938 matches
-
lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate scăpa! Este o nebunie pentru tine să te doară toată ziua stomacul sau măseaua, și să spui: „Nu mă duc la doctor, ci mă duc acasă! Sufăr, că poate îmi trece”. Și toată noaptea te zvârcolești în patul tău, sperând ca până dimineața să-ți treacă cumva durerea. Și ABIA APOI te duci la doctor. Eu îți spun să te duci la doctor ACUM! Vino la Cristos acum! Cu țigara, cu băutura, vino la Cristos chiar
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
la toți egal se împarte. Drumeț dacă ți-e sete poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! IANCULE-AVRAM, CEL VIUL... Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis Și a gemut sub stele țărâna prescurată... CÂNTEC PENTRU IANCU Cântec niciodată grav, Avram Iancu nu-i bolnav Și nici obosit din fire, Sfânta lui alcătuire Stă de veghe-acolo-n Munți Pentru dreptul celor mulți! Fluierul cu
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași sfântă rugăminte V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! LASĂ-MĂ SĂ FIU
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
o rază în locul nopții și al lunii... XVII. O CLIPĂ DE REBUT, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013. Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universul Și țipatul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arătă doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipatul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
și tribut Prin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versul Iar ziua tragică de ieri e doar o clipă de rebut ... Citește mai mult Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universulși țipatul cândva empatic se zvârcolește solitarDin embrionul de ființă mi se arătă doar reversulIar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentarDin efemerele iluzii, mi se contractă universulși stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersulIar țipatul cel dur, empatic ucide liniștea
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab iluminată, văzu o femeie tânără la vreo douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu vreo doi, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții și-a dat seama că este gravidă. - Bună ziua, am auzit țipete și cum nu mi-a răspuns nimeni, am intrat neinvitat în casă. Ce s-a întâmplat,femeie? - Aoleu, mor dom'le, mi s-a rupt
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ! Îndrăznește, versule, fii a mea trăire Să-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire, Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu, Prin tine-mi trăiesc divinul, ție viață-ți dau Încolțind verde-speranță bobului de grâu. Grai îți voi dărui din tăcerea iubirii Ce-n izvoare de
RENAŞTERE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368604_a_369933]
-
nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului GÂND DE PRIMĂVARĂ Nostalgic dansează prin ploaie primăvara Rebelă după toamna cu frunze ce cad, Undeva în colț de gând se răscolește vara Prin anotimpurile vieții cu aromă de brad. Se zvârcolesc gânduri sub dezgolirea frunții Topind viscolite troieni de amintiri, Pe poale, pe piscuri înverzesc munții, Sub pleoape înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
ei. Fără sa mai stea pe gânduri, profită de clipa de neatenție a acestuia și îl împinse cu amândouă brațele în umeri, în timp ce cu piciorul drept îl lovi puternic între picioare. Tuciuriul se prăbuși la pământ icnind greu. În timp ce se zvârcolea cu mâinile între picioare, strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe în vine. Mastodontul se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
într-o amețitoare existență a firii cu toată dezlegarea divină a impunerii vederii răului și a puterii noastre de a ne îndepărta de ele. Creația lui artistică este amăgitoare, satanică în ochii de sticlă care-ți dilată simțurile și te zvârcolește în neputința de a discerne binele de rău. După ce vei lipi din nou coperțile cărților lui, tentante și amăgitoare, vei afla că trebuie să ști să trăiești și să te rogi, să nu te mai întorci acolo de unde ai pornit
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
în gură, pe unde se nimerea, umplându-mă de sânge. Probabil că am leșinat, nu știu cine m-a târât într-o cămăruță unde m-am și trezit pe ciment, într-o beznă aiuritoare, de-o tăiai cu cuțitul. După un timp, zvârcolindu-mă de durere, m-am trezit cu niște picături de apă ce țâșneau dintr-o chiuvetă, m-am ridicat tremurând și anevoios, mi-am umplut gura de apă, am scuipat și vomitat sânge, amestecat cu salivă și resturi de mâncare
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
