251 matches
-
televiziune? Sau la radio, unde ați cunoscut-o. Și cum a plecat, de ce? Că nu oricine e admis oriunde. E nevoie să fii propus și acceptat. Dom’ Gafton a surâs. A făcut semn chelnerului să mai aducă un pahar de zoaie numită limonadă. Chelnerul se îndreptă, însă, spre masa doamnelor, să facă nota. S-a deslușit, într-adevăr, în spate, plecarea. Rotunda sală cu oglinzi scăzuse, parcă, dintr-odată. O seară searbădă, dintr-odată, ca toate celelalte. — Da, e mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Any Palade era inevitabilă. Gustav învinui Matematica și pe Moș Eveniment. Ăsta ne știe și ora morții! șopti Prunilă. În spațiile Prehilbertiene ne întâlnirăm cu Chirilă și Halipa. Erau fericiți, spunând că ei trăiesc matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou este ,,locuința,, lui Ben. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aceea de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele său a fost primul pe care l-am însoțit până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Preț de cincisprezece minute, zăpada a rămas de un alb proaspăt și crocant de curată. După care nici urmă de culoare - absolut nici o culoare, nici măcar cenușiu. Cum arată? Cu mătreața întunecată și canalele troienite de licăre și spumă, seamănă cu zoaiele, seamănă cu cerul Londrei. Cerul de vară al Londrei - cam așa arată străzile iarna. Cerul verii: așa arată. Și totul e la fel? Cea de-a doua zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri, alții pe lângă ziduri,care pe marginea aleilor, care, direct, prin curte, azvârlite, pur și simplu,ca niște zoi. Lucrul a mers,în felul acesta, cât a fost,încă, o bucată de iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a împuțit. Și s-a împuțit, rău de tot, după ce timpul s-a încălzit de-a binelea. Pe măsură ce vremea se încălzea, Coada
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
creat o adevărată derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase la o acerbă dispută între cele două organizații, în care se porceau și se bălăcăreau copios, mânjindu-se cu rahat și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ca topazul când Îl țineai În lumină, Între degetele ude. Plăcută era și greutatea tot mai redusă a băii rabatabile englezești, prevăzută cu o buză de cauciuc, care permitea să-i verși conținutul de apă spumoasă În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de conștiință și a trebuit să iau totuși o sticloanță de jumătate. Am intrat în parc și, instinctiv, m-am dus spre banca unde stătusem cândva cu Pu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi dai banii, o urci în autobuz și o săruți de la revedere. Asta o să faci tu pentru mine. Ce-am să fac eu pentru tine e așa: în clipa în care autobuzul pleacă din stație, îți dau bluza pătată cu zoaiele eroului tău pe ea și poți să distrugi probele ca să-i salvezi pielea. De asemenea, promit să rămân cu tine, cu o singură condiție: să nu mai intru niciodată în biserica aia. Dacă mă obligi să mă întorc acolo, dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele pline de zoaie și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prea multă untură. I-am făcut Runei semn să stea locului și am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cruntă exploatare a omului de către om". Și așa, cum românul care se respectă în materie de istorie, nu face nici un fel de economie la detergenți și înălbitori, și de la negru complet, istoria anilor 20-30 a fost albită din greu, toate zoaiele, rapănul și mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci direct peste noi, două
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir. Dimineața, când mă trezeam, prima grijă era să vărs în zoaiele din lighean jumătate din sticla de vin și s-o umplu la loc, cu apă. În rest, scriam povești, citeam despre Winettou și Old Shatterhand, păzeam poșeta roșie în care se găseau ultimii bani ai casei. La școală nu mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie tocmai cînd storceam cîrpa în găleata de zoaie. Avea ochii ca spirtul medicinal și duhnea terifiant. Dacă ești fată de comitet, te ajut. Recenzează-l pe ăsta (și mi-a băgat în mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi". Părea aproape normal totul, nu? Puteam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în jurul lor. Bani, bani, bani. Or să-ți prindă bine, ascultă-mă pe mine, asta este mană cerească, dar trebuie să-ți revii. Din viața asta, din vise, din haosul în care te-ai aruncat ca într-o baltă cu zoaie. Chiar crezi că va înghiți cineva, ca pe o gălușcă pufoasă, povestea abracadabrantă cu agentul imobiliar? Noi, eu și tu, știm unele amănunte, he, he, însă nu au nicio relevanță într-un anumit context, trebuie să îmi dai dreptate. - Predau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]