1,030 matches
-
e ochiul care privește și vede, prin care răzbate puterea visului, pe unde eul poate coborî în sine, cît mai adînc; ca în acest poem antologic: "Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
la o clinică din apropiere. Mi-a dat o carte de vizită, mi-a urat toate cele bune pentru mine (și pentru copil). Am plecat. Nu mi-a venit să cred. La cel 21 de ani ai mei, cineva îmi zvârlise vestea „sarcinii” pe baza unui formular completat, cu o lipsă de sensibilitate cotropitoare. Cele 15 minute de mers spre metrou au fost momente mizerabile ce aveau să prevestează o zi tot mai mizerabilă. Am plâns pe străzile capitalei de vis
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
și sărituri năuce, ci de a-i sfâșia monotonia lansând cântece pe șiruri, pe terase melodice, ca o valsare într-un vis, nu ca o zguduială, într-o înțepare! Și e tânără, o frumoasă tânără de azi, care însă cântă nezvârlind la vechituri cântecul de ieri! Vom mai uzi de Anna! Ni s-a spus aceasta, de către Mirabela, dar trebuie să se întâmple mai curând, mai mult și mai des. Epocile e nevoie să-și înțeleagă istoria, după cum muzica nu e
ANNA. VEŢI MAI AUZI DE EA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349224_a_350553]
-
vreau să-i văd felul, că numai atuncea primi-voi inelul. Trimite în norduri pe calfe ce or să aducă ivoriul din dinte de morsă.” „Pleca-vor corăbii ce veacul întornu-l, spre fildeș să prindă prin codri-unicornul. Și chiar miazăzilei zvârli-voi cu aur, ivoriul de cântec din cornul de taur.” Prin Africi și Indii pornește măcelul, da-n piscul de munte-i zâmbește castelul. La fel și balada e-n strângerea vranei, și-n turnul de fildeș doar duhul Izvanei
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
mele, ia-i vorba, înțeleapta! Ca Eva mă zidește sub inimă, de-a dreapta...” ...și amândoi domniră prin veac letopiseții, cu buzele sorbindu-și Fântâna Tinereții. CA-N TEMPLU SE INTRĂ-N PĂDURE Pala de vânt, jucăușa, mi-a zburat pălăria, zvârlindu-o printre rugii de mure. M-aplec, sub bolți de brădet, metanie ca-n templu bătând. Înclinat, parcă-aud cum mă ceartă brândușa cu glasu-i violet ca dorul de crud: „ Cum de-ai cântat, în pădure, cu sufletul acoperit? Oare tu
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
grup de oșteni de origine tătară împinge o catapultă cât mai aproape de metereze. Unul dintre ei dezleagă extrem de prudent un sac, îi deschide gura schimonosindu-se de greață și deșartă conținutul în lingura catapultei. Brusc, brațul instalației se destinde și zvârle hoitul infectat cu ciumă bubonică dincolo de ziduri. Ciuma Ciuma (pesta) e numită și „moartea neagră“ și face parte din bolile „pestilențiale“, fiind o boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor. I se
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
DINCĂSe petrece iar o toamnă sură...Trece nemiloasă peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug cocorii și iluzii fug,Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug.Du-te
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Nici să ardă în văpaie. Să nu tremure-n suspinuri, De iubire să nu știe, Iar de supărare neagră Niciodată să nu fie. Chinul, dorul, suferința, Urletul de dor și jale De-or lovi-o și-or vor sparge Voi zvârli-o în cărare. Referință Bibliografică: POEZIE FĂRĂ NUME / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIE FĂRĂ NUME de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385156_a_386485]
-
dacă focul arde și pietre și a zis, poate arde orice și a luat focul să-și facă cu el unelte de moarte. La început și-a făcut un pumnal, apoi o sabie cu două tăișuri, apoi praștia din care zvârlea pietre a răsucit-o într-o pușcă, în pușcă a pus o piatră topită ce putea să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea devenea mai violentă. Inventând moartea
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
degeaba; Încăpățânată, baba Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