facultatea curând și ne vom căsători. Vom locui aici la bunici că ei sunt singuri. Vrei? - Da, dar eu știu... În timp ce se purtau aceste discuții Cristian nu abandonase activitatea sa de mângâiere a zonei pubiene, sărutând pulpele fetei ce se zvârcolea de plăcere în brațele sale, murmurând cuvinte fără înțeles, onomatopee înșiruite fără sens ca într-un delir. Îngenunche lângă pat la picioarele Andradei și în timp ce-i cobora încet bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog. Acesta se zvârcolea în apă, opunând rezistență și nu se lăsa înduplecat, nici în ruptul capului, să vină cuminte la minciog. Dădusem, se vede treaba, peste un pește tare îndărătnic, iar eu aș fi preferat unul docil, care să mă asculte și să
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
privindu-mă înspăimântată, parcă ar fi vrut să mă întrebe: „Tu poți să mănânci așa ceva?” Lași carnea cumpărată zile întregi descoperită și nu se apropie muștele de ea și nici nu se strică..., parcă n-ar fi carne. Pământul se zvârcolește tot mai des sub formă de cutremure, inundații, alunecări de teren, prăbușiri, furtuni și multe alte calamități, parcă s-ar fi săturat și el de noi. Ceva nu e în ordine! Floarea dragostei dintre oameni, dintre oameni și Dumnezeu e
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
azi și nici de mâine, Nu-i cadoul nimănuia pentru nuntă sau botez, ROMÂNIA „dodoloață”, precum lacrima din pâine, Ea e trinitatea noastră din ființă și din Crez ! Iancule-Avram, cel viul... 15/16 Martie 2011. Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule-Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis Și a gemut sub stele țărâna prescurată... Poem logodit Cu Cerul... 21 Martie 2o11. Nu îți mai pierde vremea cu triste amănunte, Când sufletu-mi te-așteaptă în liturghia lui Să scriem împreună acolo sus pe Munte Poemul
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
apăru de fapt decât când, Veronel, cu lacrimi în ochi, spuse că pleacă, ca să nu mai deranjeze. Bucuria care se citea în ochii gazdelor îl convinse că a luat o hotărâre înțeleaptă. Ajuns la hotel dădu drumul înjurăturilor și se zvârcoli toată noaptea, nu de alta, dar nu știa cum o să justifice situația în fața cumplitei Timona, că așa era ea când pierdea ceva. Dimineață se trezi cu ochii umflați și cu picioarele moi. Numai că, Dumnezeu există și el nu ne
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
întâmple. Evenimentele par adunate într-o carte imaginară și nescrisă, o frunzăresc mental și mă întreb cu ce să încep? Scrisul rămâne o acțiune tonică fața în față cu nebunia Lumii. Caut creionul. Să-l fi ros viermele care se zvârcolea în calea mea? Nici nu-l mai vreau, nu-mi trebuie, am claviatura calculatorului. Uneori întârzii în fața ecranului, vizitez blogurile. Ce e un blog? O mică carte de vizită, dovada că exiști, un sunet cât un țiuit de trompetă, să
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
pământ de-o veșnicie,/ Suntem goi de sensuri, de sfințenii.../ Concentrat pe temele majore ale existenței, stăpân pe mijloacele de expresie, poetul reușește să redea într-un limbaj poetic elevat, această trecere iluzorie prin timpul terestru. Rațiunea caută răspunsuri, se zvârcolește în așternuturile bântuite de umbre care opacizează, zăvorăsc drumul spre adevăr. Imaginația poetului, fecundă... străfulgerată de abisale trăiri, - aduce în fața cititorului „sâmburele cuvântului,” - renunțând la opulența verbală în favoarea profunzimii semantice.Adesea, (imaginația) se lasă prinsă în jocul uimitoarelor tonuri de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
hărmălaia la vânat. Iuțman a plecat pe furiș înaintea lor, a umblat pe unde a umblat, prin hățișuri numai de el știute, până a dat de-un mistreț. A pus pușca la ochi și pac! Mistrețul a căzut ca trăsnit, zvârcolindu-se. Moșul i-a chemat pe ceilalți să le arate mistrețul doborât. Și ce mistreț era! Așa le-a dat moșul o lecție la toți! Dar ei, ce s-au gândit? Să spună că ei au doborât mistrețul, și nu
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
tu nu. Memoria vine pe sănii pe frig sidefiu Pe lanțuri pe iezii mormintelor memoria În toate acest efort această sforțare De a ucide să nască Memoria de sine gravidă Ciclic din distrugeri sporind Uroburos delir în deriva spre roșu Zvârcolind anatema-n cunoașteri. Plurilume-tu, ochi compus Al Eonului. 7. Și oarba estetică-a Memoriei. Stăpână a comorii flămânde... Dintre piatră și spulber răbdare. Și artele profanul din sacru căzut Electronii sărind de pe orbite Precum în cer așa și pe pământ
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
fiind puțin amețit, căci sărbătorisem cum se cuvine evenimentul dând slavă lui Bacchus, m-am așezat sub Turnul Eiffel, să ațipesc puțin. Visul era de fapt un coșmar! Se făcea că Președintele Lefer nu a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul căruia îi purta numele. Deodată, razele soarelui mă treziră. Cu ochii holbați de uimire, am văzut Măgăoaia lui Eiffel întreagă
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]