413 matches
-
care o vede, lumina ce apare nevăzută, și cum s-ar putea vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului totuși de văzut în lumina înaltă a imaginii: "Eu am plutit spre bagdadii, deodată,/ Spre zeul zugrăvit, care privea/ Nepăsător, pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E nevoie însă de o plutire spre înaltul unei alte vederi, spre ochiul unui zeu care vede24. Zeu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
le considerau caracteristicile „idealului de umanitate”. Toți aveau același vis al recâștigării „desăvârșirii pierdute” de străbunul androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
copac". Legendei i se dă curs nu o singură dată. Atrage atenția o adevărată schemă a dispunerii vizuale, întretăiată perpetuu de porți și împrejmuiri. Zidurile par a avea o organizare concentrică, atrăgînd invariabil interesul privirii. Mănăstirile sînt înconjurate cu piatră, "zugrăvite", templele așijderea. Obsesia textului rămîne opoziția în afară / înăuntru, justificată de atîtea puncte de trecere și porți păzite. Detalii în mișcare, numărul personajelor, configurația grupului, culorile, armonia sau persistența cromatică se notează, cum în această descriere a ritualului: "Înaintea vanului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unui roman în trei volume este o sumă de imagini prea multe și prea diverse, ca să putem avea în minte clară, bine delimitată, perfect individualizată, figura (...). Pe cînd un tip secundar, care apare numai într-un capitol, dacă e bine zugrăvit, ne rămîne în minte mai exact (...)." Indeterminarea de natură a personajului, "efect al textului", cum preferă să-l califice Philippe Hamon, rămîne una pînă la sfîrșitul lecturii. Rolul "întregitor" al percepției cititorului și al facultății lui reprezentative, în privința personajului, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dwmz#-urilor, este imposibil de știut dacă autorii lor împărtășeau idei similare cu acelea ale australienilor. Nu putem să ne îndoim totuși de semnificația religioasă a galeților azilieni. În grota de la Birsek, în Elveția, s-au găsit 133 de galeți zugrăviți, aproape toți sparți. Pare probabil ca ei să fi fost sparți de către dușmani sau de locuitorii ulteriori ai cavernelor, în ambele cazuri, ceea ce se urmărea era anihilarea forței magico-religioase prezente în aceste obiecte. După toate aparențele grotele și locurile ornate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dus pe Heminway să-l vadă, acesta a protestat la început ca e prea departe de Havana și chiria de 100 de pesoși (cca. 100 dolari) lunar, prea scumpă. Plecat la pescuit, Hemingway a găsit la întoarcere casa renovată și zugrăvită. Ce-i curios că Martha, frumoasă, independentă, sportivă, își petrecea mai mult timpul la reședințele milionarilor americani și cubanezi de pe Quinta Avenida, Miramar sau Siboney decât la "Finca". "Prima locatară", Martha, avea să-l părăsească pe Hemingway în octombrie 1943
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mănăstire muzicală, cel puțin pe dinăuntru, judecând după chilia austeră în care nimerisem și în care mă văd chinuindu-mă și chinuind pianul. Dar în care văd, mai ales, pereții aceia de un alb atât de proaspăt, parcă de abia zugrăviți (cum să fi nimerit clapele când eu mă uitam la pereți!), în care simt - până astăzi - ceea ce simțim de obicei în orice cameră goală: un fel de curiozitate, un fel de neliniște... Și totuși cât de legat mă simt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și antreiașul întunecos ce lega bucătăria cu două din camerele apartamentului (în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise totuși exact atât loc cât să încapă, într-un colț, cufărul străvechi, poate secular, purtând pe toate părțile inscripții zugrăvite cu vopsea, mai mult sau mai puțin șterse, mărturii ale nenumăratelor transbordări pe care le-a suportat cu prilejul deselor noastre mutări dintr-un oraș (sau ținut) în altul. Când am părăsit, în 1973, locuința de pe Florilor, cufărul acela de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu „coroană“ deasupra și cu stâlpișori sculptați la dreapta și la stânga oglinzii În care maică-mea Își potrivea corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite barbar În „abțibilduri“, care m-au privit cu ochii lor galeși venind pe lume la 8 septembrie 1887 și mi-au ascultat, Înduioșate, primul meu chiot, Întovărășit de constelațiile și ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asemenea isprăvi fură numai râs și Îmbrățișări, fără urmă de reproșuri. Orașul Însuși ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Gazeta noastră”. Continuă „Lumea ilustrată” (1923). Director este Victor Eftimiu, care intenționa să aducă la cunoștința publicului larg „operele marilor scriitori ai lumii, imaginile pictorilor celebri”, să popularizeze autorii contemporani. Promovarea culturii, trezirea interesului pentru cuvântul scris și pentru „chipul zugrăvit” serveau scopului publicației. Traducerile, multe realizate de Ion Gorun și Victor Eftimiu, ocupă spațiul cel mai întins, nu întotdeauna fiind selectate după criterii valorice, cu excepția textelor din Guy de Maupassant și Edgar A. Poe. Liviu Rebreanu semnează schița Picnic, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287203_a_288532]
-
Peisaj la marginea Hușului”, „Din împrejurimile Hușilor”). Între cei patru plasticieni renumiți ai locului - Ștefan Dumitrescu Adam Bălțatu, Octavian Angheluță și Viorel Huși -, ultimul rămâne emblematic un pictor al Hușilor. Obiectivele mai importante într-un târg cu viața patriarhala sunt zugrăvite frontal sau din perspectiva unei căi de acces - strada, drum, alee, cărăruie, cale ferată: „Curtea spitalului din Huși”, „Sala de consultații”, „Drumul gării (Huși)”, „Cantonul de la marginea orașului”, „Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă din gară
