426 matches
-
cuvântului și condiția scriitorului între aceste extreme? Nu e nici o îndoială că oricare i-ar fi condiția și oricare situația cuvântului, scriitorul nu trebuie să părăsească omul, chiar dacă omul, sătul de propriile sale fapte, n-ar dori să i se pună în față o oglindă și să-și vadă în ea chipul. Nu întotdeauna e plăcuta să te vezi așa cum ești. Dar nu poți urca nici un fel de culmi morale și ale conștiinței dacă nu știi cum arăți. În deceniul 50―60 această
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
duc, acolo în Zlataust, la acea blândă și bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin neamuri de soră de Bârlad, care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i găsească anume tainele pe care
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la fel ca înainte, cu privirea spre tavan. — Continuați. — Nu știm în amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku. Dacă refuzați, plănuiesc să vă ucidă cu sânge rece. Mai mult, intenționează să posteze soldați în castel și chiar să ia în stăpânirea lor cetatea. Încearcă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că este bine fiindcă pot să apară apropouri, unii șugubeți putând să spună că i-a rămas lipită acolo după ce s au șters cu frunza într-un loc din zona cu pricina. O soluție de compromis, ar fi să se pună în față, deși nici pe departe nu prea seamănă a frunză de smochin. Posibil totuși s-o pună aici, ca în zona ceea să fie protejată, fiind interzise loviturile sub centură adică, direct în frunză! Totuși chiar și în cazul acesta se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
răsucindu-și buzele à la Elvis. Nu mănânc carne, i-am explicat stânjenită de agresivitatea ei. Ghinionul tău, a zis tipa. Ei, ai face bine să te apuci imediat. —P... poftim? am întrebat-o nervoasă. —O să mănânci ce ți se pune în față, m-a amenințat ea. N-am timp de prostii din astea cu nu mănânc sau mănânc prea mult sau mănânc, dar dup-aia mă duc să vomit. N-am mai auzit asemenea tâmpenii! Și dacă te prind prin bucătăria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu? Eram uimită. Nu. — Dar, am protestat eu, nu e vorba de un regim special. Sunt vegetariană. Majoritatea oamenilor care vin aici au probleme cu mâncarea și e foarte important ca aceste persoane să învețe să mănânce orice li se pune în față. —înțeleg perfect, am spus eu cu drăgălășenie. Sunteți îngrijorat din cauza anorexicilor și bulimicilor. S-ar putea supăra când ar vedea mâncarea mea specială. Nu, Rachel, mi-a răspuns Billings cu fermitate. Sunt îngrijorat din cauza ta. Din cauza mea? îngrijorat din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-și ude cu maximă precizie cactușii în faza când se apucase de creșterea plantelor de interior. Mai era și un flacon de tablete fără nici o inscripție pe el. — De unde dracu’ să știu eu ce sunt? întrebase Wilt când i se pusese în față flaconul. Probabil că aspirine. Și, oricum, flaconul e plin. — Puneți-l împreună cu celelalte probe, spuse inspectorul. Wilt se uită la cutia cu probe. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce credeți că am făcut cu ea? Am otrăvit-o, am strangulat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în care absorb și reflectă puritatea luminii... E uluitor. A, apropo, ți‑am luat un cadou. Îi trântesc în poală o carte intitulată Arta abstractă și artiștii săi, după care iau o gură din băutura care tocmai mi‑a fost pusă în față, încercând să nu fiu prea plină de mine. — Chiar te‑ai dus la Guggenheim! zice Luke, răsfoind cartea și parcă nevenindu‑i să creadă. — Îhm... da, zic. Normal că m‑am dus. OK, știu că n‑ar trebui să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O fac cu mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu cel mai mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul să îngenuncheze, îi puse în față trei pumni de orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva minute, în picioare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
