1,652 matches
-
din pat dimineața, să exploreze măcar superficial fiecare adâncitură și scobitură a corpului său. Prin urmare, încremenit în poziția biciclistului, cu plapuma acoperindu-i partea de jos a abdomenului ca un dhoti uriaș, își simțea propria mână pipăindu-l de zor. Traversase protuberanțele elastice, acoperite cu păr, care îi alcătuiau pieptul, alunecase peste stern, ca apoi să se ridice din nou, ca un schior pe pârtie, pe pista magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre Razza Rob. După cum am spus, Bull era de formație jurnalist sportiv. Și, de fapt (deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru ciordeală și detectat gunoaie. De data asta, nici măcar n-am mai Încercat să mă alătur și eu. Am rămas acolo, holbîndu-mă la afișe, cu un picior ridicat În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și Întîmplarea a făcut ca, exact Înainte de momentul cînd am privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
slăbit, iar slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase cînd le-am văzut apropiindu-se, două femei cu o fetiță Între ele, venind dinspre strada Arlington. Erau frumos Îmbrăcate și aveau pantofi strălucitori. MÎinile femeilor discutau de zor pe deasupra creștetului fetiței. Îmi părea rău că n-am studiat mai bine dicționarul gestual ca să pot Înțelege ce spuneau aceste mîini. Îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el ore Întregi și, Într-un final, a făcut să funcționeze toate clapele. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mine numărându-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul scoase din blană un al doilea pistol și mi-l aruncă. - E bine? zise. - Ok, am răspuns. Între timp, Luca cotrobăia de zor într-un rucsac și Alin stătea pe gânduri. - Stai puțin, zise Luca triumfător, scoțând la iveală o cameră video. Dacă tot faceți duel, îl filmez eu, fac un scurtmetraj, merg la Cannes cu el... Luca fiind regizor. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
coada obișnuită de nulități în haine de blană așteptând ca valeții să le aducă mașinile. Se întâmplă pe trotuar, chiar lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sub marea de băști albe Luana deveni, fără să-și dea seama, o anonimă. Erau la ora de aritmetică atunci când învățătoarea fu chemată la telefon. Ezită să plece și să-și lase clasa nesupravegheată. Luana, scoasă la tablă, scria de zor. După o clipă de gândire, spune Luanei: Lasă creta și ai grijă de elevi. Până mă întorc să nu se audă nici musca! Fata făcu ochii mari și rămase nemișcată, cu creta în mână. Nu ieși bine învățătoarea, că băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarcă în pat și să-și continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris, la care fata dactilografia de zor și aruncă din vârful buzelor mari, ieșite în afară ca un bot de rață: Știi ce-a făcut drăguțul tău la Râmnicu? Au băieții pe una acolo, la care trag pentru unele nevoi, mă înțelegi... Mi-a spus Gicuță Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
este. Niște oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean... Clipea des, un tic nervos, accentuat În stări emoționale. Nu ești singurul, observă ironic Petru. Da’ numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
instalație de încărcare automată a fosfaților, în vapoare, în portul Tartous, au descoperit și pus în valoare un mare zăcământ de fosfați la Kneifis, au identificat un important zăcământ de petrol de cea mai bună calitate în zona Deir ez Zor. Tot specialiști români, respectiv, de la Romagrimex, au executat în valea fluviului Eufrat, lucrări de irigații pe 25.000 de ha. și studii pentru alte astfel de lucrări pentru 50.000 de ha. Aceste ample acțiuni de colaborare au făcut ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
puțin de 2,7 milioane de țigani); un deputat înscenează furtul propriei mașini. Asta nici lui Georgel nu i-ar fi dat prin cap. S-a ajuns la o mită (surprinsă) de patru milioane de dolari, deși guvernul anticorupe de zor. Întreabă-te mai bine ce facem după ce terminăm de furat tot, Iordana". Și mai zicem, urmez eu ideea Magdei U., că nenea Iancu (e anul lui, anul Caragiale!) rămîne în actualitate cu oferta total depășită a lui Ipătescu: "Moșia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu rufe murdare. Făptura purta o pereche de ciorapi albi de nailon trași peste picioare umane, delicate, de balerină, ce se terminau în copite de capră. Fără să încerc cel mai vag sentiment de teamă, interoghez făptura ce scormonea de zor în coș, desigur, nu pentru hainele mele murdare. Surprinsă, își întoarce capul îngeresc către mine, doar pentru o clipă. Îmi pare rău, nu mi-am imaginat că poți să mă vezi sau să mă auzi. Aș putea spune că percepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mici (va, mamica, bunicu, ticuțu, vizanti... palatu) până când Ghiță-Baiazid mânca urât, clefăia și sorbea tărâță muiată din „caietele” lui, le arunca În aer goale și Cleopatra le lovea cu copitele și le spărgea În sute de țăndări, bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un fragment / de tactil și de previzibil. Poate un fel de câmp, / câmpul dumitruignat din familia / interacțiunilor universale“. N-ar fi exclus ca și pe cărțile de vizită ale autorului să scrie: „câmpul dumitruignat“. Cuvinte frumoase... În timp ce „mizerabiliștii“ urâțesc de zor realitatea, mânjind-o cu zoaie, secreții și excremente, alți autori o înfrumusețează cu același zel, spălând-o cu șampon și dând-o cu deodorante. Nici unii, nici alții nu fac literatură, pentru că acționează exterior asupra realității. În loc să o transfigureze, o falsifică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]