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei, Livia și fiica sa, Raluca, pe fundalul existenței cotidiene citadine din epocă, zugrăvită însă în tonuri idilice. Se reține povestea dramatică a Liviei care, născând un copil ilegitim, nerecunoscut de tată, își refuză apoi, din devotament matern, împlinirea socială și profesională: lucruri pe care cititorul le află dintr-un jurnal găsit de fiică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
pe la bătrâna Sinagogă și pe la Catedrala Santa Maria de Toledo, apoi vizitam două-trei magazine de antichități, în căutarea unui "chilipir", și încheiam deplasarea la un mic local de pe malurile Tejo. În liniștea înserării, îmi aminteam de Toledo cel de demult, zugrăvit atât de viu de scriitorul german Lion Feuchtwanger în romanul său "Die judin von Toledo" "Evreica din Toledo". La Segovia obiectivul era apeductul roman, pe care nu mă mai săturam să-l admir, mai ales de când aflasem că respectiva construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei au contribuit 12 țări. În dreapta, puțin mai departe de Sfanțul Altar este o altă icoana, tot așa de mare doar puțin mai îngustă. În aceasta icoana se înfățișează o multime cu făclii și obiecte de luptă și este zugrăvita pe chipul lor multă ură. Iar în frun39 tea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând îi întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoana tot așa mare și te înspăimânta
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
icoane deosebite, potrivit minunii pe care a făcut-o Domnul în Cană Galileii. Este o icoană foarte mare și frumoasă ce înfățișează Nuntă: mulțime multă stând la masa iar în mijlocul lor mirii, Domnul Iisus și Maica Lui. Se văd zugrăvite și cele 6 vase de piatră care au folosit la vin. Vasele au un volum de 50 sau 60 de litri. Le privești cu nedumerire vrednicia și rezistență lor. N-am mai vazut astfel de vase mari, de piatră, care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce poartă veștminte pictate cu însemnele stelare și telurice: „Iar (cutare) flăcău voinic,/ Nu se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de vădurele,/ Sînt nouă corăbele” (T. Vladimirescu - Tulcea). Simbolistica cifrei nouă este „a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Solaritatea chipului este asociată aici dimensiunii acvatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viitoarea ei căsătorie era compromisă. Neutralizând răul, fata poate înflori în așteptarea alaiului ce-o va peți. Trimișii mirelui sunt și ei ființe alese: „ne-a trimes pe noi, șase militari,/ călari pe șase hărmăsari,/ cu coame boite,/ cu frânele zugrăvite,/ cu unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă orației, ca efect recent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o încărcătură afectivă și îl implică prin aceasta pe ascultător de partea binelui. Sufixele ce formează adverbe sunt, de asemenea, numeroase în texte, acumularea lor în unele fragmente conturând un portret expresiv armăsarului mitic: „Începu Negru d-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de succes! Astea sunt faptele șiii... nu vorbe din ședințe!... - Păi... și tovarășul Barbu a scris un roman bun, a bâlbâit Stoian, romanul Groapa. - Da, am zis eu, dar el se referă la perioada de dinainte de război și nu e zugrăvită clasa noastră muncitoare... hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat personajul, zâmbind șiret pentru prima dată - până atunci arborase masca de gheață a celor în mâinile cărora se află nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a personalității. În faza II, confortul se confunda cu mecanizarea căminului. Neoconsumatorul nu se mai mulțumește cu atât. Epoca bucătăriei-laborator albe și reci a apus, acum „se poartă” bucătării mai primitoare, mai călduroase, decorate în culori vii. Dotată cu hote, zugrăvită atrăgător, integrând elemente decorative, combinând lemnul cu tehnologia de vârf, bucătăria devine un fel de salon, uneori chiar „inima” casei. Sala de baie, odinioară austeră, simplu loc pentru igienă, începe să devină loc de destindere și de plăcere, dotat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Zâmbrea, pictor, născut În 1924 la Reni-Izmail a Întocmit În anii de deportare un monumental album cu imagini În grafică și ulei din viața moldovenilor surgiuniți În Siberia; „Moldovenii la tăiat pădurea, interioare de colibe, mesteceni, morminte, foarte multe morminte zugrăvite câteodată pe bucățele de sticlă, pe foițe de țigară, capace de tablă toate sunt mici ferestre spre anii calvarului.”. Ultima dată ne-am revăzut În anul 1999 la sărbătorirea satului Nișcani-organizată de poetul și militantul Basarabean Toma Istrati. Pictorul V.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de nu puteai răzbate cu sufletul. În dricul 11 entuziasmului de comandă ce se manifesta pe strade, ieșirăm și noi de la banchet, numai buni pentru asemenea demonstrațiuni, și ne îndreptarăm spre primărie, unde pe un cogemite transparent luminat, se vedea zugrăvită o caricatură omenească sub care era scris cu litere roșii: "Trăiască excelența-sa caimacanul Neculai Vogoride!" Ura... strigarăm noi din răsputeri, și deodată zece, douăzeci, treizeci de pietre fură aruncate asupra transparentului și-l rupse de sus pănă jos. Jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
veche dorință și-mi cumpăr o hartă a Europei de la 1637. Harta înfățișează un conglomerat de teritorii colorate pestriț, amintind vag conturul națiunilor de azi. În apele ce scaldă Europa dinspre sud, vest și nord-vest - Mediterana, Oceanul Atlantic și Marea Nordului - plutesc zugrăvite galioane cu pânzele în vânt: suntem în epoca marilor cuceriri geografice. Lumea era în proces de extindere, Europa însăși se afla într-o ebuliție din care puțini ar fi putut spune la vremea respectivă ce va ieși. Azi, situația nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]