KorAP: Find »[drukola/base=zoroastrism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 11 >

266 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Ahrimanxe "Ahriman", de moarte și de orice rău. Istoria universală este o istorie sacră, care se desfășoară ca un proces de mântuire unic și grandios. Preluând speculațiile babiloniene despre anul cosmic (Boyce, 1982, p. 234; Panaino, 1992b, p. 26), zoroastrismul subîmparte istoria lumii În douăsprezece milenii, care reprezintă timpul limitat În care se consumă viața Întregii creații, care culminează cu Zoroastruxe "Zoroastru" și cu venirea Bunei Religii la Începutul celui de-al zecelea mileniu, și continuă cu trei salvatori viitori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte cazuri, o perspectivă istorică. Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate de diferiți stimuli și condiționări istorice și culturale, iar uneori chiar politice și sociale. Fără Îndoială, o mare parte a aspectului doctrinar și liturgic al zoroastrismului, așa cum Îl cunoaștem astăzi, trebuie să se fi format Încă de la Începutul epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.). Totuși, inițial, În epoca ahemenidă - adică nu mai puțin de șapte secole Înainte -, zoroastrismul a Înregistrat o primă sistematizare, reflectată atât În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mare parte a aspectului doctrinar și liturgic al zoroastrismului, așa cum Îl cunoaștem astăzi, trebuie să se fi format Încă de la Începutul epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.). Totuși, inițial, În epoca ahemenidă - adică nu mai puțin de șapte secole Înainte -, zoroastrismul a Înregistrat o primă sistematizare, reflectată atât În Avesta târzie, cât și În puținele date pe care le avem pentru a reconstitui religia Ahemenzilor (cf. infra, subcapitolul 3.2). Chiar și după epoca sasanidă, religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" va cunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de reorganizare, determinate de noile condiții În care au ajuns să se găsească diferitele comunități de credincioși, atât În Persia, În secolele IX-X, cât și În India britanică din zilele noastre. Deși foarte conservator și animat de un tradiționalism puternic, zoroastrismul, cu aproape trei milenii de istorie, nu poate fi privit ca un ansamblu de idei, credințe și practici religioase, omogen și substanțial neschimbat. O perspectivă istorică, după cum s-a spus, poate evita riscurile intrinseci ale unei viziuni „structuraliste”, viziune caracteristică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poziție bine reliefată În panteonul compozit zoroastrian și divinități precum Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba pahlavi, Anahșd) care, Împreună cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", se găsesc În vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În cel sasanid. Divinități cu un puternic caracter polivalent - prima, păzitor și garant al legămintelor și, În același timp, geniu al luminii cu un oarecare caracter războinic; cea de-a doua, zeiță a apelor, a fecundității și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ai divilor (da¶v³yasna; Lommel, 1930, pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh). La fel ca În cazul angelologiei, și În ceea ce privește demonologia, zoroastrismul este o religie foarte prolifică: panteonul și pandemoniul se Înfruntă aproape În oglindă, Într-o analiză minuțioasă a puterilor, a forțelor, a influențelor benefice sau malefice care pătrund În toată creația și În toate manifestările sale. Da¶va, la fel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Gray, 1929, pp. 175 sqq.; Lommel, 1930, pp. 93 sqq., Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka Manah", „gândul rău” (În limba pahlavi, Ak½manxe "Ako>man

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
profunde În literatura de limbă pahlavi (Gnoli, 1963, pp. 184 sqq.; Shaked, 1971), sub influența gândirii grecești, platoniciene și, mai ales, aristotelice (Zaehner, 1961, pp. 200 sq.). Cu toate acestea, rămâne una dintre cele mai originale și caracteristice doctrine ale zoroastrismului. În primii trei mii de ani ai anului cosmic, creația este concepută inițial ca o stare m¶n½g și abia apoi se trece În starea g¶tșg, al cărei rod și manifestare este. Ohrmazdxe "Ohrmazd" este singurul care deține o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
