398 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > TIMPUL Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului repetă-mi timpule, de vrei să vii s-auzi cum zornăie prin poduri, vântul cum apa se lovește de stafii când curge pe pereți cuvântul, să.mi spui de bate gongul în turla nopții, de sărbătorile sunt cum le știu, de lumea în ițari își poartă sorții și îngenunchează moartea în
TIMPUL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377329_a_378658]
-
sunt vlăstarece primăvara ne-o vestesciar mielul îl găsești în orice floarece înflorește în timp dumnezeiesc.... XII. TIMPUL, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. repetă-mi timpule, de vrei să vii s-auzi cum zornăie prin poduri, vântul cum apa se lovește de stafii când curge pe pereți cuvântul, să.mi spui de bate gongul în turla nopții, de sărbătorile sunt cum le știu, de lumea în ițari își poartă sorții și îngenunchează moartea în
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
te-ai pierdut, dar astăzi satul e căzut în neguri și sărbătorile cu toate s-au pierdut pe la icoane stau rupte șterguri, la sfinții care i-am uitat demult. Citește mai mult repetă-mi timpule, de vrei să viis-auzi cum zornăie prin poduri, vântulcum apa se lovește de stafiicând curge pe pereți cuvântul,să.mi spui de bate gongul în turla nopții,de sărbătorile sunt cum le știu,de lumea în ițari își poartă sorțiiși îngenunchează moartea în pustiu,de se
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
se zvârcolea în dureri, căci văzuse Ielele când alunecase în poieniță, la taina scurtă cu băiatul morarului, ăl de-o ceruse de curând. Vătaful porunci liniște, îi așeză în cerc pe ai lui care începură să tropotească mărunt, să-și zornăie pintenii și zurgălăii. Apoi, întorcându-se către Filu, îl vesti că sosise clipa! Avea să-și încerce tăria în acea noapte, să primească răul din copilă! Dacă nu-l va atinge nicicum, înseamnă că este menit, dacă se va prăpădi
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
ochi verde și unul albastru. Închise ochiul verde și se gândi la cât de bine ar prinde împărăției să mai aibă avuția care umpluse cândva cuferele din palat. Atunci se porni o ploaie din aur curat, iar bănuții începură să zornăie la picioarele oamenilor adunați pentru nuntă. Închise ochiul albastru și se gândi la cât de fericită ar fi fost să fie mama ei de față și atunci un vânt cald și înmiresmat începu să sufle peste toată adunarea flori de
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Citește mai
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
busuioacă.Un stol de grauri de pripas,Ca un penel stropind grăbitUn rest de tuș în el rămas,Pătează cerul în pepit.În nucul cel de-un leat cu veaculSe-oprește-o zburătoare pe furișși-n urma ei, de-a berbelecul,O nucă zornăie pe-acoperiș.O nouă toamnă-adaug iarLa anotimpurile-mi grele,O altă filă-n calendarFoșnește-n degetele mele.Și-n toamna care mă cuprinde,Ceasornicul cel hămesitîmbucă-nghițituri avideDin timpul ce mi-a fost sortit.... XXVII. GÂNDURI DE NOAPTE... (SAU) CUM SE
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
palate-mpestrițate/ Și de bordeie-ascunse sub pământ,/ Dar niciodată, Doamne ferecate/ La-nfățișarea Oaspetului Sfânt.// O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ Cu barba Lui de sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ La ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă/ Mai grea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
nimic sfânt. Zadarnic bat la uși mereu închise, Cerșind doar un minut din vastul timp, Căci mă izbesc, în orice anotimp, De ziduri reci sau de tăceri promise. Ne închinăm la lucruri efemere, Idolizând, frivoli, nu vechi altare, Ci banii zornăind în buzunare - Un idol care, fără suflet, piere. Iubirea-i fără preț, la fel și ura, Doar noi alegem calea de urmat. Trăind frenetic, nu ar fi păcat Să pierdem totul, inclusiv cultura? Cu ocupații-adesea inutile, Pierdem și sufletele, rând
GOANA DUPĂ NIMIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373587_a_374916]
-
un lătrat acut, mergând spre ultrasunete, deosebit de sonor. Nu știu de unde scoate atâția decibeli din trupușorul ăla mititel. Când vin acasă, am metoda mea de a arunca buzduganul. Încă de la intrarea în bloc, îmi scot cheile și încep să le zornăi. Dacă nu e nimeni acasă, mă simte și nu ajung bine la parter, că începe să latre, asta pentru că stă în așteptare, lipită de ușa de la intrare. Dacă e cineva acasă, mă simte abia când mă apropii de etajul trei
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
legionarule! Nici unul în plus! Iar sărbătoarea mea cea mai mare, e atunci când îmi iau banul, romanule! spuse curelarul îngustându-și privirea drept în ochii celui care întrebase. Ofițerul ridică felinarul pentru a zări mai bine chipul celor doi. -Când îmi zornăie prin pungă monedele, atunci e cea mai mare sărbătoare, romanule! -Mda! spuse ofițerul. Aici îți cam dau dreptate. Dar ce vi se pare? Nu puteați merge de dimineață să duceți hamurile? -Este târziu însă denarii se fac în timp romanule
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
face deci? întrebă el cu voce scăzută. -Iată cum! spuse negustorul. Îți vom aduce banii într-o amforă pe un suport de lemn dintr-acela care se leagă pe spate cu chingi. Înăuntru va fi ceară iar monedele nu vor zornăi. Numai că știi...aurul e foarte greu. Noi ți-l vom aduce aici și de aici îl vei lua tu mai departe fiindcă e al tău și numai al tău! -Nu sunt de acord, spuse Baraba încruntându-și privirea. Treceți
