic, apoi a înălțat ochii spre cer. Nu știu dacă era pentru a se lăsa în grija Ziditorului sau pentru a observa zborul unei păsări de pradă. Următoarea noastră etapă a fost în munții Ziz, numiți astfel deoarece un râu cu acest nume izvorăște de acolo. Locuitorii regiunii aparțin unui trib berber de temut, Zanaga. Sunt oameni robuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]