299 matches
-
dea drumul. Așadar... întrebă, aveți deschis ? — Dar de ce vă interesează ? întrebă sau răspunse Jenică. Și în fața privirii imperturbabile a străinului adăugă : Mai târziu. Acum închei niște acte. Străinul făcu ochii roată, atât cât îi permitea deschizătura ușii. Atmosfera, plină de zurgălăi, se mai înviorase. Privirile i se fixară asupra tejghelei. Atunci își dădu Jenică seama că să stai cu mâinile încrucișate nu e cea mai nimerită poziție pentru cineva care rezolvă niște acte. Își îndreptă spinarea și căută creionul chimic, desenând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă. Mai avea o singură frunză și jocul se putea încheia. Ce ciudat totuși că frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum să nu intuiască. Nu întâmplător, secvența următoare realizează explicit tranziția dinspre registrul mimetic-imaginal, al memoriei voluntare (și al povestirii) înspre cel al sugestiei și al memoriei involuntare (adică al romanului). Schimbarea e determinată de intervenția motivului muzical de la început (zurgălăii unei vechi trăsuri "ovreiești" venind dinspre oraș), ce declanșează mecanismul memoriei afective, aducând în prim-plan emoțiile mai profunde și mai încețoșate, cu rădăcini în inconștient. Pe scurt, e vorba de dragostea pentru femeie, sentiment care impresionează pe lucid-romanțiosul Bizu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în aceea că el vrea nu doar să iubească, ci și să înțeleagă. Și înțelegerea survine tardiv, în singurătate, atunci când iubirea însăși (cu tot cu "icoanele" tinereții) nu-i decât amintire amintire fugară, trezită la viață în două chipuri distincte: 1. de zurgălăii trăsurii ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în minte (numai în minte, nu și în suflet) ca o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv ce antrenează memoria involuntară, inconștientul în Bizu "cântau" zurgălăii), iar apoi ancorat cu bună știință în peisajul familiar (element vizual, angajând conștiința și memoria voluntară), pe ale cărui coordonate se mișcă predilect imaginația scriitorului. Cu alte cuvinte, noul "roman" (etichetat astfel, ca și cel de dinainte, "în lipsa unei alte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
copilărie (2); credință (2); cununie (2); frumoasă (2); frumos (2); împreună (2); legare (2); mariaj (2); moarte (2); nunta (2); povară (2); preot (2); prostie (2); răsplată (2); rege (2); sfînt (2); sfîntă (2); sfințenie (2); simbol (2); soți (2); zurgălăi (2); acțiune; de argint; aură; aureolă; bairam; basm; bine; binecuvîntare; blîndețe; botez; brad; buchet; bucurii; bunăvoie; călătorie; cap; cărămidă; cerească; civil; clar; colac; colind; colindă; comoară; coroană de flori; cred; cucoană; cumătră; cuminte; cununat; cununiță; cuvînt; dans; de; demult; devotament
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nouă hotare și iau apă din nouă izvoare; apoi, la o răscruce (unde se îmbină trei hotare), vătaful îi leagă pe noii intrați în grup, peste fluierul piciorului, mai jos de genunchi, cu câte două curele pe care sunt înșirați zurgălăi, iar, peste braț, mai sus de cot, îi leagă cu două rânduri de panglici. După ceremonia legatului, feciorii formează un cerc, sunt stropiți, cu apa din cele nouă izvoare, de Irodeasă (patroana călușerilor) și de vătafi, ridică bâtele cu capătul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spre verde al mamei mă încălțam în pantofii ei din lac vișiniu mă îmbrăcam în rochiile cu paiete pe care le ținea în geamantan crezând că voi ajunge femeie de ambasador pe degetul mare de la mâna stângă îmi puneam mereu zurgălăi scoteam limba-n oglindă și-mi ziceam că-s circăreasă tatăl meu intra atunci în odaie și-mi spunea să fiu cuminte dar eu mereu scuturam din codițe și aduceam brotaci în casă pe care îi creșteam în cada cu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
să mori... Să mori și să învii la primăvară, Din palma înghețată să-ți răsară, Eliberat cu vârful și lama de cuțit, Un mugure de lume-ndrăgostit... Dar până-atunci, auzi toți anii tăi, Cu sănii și cai albi, cu zurgălăi, Cum trec pe lângă tine și nici nu poți să-i vezi Când se îngroapă-n albul perfidelor zăpezi... (2008) Păcat Păcat e chiar să te gândești Că și izvorul va să-nghețe Supus poruncilor cerești De-atât prăpăd de frumusețe
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Să conducă mereu Peste vremuri grele Domnu săi dea putere El mereu ca să Domnească Țara noastră să’nflorească Că a sprijinit măi frate Un guvern cu dreptate, Pentru a noastră Libertate Pentru mărirea lor Să strigăm cu toți în cor Zurgălăi Încă o Roată măi Flăcăi Hăi, hăi. Strigăm toți ca să trăească Tot guvernu să muncească Și cu toți uniți ca frați Vechii noștri Democrați Și cu toți ei să muncească Țara noastră să’nflorească Să’nflorească cum e Roza Trăească