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
precum am intrat. Iar eu , am spus că nu are rost să mă mai gândesc... oricum, nu credeam că îi voi da importantă vreodată. Dar cum se și vede treaba, m-am înșelat. O imagine fugitiva a început să-mi zornăie prin fața ochilor și mi-am dat seama că eram un caz pierdut. M-am îndrăgostit ! După mult timp. După multe eșecuri. După multe speranțe false. După multă tristețe și singurătate. Deodată, m-am trezit într-un scurt moment de luciditate
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
publicat în Ediția nr. 426 din 01 martie 2012. Și ce dacă-i 1 Martie? Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine cu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine? Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totuși zornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară; lotuși în zăpada înghețată biruită de-un sor vesel... iară captivat de-a ta menire am lansat o circulară. Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ? Mărțișor Primește de la mine un mărțișor fictiv
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
țară este că vremea sosește. Există o memorie instituțională iar istoria nu va uita pe acei care rod țara, organizați în pârghiile puterii angrenate întru funcționarea mașinăriei diabolice de jecmănit tot. Ajunsă la inflamarea devastatoare a descurajării, națiunea, fără să zornăie cu spadele plecarea la revoltă, se pregătește de lovitura de grație cu armele Constituției. Clasa politică a epuizat toate fețele manipulării iar națiunea își întoarce fața la Monarhia Constituțională. „Monarhia”, spune Aristotel, „este un sistem de guvernământ în care puterea
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
a luato agale spre barul din colțul străzii, unde din când în când, mai ales la salariu, se ducea să bea o bere, să mai audă o vorbă.” Așa ... ca birjarii la botul calului, după ce a făcut un transport. “ Piesele zornăiau în cutie, parcă se certau.” Au îmbătrânit odată cu mine și acestea. Le am amintire de la bunicu. Îmi spunea că sunt făcute de pușcăriașii de la Ocnele Mari. Doamne, doamne, cum a trecut timpul. Parcă ieri mă mângâia pe cap și-mi
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
are; de ce ne umflăm în pene când vorbim cu cei mai mici că tot nu ne cred și nici nu le semănăm la gene?! pantalonul tău cu dungă nu mai este o virtute dacă iei drept servitute doar ce-ți zornăie în pungă; uită-te cum crapă coaja pomului ce nu dă roade iar invidia te roade până când adoarme straja și-ai să vezi cum bate vântul prin livada ta pustie dacă e să nu mai fie sprijinit deloc avântul zestrea
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348396_a_349725]
-
Când conștientizară apariția, tăcură cu toții. De asemenea, și muzica făcuse o pauză. Totuși, se insinua auditiv un gungurit, cam așa ceva. Doc fu cel care identifică sunetele. -Silentium, vă rog! Voi n-auziți glas de hulubi?! Ia! -Bravos, doctore! Ce-ți zornăie bormașina?! Ți s-a făcut dor de ea?! Și Papa începu să râdă cu poftă, nerealizând că, nepercepând glasurile păsărilor, își dă în vileag ușoara hipoacuzie cu care se alesese după o vizită în Suedia, pe un timp mult prea
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Autorului Crăciunul mă doare și nu-i că odată Mă ninge pe suflet cu stele și nori Cărări viscolite, nămeți prin ograda, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi zornăit în cap neașteptată opreliște: Și gâtu-i o minune! Veneră te-aș striga! Dar te aștept aici! Grăbește, nu mai sta! Mă cam speriai. Căutai prin preajmă. Luai seama la mobil. Fără folos. Ceva mă sidera. Glasul ce-l percepeam... Convinsă
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ne aflam la strălucitoarea adresă. I-am arătat tablourile, pe care, tot așa, le-a privit distrat, iar cînd să plecăm, trecînd prin bar, "clientul" meu s-a oferit să mă trateze cu... Cu ce? Ce preferați? m-a întrebat, zornăindu-și cheile în buzunar. Un Campari, am zis. Pentru el un Kinley (era cu mașina, nu?). Ne-am așezat și, sorbind, am schimbat vorbe. Îmi dădeam seama că omul meu făcea realmente parte din tagma des întîlnită în curtările mele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și tămîioșii, și clevetitorii, cu toții s-au tranchilizat și s-au întors într-ale lor. Cînd și-au dat seama, în sfîrșit, că schelele zurbavnicei fresce sînt deja ridicate, calfe (caiafe) și zidari întinzînd de-acum definitivele gleturi, iar bănuții zornăind forte în portmonee, s-au consolat în condiția lor de "proști", cum îi și numise, de altfel, într-o zi de cocktail, frescangiul dă București. Acum, liniște. Da, dar la doi pași de imunda zîzanie parietală, în Muzeul de Artă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cordella. Boadicea, Conwenna, Estrild, Gwinefrid, Ignoge, Cambel 63, Punînd în lanțuri Pruncii Ierusalimului în temnițele Babilonului; Se joacă-n față Oștilor, în fața cîinilor de vînătoare ai lui Nimrod, 65 În timp ce al Luminii Prinț e pe cîmpia Salisbury printre Pietrele Druide. Zornăind, de diamant 64 lanțurile și cîrligele ridică minereul, În grămădiri ca niște munți care-s vîrîte în cuptoare, și-nchiseră cuptoarele Și le pecetluiră pentru un timp și timpuri; în asta vreme Miazănoaptea suflắ din Foalele înnourate, la fel ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au chipul nălucii în sumbră deznădejde; Și miriadele de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]