726 matches
-
adulții nativi vorbitori de limbă poloneză. Primul vers ""W Szczebrzeszynie chrząszcz brzmi w trzcinie"" ("În orașul Szczebrzeszyn o gărgăriță bâzâie în stuf") este cea mai cunoscută frântură de limbă din poloneză, în care aproape toate consoanele fac sunete distincte de zumzet. Brzechwa mai este popular în Polonia pentru că a scris o serie de poezii pentru copii. A fost traducător de literatură rusă, traducând lucrări de Aleksandr Pușkin, Serghei Esenin și Vladimir Maiakovski. Brzechwa a scris o lungă serie de cărți pentru
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
interzis? Scările scârțăiau sub pașii mei ... Când am ajuns în vârful foișorului am ieșit pe balcon și am privit Râmnicul... Spre stânga, pe podul peste râul Olănești, era lume multă. Probabil că a început bătaia peștelui... Spre piață era un zumzet surd...bineînțeles e marți, zi de târg... Am coborât pe strada Tăbăcari până spre fabrică de pielărie a lui Simian de unde se auzea sirena... Ia te uită, e deja prânzul de sună sirena de pauza de prânz... Am luato pe
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
seama că răsuna curtea liceului de Iupaidia, Virgile, Măria Ta încât și trecătorii ce treceau pe stradă se opreau și se La Mănescu, nu mai sta uitau peste gard la minunea din curte. Bineînțeles că și-ascultă a lui povață zumzetul a ajuns până în cancelarie de unde a ieșit un Cară-te cu-a ta mustață profesor să vadă ce se întâmplă ca apoi să vină toată cât mai iute la latină cancelaria, stând la ferestre unul peste umărul altuia să unde
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
bataia razelor. O fotografie. Brusc s-a înclinat și a sărutat-o. Apoi a dispărut, înghițit de lăcomia abia reținută a nopții de Anul nou. Am rămas sprijinit în pervaz, cu gustul fad al cernelii pe buze. Ceva, ca un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
o rană: Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și copacii pe care-i adoram, imenși, mai ales nucii, plopii, mi-au rămas
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
zăpada se peticise pe ici, pe colo și din pământul înierbat de ăst an, îmbibat de apă, ieșeau aburi. Priveam albastrul cerului printrun filtru de raze și deodată, prin liniștea ireală prin care se auzea doar dansul luminii, străbătu un zumzet ca de țânțar și o foaie de hârtie care zbura și cobora parcă spre noi la numai câțiva metri lăsându-se când pe o parte, când pe alta. Un manifest, mi-am zis! Dar de unde? Căci nu trecuse niciun avion
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
fost salvat din confruntarea cu fiul său; porni pe culoar, în direcția opusă. Ceremonia nu fusese, de la bun început, decât un șiretlic. Totuși, în chip potrivit pentru o ceremonie de seară a ceaiului, luminile pâlpâitoare aruncate de lampioane, combinate cu zumzetul insectelor, păreau să învăluiască tot locul într-o atmosferă elegantă. Dar, de cum intră Yoshimoto și ușa se închise, prin jur începură să patruleze soldați, atât de deși încât nici apa nu s-ar fi putut scurge înăuntru neobservată. — Domnia Sa, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și, condus spre locul oferit, mirele se așeză în mijlocul lor. Era o seară de toamnă, dar în casă continua să fie cald, înăbușitor. Jaluzelele de stuf atârnau de streșini așa cum stătuseră în tot timpul verii, iar printre ele se infiltra zumzetul insectelor și briza toamnei, făcând să pâlpâie fitilele lămpilor cu ulei. Odaia curată-lună era întunecată și nu tocmai luxoasă. Camera rezervată pentru ceremonia propriu-zisă era mică, iar absența totală a oricăror decorațiuni avea o ciudată calitate de împrospătare. Rogojini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ bătătorit pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga simțea o antipatie unică față de acel moment anume al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamemntul său de culcare și veniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care se angajaseră în luptă și erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se neputincioase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în multe feluri, are un mod nonconformist de angajare a dialogului cu orice conlocutor, dar n-am văzut până acum parteneri de dialog care să se încrunte. Dana Deac: Domnul Pleșu chiar aprecia acea ieșire de la Strasbourg, spunând că în zumzetul ăsta de flașnetă mai prinde bine o astfel de ieșire. Știu că plecați în Moldova și știu că aveți de gând, vorbind de președinte, care are o relație specială cu președintele moldovean... România este interesată ca și Moldova să i
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
văzusem și în alte dăți. De când se oprise lângă noi și nu-l simțisem? Și de ce tăcea? Nu cumva ascultase ceea ce vorbisem? "Ce vrei, bă?" se răsti Ion , la el. Piticul lăsă să-i iasă din gât un fel de zumzet, era, adică, mut, nu putea articula cuvinte, nu era însă și surd, fiindcă răspunsese prompt la întrebare și întinsese insistent chibritul înainte. "Nu-ți dau nimic, cară-te de-aici", zise Ion scos din sărite, la care presupusul mut își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