săptămâna viitoare, dar săptămâna a trecut, iar ea nu a venit, și încă o săptămână a mai trecut, o neliniște pe care nu o înțeleg mă cuprinde de fiecare dată când îmi amintesc de lipsa ei, ca și când mi-ar fi pus în față o ghicitoare fără rezolvare, bătându-și joc de mine. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" Afară, căldura se lipește de mine asemenea unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în permanență sufletul celuilalt, în felul acesta ne creștem și copiii, într-o familie în care este loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rival, ce facem?... - Nu-ți fie teamă, omule! Ne deghizăm de fiecare dată. Eu îmi schimb culoarea la barbă, iau altă pălărie, voi vă puneți mustăți răsucite, cum se purtau pe vremuri. Alte haine și nu mai acceptăm să fim puși în față, ci mai spre mijlocul grupului. Ne-a dat asigurări că vom fi răsplătiți bine, căci unii șefuleți au promis mai mult dacă vom mai lipi afișe electorale pentru partidele lor și dacă vom împărți postere electorale pe stradă. - Stănică, dar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-mă cu substanță primordială cosmică divină”. Eu am experimentat această metodă, într-o zi, în care nu am avut timp să mănânc. Și în acea zi nu mi-a fost foame de loc. Mai mult, seara când cineva mi-a pus în față o farfurie cu piure de cartofi, nu m-am putut atinge de ea. Nu mi-a fost foame de loc. Johanna Paungger, Thomas Poppe, în cărțile: „Puterea Lunii. Calea spre o viață sănătoasă și către desăvârșirea spirituală, prin armonia cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în orice caz, dacă i-o fi spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate lua o hotărâre în această pricină și, la 15 octombrie 1741 (7250), scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere a tot ce, viața, îmi va pune în față, în acele momente, de totală fericire. Potrivit noii decizii, a hoărât să și treacă la fapte. La făcut copii. Săptămânile, lunile treceau. Rapid. Una după alta. Fără nici un efect așteptat, însă, în ciuda eforturilor, de zi și de noapte,în scopul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești nici cartelă, nici loc la cămin". Nu aveam mari principii de apărat, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca iubind întâia oară să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin cu care-un Neam nu pune în față carul trăgătorilor la ham. Mijlocul, ca fapt divers, se dublează de plăcere care ne conduce invers drumul nostru spre-Înviere. Mărțișorul, ce suav e cu-acest mod de-a gândi! Ale vieții piedici grave sigur, se vor risipi. Mai ferită va
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu vecinii care veniseră să discute despre raid. Căzură de acord că se putea și mai rău, dar Thaw era foarte stînjenit. Aventura lui cu gunoierii era o crimă mai oribilă decît aceea de a nu mînca ce i se punea în față, așa că se aștepta să primească o pedeapsă cu totul ieșită din comun. După ce și-a urmărit mama îndeaproape toată ziua - fredonînd ceva în timp ce ștergea praful, căzînd pe gînduri în scurtele pauze pe care și le lua, felul în care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dovedise deja că poate reacționa violent la un stimulent neașteptat. Reacția pe care o avusese când fusese închis în ascensor nu putea fi trecută cu vederea. Cel puțin, așa credea Grosvenor. Corl îi lasă pe cei doi oameni să-i pună în față castronul - nici măcar nu clipi din ochi. Cei doi se retraseră grabnic, iar Kent se apropie. Corl îl recunoscu - era bipedul care pusese mâna pe armă, în dimineața aceea. După ce-l privi o clipă, își îndrepta atenția asupra castronului. Perii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
joi, că azilul era azil și că eu nu eram ceea ce mă credeam. Dar cum aș fi putut să-i cuprind umerii cu brațul și să-i șoptesc la ureche ce doream?,, Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sânt De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu spatele la el. — Ei bine, am niște vești bune pentru dumneavoastră. — Spune. — După cum știți, săptămâna trecută soția dumneavoastră a refuzat să se supună testelor genetice. Așa că am obținut un ordin judecătoresc. L-am primit ieri. — Da ... — Și atunci când i-a fost pus în față ordinul, soția dumneavoastră a preferat să plece, decât să se supună testelor. — Ce vrei să spui? zise Rick. — A plecat. A părăsit orașul. Nimeni nu știe unde. — Și copiii? — I-a abandonat. Și cine are grijă de ei? — Menajera. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
serie, Cipriano Algor se mulțumi să urmărească mersul operațiilor, nerăbădător pentru că nu putea să ajute, și enervat pentru că avea conștiința că orice intromisiune din partea lui n-ar fi făcut decât să îngreuneze și să întârzie treaba. Totuși, când Marta îi puse în față foaia de hârtie care începea ultima serie de ilustrații, adună rapid copiile inițiale și se duse în olărie. Fiica mai apucă să-i spună, Nu te supăra dacă nu-ți iese de la început. Ceas după ceas, tot restul zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]