314 matches
-
Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele echipajului. În jurul ei, mașinile imensei nave zumzăiau liniștitor. Ajunse la secția medicală și se întoarse în buncăr cu o targă. Bishop îi afirmă că el putea să aștepte și, asistată de targa automotrice, îl întinse deasupra pe Hicks. Bărbatul dormea încă, și-l transportă până la infirmerie. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
poți face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-ar merge, cu roatele-n sus, un car, sub el. Aud și alt zgomot: unul care vine de depaaarte, se apropie, ne acopere - apoi ne descopere la loc și se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tatei: Ce faci cu cărăușii? Tu n-auzi tunul? A, da: tunul. Îl uitasem, tot auzindu-l. Dacă nu ne-ar fi atras mama atenția, nu l-am fi luat În seamă - cu toate că atunci când geme, oh-tează, buh-nește, bum-ează, prind a zumzăi geamurile. Și se simte, sub tălpi, pământul scuturat. Tunul: de vreo zece zile grohăie-mugește Încolo, pe mâna dreaptă; acolo-i Răsăritul. Oamenii zic: La-Nistru. De aici, din calidor, se vede bine de tot lumea largă; și frumos, oamenii din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
anilor ’90. Acum, când membrii formației au între 35 și 40 de ani, iar fanele lor sunt mai degrabă pasionate de noua culoare pentru pereții casei, puțini înțeleg cum se poate relansa grupul fost No.1. În lipsa unei confirmări, zvonurile zumzăie în jurul unui website oficial refăcut și misterios, pe care fanii pot deocamdată doar să se înscrie pe o listă pentru a primi „noutăți“ de la formația dispărută din anul 1994. Paula Abdul, senzație a anilor ’80 și cunoscută acum drept membrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
o sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Înghesuiseră Înăuntru și Sultan al Cincilea Încovrigat Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța Volkswagen de culoare galbenă condusă de Aram. Nereușind să Înțeleagă de ce femeile din familia Kazanci Își duceau mortul acasă, Însă destul de Înțelept ca să știe că nimic nu te poate obosi mai mult decât să Încerci să te opui mătușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără să facă vreun comentariu, iar Barnes spuse: — Să căutăm dispozitivul de comandă. Obiectivul video al robotului se deplasă spre stânga și spre dreapta, oprindu-se pe imaginea unui panou dreptunghiular montat la stânga ușii. — Poți deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pupitrului de zbor. Lângă consolă se afla un al patrulea fotoliu. Pielea Învelea o formă ce părea a fi a unui om. — Ce chestie... — E un om acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că s-ar putea să adoarmă stând acolo În fața monitoarelor. Se scuză grăbit, se Întoarse În dormitor și se Întinse pe pat. Nu-i mai păsa că cearșafurile erau umede, nici că perna era rece și nici că motoarele diesel zumzăiau În cilindrul Învecinat. Își spuse: „Asta e o reacție foarte puternică de evitare.“ Și adormi. DINCOLO DE PLUTO Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte așa ceva aici, jos. Habar n-avea ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un ton serios: „Nu pot nici să confirm, nici să infirm“. Al doilea face la fel. Fără nici un cuvânt, al treilea acoperă cu palma o carte și o împinge discret spre Ionuț, singurul care o poate vedea. În jur, pixurile zumzăie grăbite pe notițele secrete din față. „Oooooof, nu mai înțeleg nimic!“, se oftică cineva din grup în timp ce zarurile zornăie în mâna jucătorului următor. Personajele din scena de mai sus nu sunt niște copii, ci un medic rezident, un software developer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
-i, de-o spui pentru mine, ești chiar hodoronca-tronca, a declarat Mariana. Dacă casa Îmi ie cu susu-n jos, numa Carlos ie vinovatu, că ie cu ochii pă mine toată vremea. — În vieți nimic nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iau decât să pun În practică decizia. Prima grijă, numele. Pă orce bigudele mi-am pus creierii, nicicum n-am putut să-l sustituiez p-ăla dă tristă amintire de-l am acu, dă Pro Bonu Public. Încă-i mai zumzăia ecou! Ca să-mi bag coraj, mi-am adus aminte că o axiomă dă comerț zice să nu șchimbi marca. Cum vândusem la Biblioteca Națională și la a lu Congresu șapte opere complete d-a lu Bonavena, bașca două busturi dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri lungi de blocuri cenușii cu trei etaje cu locuințe de Închiriat, acesta era vizibil doar sub forma unor panglici de culoare iridescentă. Ici și colo, lumini stradale de un galben sulfuros clipeau și zumzăiau În aerul Înghețat de decembrie, Împrumutând clădirilor o paloare sumbră. Nici măcar nu era ora cinci. În ciuda așteptărilor, agenta Watson reușise să găsească pentru ei un loc de parcare În fața clădirii În care locuia Norman Chalmers. Tomberonul comun se afla exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și În Amory s-a născut o căldură plăcută, care l-a invadat: „Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Casey-Jones și-a luat poruncile În mână, Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Ultimul lui drum spre țara făgăduinței.“ INSTANTANEE CU TÂNĂRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important stăteau câte două gărzi. Solii merseră în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său de lucru în întâmpinarea solilor, era un om bătrân. Îi primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața exact ca a mea. — Nu-i deloc ca a ta, spuse doamna Raipur. Apoi cântă: — Năsuc. Năsuc micuț, năsuc drăguț, bob micuț, regină mică-mică. În depărtare, un generator începu să zumzăie. xy = 0 și x ≠ 0, atunci y = 0. Dacă există x și y și rezultatul este zero. Dacă x nu e zero, y este. Sampath își aminti că nu reușise niciodată să rezolve vreo problemă pe care i-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]