posibil pentru un străin, adică deloc, și făcea o schiță cu bucătarii și oalele lor. Vreo zece oameni se adunaseră În jurul lui să vadă ce desenează, murmurând plini de admirație. Dwight Își pusese căștile pe urechi și era surd la zumzetul bazarului, preferând să-l asculte pe Stevie Ray Vaughan la CD-player În timp ce se ținea după Roxanne care era ocupată să Înregistreze cu camera fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână avea un microfon digital cu care Înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un difuzor lateral, auzeai tot ce vorbeau decanul, secretarele și șeful de catedră, deși nici unul nu era de față. Dacă, în schimb, ridicai maneta, cablurile începeau să sfârâie de parcă băgaseși curent prin ele. Din gaura tăiată în perete pornea un zumzet, prelungit prin pereți, apoi pe coridoare, până sus la etajul 3. Acolo, deasupra ușii capitonate, altă surpriză - suna un clopot, ca la incendiu: DING-DING-DING-DING! Așa ceva nu se mai auzise de pe vremea războiului, când vuiau alarmele și oamenii fugeau de-americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
competiție muzicală, În care era imposibil să deslușești armoniile unei singure piese de la un cap la altul. Rezultatul era aiuritor, dar deloc dizarmonic. Era o aglomerare de fragmente de frumusețe care nu se excludeau unele pe altele, ci alcătuiau un zumzet melodios, acaparator, fascinant. Era ca o năstrușnică, uriașă chemare. - Alessandro! He!! Alessandro!! se auziră voci vesele de undeva de jos, de sub fereastra palatului Frassetti. Alexandru observă cu greu, În mișcarea continuă a gondolelor, una care aproape se oprise În dreptul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la catedră. Însă drumul spre Institut începea și trecea prin muzeu. Nu puteam să bănui cât anume avea să dureze această etapă de tranziție. După aproape un deceniu, cât trăisem și mă obișnuisem în mediul studențesc cu atmosfera plină de zumzetul tinereții, cu dialogul antrenant și reconfortant, cu băieții și fetele de la cursuri și seminarii, cu iluzia dulce că încă trăiesc, mă regăsesc și mă îmbogățesc sufletește în frământările și întrebările lor, aflându-mă și menținându-mă eu însumi într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
distanța Copenhaga-Stockholm. Aveam, totuși, la dispoziție, două ore de așteptare. Le-am petrecut într-un viespar de călători, care așteptau, ca și noi, să se-mbarce spre toate direcțiile posibile din Europa sau America. Ne aflam și așteptam într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și înalt, de la intrare în Universitate. Lume multă. Buluc de băieți și de fete. Zumzet zgomotos. Și freamăt nesfârșit de glasuri tinerești. Un imens și foarte dens stup de albine umane! Printre atâtea chipuri necunoscute, îmi iese-n cale o veche cunoștință. Cătălin Murariu. Un coleg cu care-am stat împreună cinci ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după ce-a terminat școala, vreo două-trei decenii. A locuit pe Ulița Ion Creangă, încărcată de livezi și de amintiri. A stat cu chirie, apoi și-a ridicat o casă proprie, mare și frumoasă, departe de stradă, cu pomăt și zumzet de albine sus, în deal, în capătul Uliței Ion Creangă, nu departe de acea fermecată Dumbravă minunată, unde-au călătorit și s-au rătăcit micuța Lizuca și prietenul ei, Patrocle. De-aici pleca la vânătoare, în Munții Stânișoarei, ori la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din urmă. Însă, când dădu colțul, din filosof nu mai era nici urmă. 9 După-amiaza zilei de 14 august, la Priorat Ultima adunare a Consiliului priorilor fusese convocată pentru ora a treia. Așezat la masa lungă, Dante nu asculta nici măcar zumzetul cuvintelor pe care ceilalți le adresau În șoaptă, ca și când s-ar fi temut că el le putea auzi. În mai multe rânduri, Îi surprinsese schimbând câte o privire cu Înțeles, Însă gândurile lui erau prea captivate de ultimele Întâmplări din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lămurit cum funcționează. Dacă lumina ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va Întâmpla. Dante Își mușcă buzele, nesigur. Zumzetul tot mai puternic al angrenajelor umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului sporea viteza de rotație. Aripioarele regulatorului se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul avea să ajungă la regimul prevăzut și să se stabilizeze. Între timp, continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
supranaturală. - Frederic avea dreptate! strigă el. Astrologul scutură din cap cu hotărâre, de mai multe ori. Își Închisese pleoapele, ca și când ar fi Încercat să nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o tăcere prelungă, curmată doar de zumzetul frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își epuiza forța. Mai rămăsese doar o umbră palidă a jerbei de lumină ce aprinsese de strălucire Baptisteriul. Dante ridică de pe jos arma Încă plină de sânge și de fărâme de carne. Mecanismul lui al-Jazari se oprea cu un ultim zumzet. Apoi, emoția Îl copleși. Își dădu drumul să alunece În jos pe zid, În timp ce simțurile i se scufundau În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În bezna abia Îmblânzită de strălucirea lunii, care se legăna dinspre ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]