fața dintr-o dată înseninată o chemase la ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți și maieuri, se precizau prețurile, un model mai sexi era zvârlit către o pacientă rubicondă care protesta chicotind, acompaniată de râsetele su subânțeles ale celorlalte. „Iarăși te găsesc pe aici, Vasilico? - tunase o voce ca de sergent major, adresându-se după toate aparențele vânzătoarei și aceasta, luând o mină spăsită îi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > BAT OROLOGIILE Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Bat orologiile Bat orologiile-n pragul nemuririi Ca toamnele ce sunt năluci în zbor Cu plete arse precum trandafirii Zvârlind un praf de stele pe covor. Dar stau cu amintirile-n fereastră Și dorul îmi răsare în priviri, Iar luna-mi pare pasăre albastră, Și orologiile nemuriri. Însă-n decorul nopții fără margini Stelele cad în șiruri argintii Unde eternitatea
BAT OROLOGIILE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382976_a_384305]
-
vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflăm „rămâi cu noi” În vara vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultima privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dungă, Răzleți ne trece-n seara de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Se făcea, între altele, că scăpase calul în vânzoleala circulației din piața Gării de Nord, cum nimerise cu el tocmai acolo nu-și putea explica. Fapt era că patrupedul o luase razna printre troleibuze, tramvaie și taxiuri, alerga înnebunit, făcând copci și zvârlind din copite, iar șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru, acoperit sub șa cu un mic valtrap roșu
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
am alergat în clasă ca smintiții, fără să mai gândim ce facem. Doream să ajungem la locșoarele noastre din bancă și să luăm poziții de îngeraș cu mâinile la spate. Ce cuminți... cu buzunarele pline de caise crude! Toți le zvârleam în grabă pe sub bănci. În uimirea sa, domnul Arsu s-a transformat în stană de piatră cu mâinile încrucișate la piept, lăsându-ne să alergăm disperați pe lângă el. După câteva minute a intrat și dumnealui în clasă, prefăcându-se că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe, negre, maro și cenușii... Citește mai mult De
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Și-arsură iar pentru arsură! / Că bine mai dădeai din gură Când din Scriptură îmi vorbeai / Și când te dezvinovățeai!” Capra și iedul au luat / Claia de fân ce s-a aflat Chiar lângă groapă, pregătită / Anume spre a fi zvârlită S-ațâte focul: au luat-o / Și peste lup au aruncat-o. Apoi cu bolovani veniră / Și-n cap, pe lup, ei îl păliră, Până când lupul a pierit. Ei, uite-așa s-a păgubit Capra de iezii ei cei doi / Și
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
participanți la război, doar eu m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt. O dată pe an, sunt purtat pe umeri, pe brațe, zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e un personaj important. El a luptat - așa cum s-a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se pregătește În oraș? Parcă se aștepta ca Dante să fie la curent cu ceva. Dar cu ce? Care erau ideile pe care și le schimbase? — Mi-ai spus că ai rămas cu buza umflată din partea guelfilor, Încercă el să zvârle la Întâmplare. Crezi că imperialii vor ști să fie mai generoși? Cecco nu răspunse, așteptând ca poetul să continue. — Marile familii ghibeline s-au Întărit pe domeniile lor din nord și nu au nici o intenție să coboare mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un moment, apoi se destinse într-un zâmbet. Ridică ochii spre Sima-Vodă și spuse cu blândețe: — Doamne, când am simțit cocoloașa aruncată cu gingășie de domnia-ta mângâindu-mi fruntea, mi-am zis: ferice de pământul îmbelșugat al cărui domn zvârle în slujitorii săi nu cu plumbi, ci cu pâine. Episodul 99 TOT MAI SUS Auzind vorbele lui Ximachi, Sima-Vodă, ajutat de Doamna Ruxăndrița, ridică paharul cu amândouă mâinile. — îți mulțumesc că mă lingușești vistiere - grăi el - și, spunând acestea, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram mai mult interesat decât întristat. Pe vremea aceea experiența mea directă de viață era foarte redusă și mă ispitea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se așteptase la așa ceva și totuși era ciudat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]