503 matches
-
unic, prețios, privirile realizează un fluid continuu, emoțiile răscolesc tot corpul, deviind vizibil rațiunea trăirilor. Soarele ardea în lumina din ochi. Bărbatul a atins corpul ei, așa numai din întâmplare. O liniște imensă i-a îmbrățișat cu două aripi, doar zvâcnirea inimii părea că risipește această fărăcuvântare cu înțelesuri vulcanice. Nu vorbeau, doar vocea pescărușilor îi obliga să se uite involuntar înspre traiectoria lor. Femeia a început să înoate în jurul pescarului la o oarecare distanță, parcă vroia să evalueze gradul pericolului
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZVÂCNIREA... SECUNDEI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 801 din 11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Zvâcnirea.. secundei Clipă eliberată din clepsidra spartă, rătăcește anonimă Nimeni nu o simte nici macar n-o vede că-i zăpăcita Vrea sä se așeze
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZVÂCNIREA... SECUNDEI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 801 din 11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Zvâcnirea.. secundei Clipă eliberată din clepsidra spartă, rătăcește anonimă Nimeni nu o simte nici macar n-o vede că-i zăpăcita Vrea sä se așeze pe-un cadran de ceas..așa obosită Cu o miscare unduioasa la Timp ea se închină.. Cu
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
și nici n-aude tic tac-ul regulat... În lunare clipe, se scaldă-n tăcere umbre abisale. Fluturii de noapte, lumina lunii caută pe-un cer... ciudat. Prin lumea de tăcere a nopții adormite, se zbate-o secundă. Îi simt zvâcnirea'dînc în mine, precum o rugă-nflăcărată. Ascund în ea suspinul ce trupu-mi inundă.. În marea de tristețe, se îneacä dorul ce mä înconjoarä. D. Theiss Referință Bibliografica: Zvâcnirea... secundei / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 801, Anul
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
de tăcere a nopții adormite, se zbate-o secundă. Îi simt zvâcnirea'dînc în mine, precum o rugă-nflăcărată. Ascund în ea suspinul ce trupu-mi inundă.. În marea de tristețe, se îneacä dorul ce mä înconjoarä. D. Theiss Referință Bibliografica: Zvâcnirea... secundei / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 801, Anul III, 11 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
în ei înșiși vor avea mereu în inimi câte o cameră Sambo. Au venit și peste mine situații în care mi s-au oferit cele „cinci minute”. Nu am căzut în capcane. Mi-am dorit mult libertatea. Libertatea - această extraordinară zvâcnire a spiritului! Chiar dacă libertatea e suferință. Și am avut șansa suferințelor. Dar am avut și beneficiul luptei. Am preferat statutul luptătorului, în locul castravetelui de seră. Din păcate, există în literatura română contemporană foarte multe legume al căror „succes” se datorează
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
cearceaful mototolit de cele două trupuri cuprinse de pasiune și dăruire. Minela a mai apucat să scoată un țipăt de descătușare când a simțit că a fost inundată de un lichid fierbinte întâmpinat cu aceeași intensitate a orgasmului său. Doar zvâcnirile celor două corpuri aflate în agonie mai aminteau de faptul că între ele s-au dat lupte pline de pasiune și de trăiri interioare. Amândoi au rămas inerți unul lângă celălalt. - Mulțumesc Minela. Ai fost fenomenală. Esti o femeie fantastică
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
toate celelalte foșnete până la marginea rămânerii în străină zare. Ține-mă de mână până la final, să trecem tot într-o îmbrățișare peste pragul curburilor, fixați în eternitatea darului capital. Îmi simți pulsul în mlădiere lângă pulpa dezmierdată a armoniei? Simți zvâcnirea așteptării cu încrederea în izvorul bucuriei? S-a instalat îndrăgostită de palma în care i s-au cuprins amețitoare avântări în universul poeziei. Când mă ții de mână, prinși în îmbrățișare, dor, știu că e vrerea cerului să îmi fii
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea prin ea ca printr-o arătare translucidă, iar un cordon invizibil o lega insistent de pat. Cu siguranță, mintea îi era foarte jucăușă în noapte aceea... Mai făcu
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
mine, cât mai aproape! Gata, nu mai pot, sunt toată a ta! Iubește-mă cum știi tu mai bine! Nu-mi mai puteam controla simțurile, gândurile mi se învălmășeau în cap. Eram în transă, atât eu, cât și ea... O zvâcnire a pornit din amândoi și un fluid cald a umplut cavitatea atât de dornică de a îmbrățișa tăria voinicului. Câteva clipe nici n-am știut ce s-a întâmplat cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
am uitat la el uimit... “cum de puteam să primesc așa din senin vești despre ceea ce știam prea bine?”.. cum?’’, “oare senzația mea nouă de libertate m-a făcut insensibil?” Și din uimire am ajuns la plâns... apoi la bocete.. zvâcniri dureroase... dureri de lacrimi... șiroaie ce nu mai conteneau... încercasem după un timp să zic ceva, dar numai gândul ăsta deja iar... și umblăm prin curte așa ca un leșinat... ca o leuză ce abia aștepta să stea jos, însă
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă să nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