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu mâna goală ci și cu niscaiva bunuri „găsite printre lucrurile aruncate din dugheni pe stradă”, precum: „...o bucată pânză, una bucată cit, 5 lingurițe, un ghem de ață, o pereche de mănuși de bumbac, una fustă de lână, un zurgălău, 4 furculițe, un cuțit de buzunar, 4 bobine ață și o lacată fără cheie”. Puștiul de 11 ani, Constantin V. Câmpanu, tot din Gârceni, a participat ca mulți alți gură-cască la devastarea Pungeștilor, dar nu s-ar fi întâmplat nimic
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
purtau ciubote sau ghete. Cei mai mulți erau Încălțați cu opinci, cu obiele de pănură albă legate până peste glezne cu sfori negre Împletite cu păr din coada calului. Cei care aveau sănii și cai făceau cu acestea drumul până la biserică. Sunetele zurgălăilor de la cai dădeau un plus de farmec acestor drumeții. Sunau zurgălăii și zburau săniile pe Dealul Armanului, pe Părăul Gălăuțașului, prin Preluca și prin Zăpode pe drumul spre biserică. Crăciunul era o Sărbătoare a bucuriei. Paștele venea ca Întotdeauna primăvara
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de pănură albă legate până peste glezne cu sfori negre Împletite cu păr din coada calului. Cei care aveau sănii și cai făceau cu acestea drumul până la biserică. Sunetele zurgălăilor de la cai dădeau un plus de farmec acestor drumeții. Sunau zurgălăii și zburau săniile pe Dealul Armanului, pe Părăul Gălăuțașului, prin Preluca și prin Zăpode pe drumul spre biserică. Crăciunul era o Sărbătoare a bucuriei. Paștele venea ca Întotdeauna primăvara când muncile câmpului erau deja Începute. După un post de șapte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
druștele Împodobeau mireasa iar vornicii Împodobeau carul și puneau clopoței la boi, acasă la nănași. Un element de recuzită era steagul, un băț rotund lung cam de doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
partea stângă. Bete tot roșii, țesute din lână, erau legate cruciș peste piept și apoi aduse peste mijloc și înnodate tot în partea stângă. Doar cizmele erau negre, dar aveau ciucuri roșii prinși mai peste tot, lăsând să se vadă zurgălăii și pintenii de argint. Pe spinare, de bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ghid, și ni se promisese o primire fastuoasă; nici urmă de interpret care să ne ajute să ne apărăm pașaportul de polițiști nepoliticoși și bagajele de cea mai avidă dintre vămi! După o lungă așteptare, un zgomot de bice, de zurgălăi, de strigăte ascuțite străbate depărtarea: erau căruțele de la Giurgiu venite să ne întâmpine; ni se explică faptul că la reflux vaporul nu poate intra pe brațul fluviului pe care e așezat portul. Portul! Ce straniu abuz lingvistic! Ne aflam la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
când câmpiile sunt acoperite cu un strat gros de zăpadă întărită de ger. Și celor din lumea bună le convine, iar promenadele nu sunt mai puțin populate decât vara. Echipajelor strălucitoare le urmează sănii elegante. Caii își agită șirurile de zurgălăi și poartă cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de repede la adăpost
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de zbor. Arta forează adânc în măruntaiele condiției umane. Din spovedanie, scrisul devine uneori urlet. Și în artă, nonvalorile atacă tot în haită. Ca să ajungi la esența artei trebuie să învingi munți de steril. Prea mulți artiști sunt obedienți față de zurgălăii puterii. Tinerii sunt îmbibați de talent ca buretele de apă. Mai trebuie totuși storși din când în când. Ierarhiile literare, ca și cele politice, se pritocesc tot prin cârciumi. Mesajul artei actuale este tot mai contondent, mai colțuros chiar. Creativitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea de vânatorile pe zăpadă, cu boieri din Fălciu, din Huși, chiar și din Bârlad... cu sănii cu zurgălăi, în care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prea bun pentru tine“. În loc de asta, i-am zâmbit rece și-am zis: —James, nu fi ridicol! Indiferent ce-ți place ție să crezi, suntem oameni civilizați. De ce să-ți facem rău? În fond - am râs ușor cu clinchete de zurgălăi în voce, producând un sunet ca de așchii de gheață lovindu-se de pereții unui pahar - ne dorim să fii sănătos ca să-ți poți permite cheltuielile de întreținere ale lui Kate. A urmat o tăcere răsunătoare. — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și nu crezu gîndului, o scrisoare trimisă pentru asta Își tot aștepta - acum inutil, Își spunea - răspunsul, pentru că era prea tîrziu. Deodată Însă - atunci?, În altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtînd deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]