253 matches
-
Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celor ale celor care de doi ani mănâncă numai cartofi, care zilnic coboară În adăposturi? Vezi cum se Înviorează fețele noastre, aruncate de-a valma, unele peste altele, vezi În ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite, ți-am adus ce știu că îți place. Să mănânci cu plăcere, i-a urat ea cu glas tremurat. ― Da’ ce-i cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața bordeiului, s-a oprit. A ridicat cocoșul puștii, a pus mâna pe clanța ușii și... a deschis-o!... În aceeași clipă, un zvâcnet scurt i-a smuls pușca din mână. A urmat o lovitură în moalele capului, care l-a culcat la pământ... Hangița a scos capul de sub plapumă, dar, fiind întuneric, nu și-a dat seama despre ce ar fi vorba cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt-o în fâșii și a înfășat-o strâns... Scrâșnind, s-a așezat, ca să poată răbda mai ușor durerea. Simțea un zvâcnet în locul rănit. „Îi prea strânsă legătura. Am s-o slăbesc, dar mai târziu. Să se oprească sângele. Acum ar trebui să văd cine a gândit că mă poate ucide așa ușor...” ― Eu, să fi fost în locul lui, mă duceam întâi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai lină, care nu solicita nici mașina și nici pe conducătorul său. Acceleră puțin, ca să ridice turația motorului și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai are puterea pe care a avut-o cândva. Depășirea durează o veșnicie; e cât se poate de periculos și am trecut deja pe lângă câteva accidente pe care le-am evitat în ultima clipă. Fiasco-ul și-a pierdut zvâcnetul și răgetul de fiară. Mai zilele trecute m-a făcut praf o rablă. Pe când treceam triumfal pe Bayswater Road spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am trezit pe o pantă cu gheață neagră pe care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe străduță, - Uiii, mi-am zis eu. Și cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât de multe niveluri devenise intim asociată cu actele noastre sexuale. Bătăile și incendierile se îmbinau în mințile noastre cu zvâcnetele delicioase ale țesuturilor noastre erectile, sângele vărsat al studenților cu fluidele genitale ce ne irigau degetele și gurile. Până și propria-mi durere, când zăceam în patul de spital, în vreme ce Catherine îmi vâra urinarul de sticlă între picioare, ciupindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras mașina în spatele autocarului. Ultimele zvâcnete ale acestui mic orgasm se stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nasului sfărâmată semănând cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției nervoase, ultimele zvâcnetele ale creierului muribund. Venind pe trotuar, un polițist de circulație se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la volan pe mine, trecu mai departe, dar, preț de o clipă, m-am bucurat de senzația provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
π prim < k< k prim< π.. π prim și se oprea nemulțumit că număra numai șase rânduri de elevi. Acum nu mai pierdea timpul cu matematica, profesorii îl apreciau din punctul lor de vedere era bunicel dar își pierdea acel zvâcnet ce îl lăsase pe Vodă uimit, când ieșea la tablă și începea să rezolve ceva. În spatele lor stăteau Vasilică și Kemi. Primul locuia în Coiciu. După ore avea alt traseu iar cei trei ieșeau din parc, o luau pe strada
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
s-a mutat sub alt felinar? a furat întunericul lumii și a plecat? i-am păstrat locul liber pe umărul stâng. să-i spui, felinar bătrân, să nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele sunt pentru copii și puberi sau pentru cei ce se condamnă singuri la o veșnică adolescență și la singurătate. Și mai era o explicație: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singur rând de piele, nemuritor, ce va exista chiar și după ce soarele nu va mai fi, va exista și în întuneric. Sângele? Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU Grilajul de fier forjat. Și răzuind, dintr-un singur zvâcnet al teribilului rinichi al uriașului Șaptezecist, un întreg convoi rusesc, rulând, la ora aceea, pe banda a doua a Căii Victoriei. ...Carambolaj perfect. Sfărâmăturile limuzinelor sovietice au acoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului de Stat al Planificării
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colț și începuse s-o piseze cu pumnii, a apărut într-o stare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-o plătească de mult. Pacientul cu falca se grăbise să treacă prin ușa întredeschisă a cabinetului, așa că Omar se fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să-i dea de capăt unui canin și s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
decât faptul că îl plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau cu trudă copiii, ea era o făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după gând, cuvintele pe care aș fi vrut să le aștern. Vin cuvintele gata făcute trup. Un fel de derulare de peliculă mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]