dex online-ite Ferestre de beznă rup energiile Când gurile dorm tolănite Doar buzele degetelor au suflet Țintind câte-o literă vie Te strig în cuvinte de scâncet Din inima c-o limbă rozie Desigur, ești surd la tăcere Sugrumi fiecare zvâcnire Iau tehnica drept mângâiere O noua tortură-n iubire Referință Bibliografică: O nouă tortură în iubire / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate
O NOUĂ TORTURĂ ÎN IUBIRE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377457_a_378786]
-
Cultura”, Nr. 7 / 24 februarie 2011) Dumitru Țepeneag spune despre scrierile lui Eugen Negrici, referindu-se la literatura română și fenomenul oniricului: Că literatura româna e o literatură mică, provincială, izolată. Asa e. Dar de ce nu se iau în considerare zvâcnirile acestei literaturi de la Urmuz și pâna la grupul oniric? ...” Grupul oniric ce s-a constituit în 1964 era format din scriitorii Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafărul, condus pe atunci de Eugen Barbu, spațiu literar în
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-n scăpătat.Și număr tremurând cocori împerecheațiCe-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi curge peste dorStingându-i fără milă și ultima zvâcnire,Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitorși să reînvii scânteia din trista mea simțire.O clipă fără noimă se-așează pe-a mea fațăParcă devin o mască de tragi-comedie,Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pentru progenitura ei? Dacă am mai avut o fărâmă de îndoială în ceea ce-l privește pe fiul meu, aceasta s-a spulberat odată cu audiția muzicii pe care el pare să o devoreze, o turbulență fonică acută, cu impresiuni metalice și zvâcniri spațiale, care poate electrocuta instant creierul uman, dar care pe el îl inspiră să mediteze și să creeze. În ce constă creația lui? Aș vrea să știu și eu, dar mie îmi este interzis accesul la fișierele pe care lucrează
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
cuantifica timpul în sentimente, am alege un reper din copilărie de unde să înceapă procesul anevoios al existenței de care nu suntem niciodată mulțumiți decât cel mult pentru un grăunte semănat în memorie. Permanenta întoarcere la dintâi limpezimile minții, la nevinovatele zvâcniri cu dorul de mai departe, poate fi numită nostalgie ori mai degrabă nevoia categorică de reîmprospătare a simțurilor, de unde să ne luăm energiile pentru o conștiență valorică veritabilă, autentică. Mai întâi, când am văzut că Luminița Potîrniche face o propunere
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
glas, se aruncau în gol, eliberând jarul existenței. Gândurile erau ținute în frâu. Amazoană stângace de cer, speram să nu terfelesc în dureri lumina soarelui. Amintirile noastre nu sunt la fel. Pe mine mă întâmpinau ziduri, pe tine te copleșeau zvâcniri stelare. Și totuși ne-am întâlnit miraculos. Și am trecut unul prin altul cu uimire. De atunci ne-am îmbrăcat cu dorul. Și a rămas sufletul prins între ziduri, pulsând lucitor în noaptea înstelată. (16-17 aprilie 2017) Iulia Dragomir Referință
CAPTIVITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380349_a_381678]
-
călători cu ochii scrutând busola inimii, eu cu spatele către centrul vieții, tu cu spatele către malul plăcerii, eu ascultând freamătul ierbii, tu cu privirea pierdută în zare. Continuăm căutarea în labirintul ce ni se așterne între omoplat și impulsul zvâcnirii, între brațe și pulsația mișcării spre fericire, tot spate în spate, de la distanța viziunii, până vom fi atrași de mirajul altei poziții. (30 august 2015) Referință Bibliografică: Poziția sinelui / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V
POZIŢIA SINELUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379512_a_380841]
-
și toate activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate stările celeste îi devin temelie. Toate zvâcnirile ei aprige o întrupează spiritului, mistuindu-i viața în creație, frumos, echilibru și înălțare. FEMEIA creștin-ortodoxă nu are mai multe înțelesuri. Ea este înțelegerea. Pe ea se fundamentează valorile Omului. EA este măsura lui: cât îi este dat să fie
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă,Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas.Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas.O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine,E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat.Prin resturi reci de beznă, ciudate
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ca o durere- Și suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie- Atunci vrei să o împărtășești cu toți. Apoi sosește momentul când viața se stinge, Când nu mai are putere, glas, zvâcnire, voința- Atunci ne resemnam și ne retragem timizi Către zări noi, pe care deși nu le-am cunoscut, Ne îndreptăm negreșit. Citește mai mult Uneori viață este un murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-Atunci vrei să o împărtășești cu toti.Apoi sosește momentul când viața se stinge,Când nu mai are putere, glas, zvâcnire, vointa-Atunci ne resemnam și ne retragem timiziCatre zări noi, pe care deși nu le-am cunoscut,Ne îndreptăm negreșit.... XXXII. CINE SUNT?, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015. Dacă port sandale și pantofi cu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]