va evolua spre Împlinire, Într-o dezvoltare care nu va mai fi ciclică, ci liniară (Eliade, 1949, pp. 186, 187, 191, 192 și 101 sqq.; Gnoli, 1980, pp. sqq.). Desigur, este, semnificativ faptul că o religie dualistă prin excelență, ca zoroastrismul, a putut concepe un Creator atât de plin de milostivire și Îndurare pentru toate creaturile sale, chiar și pentru cele mai rele, Încât să le ierte și să le salveze de o pedeapsă veșnică: această iertare este posibilă pentru că Răul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la Spiritul Pământuluixe "Spiritul Pământului" (m¶n½g ș zamșg) oasele, apa și sângele, de la plante, părul, de la vânt, sufletul vital (j³n), la fel cum acestea le-au primit În timpul creației (pad bundahișnih). 5. Obiceiuri, rituri, sărbătoritc "5. Obiceiuri, rituri, sărbători" Zoroastrismul i-a uimit pe profani prin unele dintre trăsăturile sale caracteristice, mai ales În privința obiceiurilor, regulilor și riturilor. Grecii observaseră deja obiceiurile funerare speciale ale persanilor și ale magilor precum și regulile respectate cu scrupulozitate pentru a evita contaminarea elementelor naturale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om”, așa cum afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat oarecum superficial din cauza preceptelor sale legate de puritatea omului și a elementelor, dar și pentru unele dintre prescrierile sale specifice referitoare, de exemplu, la admiterea căsătoriei consangvine (În avestică khva¶tvadatha; În limba pahlavi, khw¶d½dah), recomandată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coerentă și sunt, așadar, componente semnificative ale unei viziuni destul de bogate și elaborate asupra lumii, fondată pe un mesaj filozofic și etic profund și elevat. În ciuda antiritualismului originar al lui Zoroastruxe "Zoroastru", al cărui sens a fost ilustrat mai sus, zoroastrismul devine repede o religie cu un ritualism puternic, care a reabilitat ofranda haomei, și jertfa animală, păstrând mai departe practici esențiale ale liturgiei, care apar, În complexitatea lor, În perioada religioasă reflectată În Avesta târzie. Abia În secolul XX parsii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate de anotimpuri și, În general, riturile care nu sunt zilnice, ci fixate de un calendar. Prin termenul g³h³nb³r se desemnează, cele șase sau șapte sărbători obligatorii care cad În diferite momente ale anului și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Al șaptelea g³h³nb³r este Începutul anului și se numește „Ziua cea Nouă” (În limba pahlavi, n½gr½z; În persană, nawr¿z), fiind probabil o sărbătoare de primăvară, asociată tradițional cu figura lui Yimaxe "Yima", regele vârstei de aur, și reconsacrată În zoroastrism ca o zi fastă, a bucuriei și reînnoirii. Celelalte g³h³nb³r sunt cele de la jumătatea primăverii și a verii, sărbătoarea recoltei, a Întoarcerii vitelor la pășuni, sărbătoarea de la jumătatea anului (solstițiul de iarnă), sărbătoarea pentru fravași la sfârșitul anului. Cele cinci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se află ingredientele și celelalte elemente necesare pentru cult, și are alături, În dreapta sa, un vas cu apă pe care Îl poate folosi pentru spălările purificatoare. Acesta, În timp ce privește focul, trebuie să fie Îndreptat spre sud, punct cardinal care, În zoroastrism, este pozitiv și benefic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 73). La sfârșitul recitării capitolelor din Yasna, apa binecuvântată, care fusese folosită pentru purificare și extrasă dintr-un puț legat de locul de cult, este vărsată În același puț. Tot ritul este săvârșit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preoți (pentru o descriere detaliată a acestui cult, cf. Kotwal și Boyd, 1991). Focul are deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu numai - așa cum s-a spus - În religiozitatea indo-iraniană. Fără Îndoială, acesta este simbolul cel mai semnificativ al zoroastrismului, ca manifestare vie a Adevărului. Fiul lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Focul (În avestică, at³r, În limba pahlavi, ³dur și ³takhș; În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51 sqq.). De regulă, este păstrat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lichidelor - cum ar fi urina de taur - cu care cel ce urmează să se purifice se stropește asistat de un câine și de doi preoți (cf. Modi, 1922, pp. 102-153; conform Wd¶wd³d, cu o plantă de bareșn¿mg³h). În zoroastrism, câinele este un animal pozitiv (Holvelacque, 1876; Modi, 1922, p. 59) și deține un loc important și În liturgia funerară (cf. infra). Curățirea de păcate se face prin mărturisire (petșt) și prin ispășirea aferentă. Confesiunea zoroastriană are câteva trăsături comune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ce se regăsește În diferite forme În toată regiunea unificată de imperiul lui Alexandru și de occidentul roman (Gnoli, 1989, pp. 129 sqq.). Însuși conceptul de „Iran” dobândește, din punct de vedere ideologic, o puternică valoare religioasă (Gnoli, 1993). Așadar, zoroastrismul a fost un factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine doctrina principală a unui popor care domină un imperiu universal, moștenitor ale marilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cum ar fi cea iudaică sau greacă, protagoniste puternice și originale ale unei noi orânduiri și ale unei viziuni noi asupra lumii. Format Într-un mediu cultural deschis și sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]