3,598 matches
-
Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți din palme ritmul și să cântați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începuse să țipe la Hideyoshi fără pic de respect. Nu părea să vorbească atât alcoolul din el, cât ceva care-l rodea pe dinăuntru. Hideyoshi, însă, îl trată ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o depeșă, nu-i așa? — De-ar fi numai atât. — În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi în mâinile mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă retrageți imediat după ce ați pătruns în profunzime în teritoriul inamic. E periculos să stați prea mult aici. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luate la Castelului Iwasaki. Era dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea, soldații priveau orar spre nord-vest. Deodată, ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strategice de către Paris și unde orice preluare este vizată direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0,01% în 2011... Tâlharul Baraba Gata, au trecut cele trei zile ale creștinescului chiolhan. Cei care au avut
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dacă au fost mulți cei care au vrut postul de aici... Spun că nu știu. Eram a treia și am plecat foarte repede din sală... Mă ia de umeri și mă așază pe un scaun, lângă el. Aproape m-a îmbătat mirosul de alcool ieftin... parcă plutesc pe deasupra tavanului și văd totul de foarte sus. Acum observ un ins mai mic de statură și cu o construcție bolnăvicioasă... Seamănă izbitor cu Hitler, în toate: mustața tăiată caracteristic, haine de culoare kaki
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cea rară Sînt albi, delicați, subțiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor pilcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sînt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi mă-mbătară, Cînd fragezi, si primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Si pe aripi de răi mă purtară În crini e beția cea rară. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Urie: "Mai rămîi și astăzi aici, și mîine îți voi da drumul." Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13. David l-a poftit să mănînce și să bea cu el, și l-a îmbătat, și seara Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s-a coborît acasă. 14. A doua zi dimineața, David a scris o scrisoare lui Ioab, și a trimis-o prin Urie. 15. În scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mine ne-am destins și ne-am distrat de minune fără să ne mai fie teamă că n-o să mai fim considerate niște tipe tari. Am stat în bar cel puțin până la ora trei. Și eram îngrozitor de bete. Ne-am îmbătat așa de tare că am participat până și la obligatoriile cântări lacrimogene. Nu e ciudat că irlandezii plecați de-acasă, chiar și numai într-o excursie până la duty-free-ul din Holyhead, sfârșesc prin a cânta melodii sfâșietoare despre cum au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-i deranja că le spusesem că se ducă dracului și mă asigurau că se mulțumeau cu o prietenie platonică. De obicei mă simțeam destul de vinovată ca să accept să mă întâlnesc cu ei. Și, înainte să-mi dau seama, mă îmbătam mangă și mă trezeam din nou în pat cu ei. —îmi pare rău, i-am spus lui Luke. Mă simțeam rușinată și ușor irascibilă, fiindcă Luke chiar era foarte drăguț. —Nu-i nimic, mi-a răspuns el cu lejeritate. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcut frică. Păi, a zis Emer cu voce tremurată, nu era chiar așa de rău. în timp ce vorbea, privea în poală. Nu era rău deloc, vacă cretină ce ești, m-am gândit eu și i-am aruncat o privire răutăcioasă. Se îmbăta des? a întrebat-o Josephine. Emer a ridicat către Josephine niște ochi măriți, de iepure prins în lumina farurilor unei mașini. Nu, a spus ea, nu se îmbăta decât din când în când. După care s-a uitat la Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am gândit eu și i-am aruncat o privire răutăcioasă. Se îmbăta des? a întrebat-o Josephine. Emer a ridicat către Josephine niște ochi măriți, de iepure prins în lumina farurilor unei mașini. Nu, a spus ea, nu se îmbăta decât din când în când. După care s-a uitat la Neil și și-a coborât din nou privirea în poală. Disprețul meu pentru ea a crescut și mai mult. S-a purtat urât cu tine și cu copiii? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuie s-o facem lată. —Ai dreptate. Sau aș putea să-l sun pe Wayne și... — NU! a urlat Brigit. M-am săturat de tine... —Cum? Am privit-o înfricoșată. —Nimic, a bolborosit ea. Nimic, doar că vreau să mă îmbăt, să-mi plâng de milă și să mă smiorcăi. Dacă iei cocaină nu mai poți să te simți mizerabil. Oricum, nu dacă ești tu ăla care o ia, a adăugat ea foarte criptic. Mă duc să mă schimb. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegi ce vreau să spun? Am dat din cap înfricoșată. Era mai bine să-i cânt în strună. Te rog să nu-mi faci nici un rău. — Și, de la un anumit punct încolo, realizez că nici nu mai pot să mă îmbăt. înțelegi ce vreau să spun? Omul n-avea nevoie de nici un fel de confirmare din partea mea. —Și depresia de după. Sigur, nu-mi spune, a continuat doctorul cu pasiune. Deseori îmi doresc să mor. Terminase cu loviturile și râcâielile, dar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau la teatru. în timp ce principalul meu hobby era să mă distrez în locuri șic și la modă. Voiam să petrec mult mai mult decât voia el vreodată. Sigur că și lui îi plăcea să iasă în oraș și să se îmbete, dar modalitatea mea favorită de a mă relaxa era să iau cocaină. Iar el era cu totul împotriva drogurilor. Se certa în mod constant cu Joey fiindcă Joey insista să țină în apartament o rezervă de cocaină. Ceea ce mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrerupt. —Maura, i-a spus ea lui Jasmine, e mami la telefon. A zis că nu poate să stea cu Elroy astă-seară și că trebuie să te duci acasă. Dă-o-n pizda mă-sii. Eu mă duc să mă-mbăt. Stai tu cu Elroy. —Dar... — Vrei să mai ai de lucru mâine dimineață? a întrebat-o Maura. —Of, a zis Gráinne îndepărtându-se șchiopătând. Pe față i se citea resemnarea. Privirea mea s-a întâlnit cu cea a Jasminei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că nu știu câți bani a făcut de pe urma primelor două cărți? O sută șaptezeci și cinci de mii de dolari sunt o glumă nenorocită. Are senzația că e singurul publicist din oraș? Doar fiindcă sunt loială - Doamne, am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i că vreau cel puțin dublul sumei ăsteia, plus un buget pentru coafură, machiaj, garderobă... A, și toți o să zburăm la first
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un urangutan. Egalitarismul celui mai mic numitor comun. — Și totuși nu-mi dau deloc seama care ar fi legătura cu sexul, zise Braintree. — Nici eu, îi răspunse Wilt. După care se duseră amândoi la cârciuma „Mâța-n sac“ și se îmbătară. Wilt ajunse acasă abia după miezul nopții, când Eva adormise deja. Se cățără pe furiș în pat și se întinse pe spate, în întuneric, gândindu-se la nivele ridicate ale estrogenului. în Rossiter Grove, cei doi Pringsheim se întoarseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fumând și îmbrăcată într-o pijama de culoarea lămâii la ora șase seara. Și chiar mai puțin atrăgătoare. — De ce dracu’ te-nvârți pe-aici așa? Dacă tot ai pomenit de asta, ce-ai pățit la nas? Presupun că te-ai îmbătat și-ai căzut pe jos. Arată tot roșu și umflat. — Este roșu și umflat. Și, dacă vrei să știi, n-am căzut pe jos. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, fă-mi loc să trec! Am un curs de la nouă. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bărbie, pălmuindu-se ușor. — Prin urmare? întrebă Eva. Wilt își luă aparatul de ras și-l puse sub robinetul cu apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos. Eva îi fixă cu privirea imaginea din oglindă. — Adică vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
des, zise Wilt. Sally râse. — O, dragule, ești un drag onest! zise ea, după care se ridică și mai aduse două pahare cu băutură. Plin de reținere, Wilt își aplecă privirea înspre paharul lui de hârtie. Deja începea să se îmbete foarte tare. — Dacă eu sunt un drag onest, ce fel de dragă ești tu, dragă? întrebă el, străduindu-se să-și înzestreze ultimul „dragă“ cu mai mult decât o nuanță de dispreț. Sally se cuibări cât mai aproape de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se întâmple dacă Mavis Mottram apuca să audă despre comportamentul lui dezgustător. „O să ajungi bătaia de joc a întregului cartier“, îi spunea ea, „și o să rămâi cu povara asta toată viața“. Oare chiar așa să fie? Wilt, care se îmbătase deja, își zâmbi sieși și urcă scările până la etaj. Cel puțin de data asta Eva se înșelase. Poate că o să rămână toată viața cu povara, dar doamna Eva Wilt n-o să ajungă să trăiască să vadă așa ceva. De fapt, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care o făcuse Henry cu păpușa aia. Nu era deloc în stilul lui Henry să facă așa ceva și, cu cât Eva se gândea mai mult, cu atât mai departe de stilul lui i se părea toată povestea. Probabil că se îmbătase, dar chiar și așa... în pielea goală? Și unde găsise păpușa? Eva o întrebase pe Sally și aflase cu groază că soțul ei, Gaskell, era înnebunit după plastic și că era înnebunit să se distreze cu Judy, că așa sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]