3,716 matches
-
au căutat "lîna de aur". După aceea, cam toate aventurile europene au eșuat în crimă. Practic, fiecare piatră de la temelia Europei e mânjită de sânge. Sângele lui Socrate. Sângele martirilor creștini. Sângele lui Seneca. Sângele lui Giordano Bruno. Europa a îmbătrînit între melancolia lui Oreste și melancolia lui Hamlet, ambele stârnite de crime. Chia și "Lumea Nouă" a civilizat-o prin crimă. Columb a venit aici cu Biblia într-o mână și cu sabia în cealaltă. Nu mai vorbesc de crimele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a putut concentra asupra unui vis. Ea ar fi putut să beneficieze de energia barbarilor care au avut un vis, să intre în Roma, numai că, după ce și-au văzut împlinit acest vis, și barbarii, molipsiți de oboselile Romei, au îmbătrînit imediat. N-au avut timp să treacă printr-o "Vale a Morții" și să caute un Eldorado. Dar oare "visul american" nu e la fel de plin de pericole ca mizeria?... Ceasul de la Custom House abia se mai zărește. L-a acoperit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să mă întind, Văd pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm, mă voi odihni murind. Stau întins în pat,singur și rece, Timpul mă chinuie, eu îmbătrânesc,el trece... Valuri de fum de tămâie, vor să mă înece, Clopotele bisericii răsună metalic vestind funebre cântece.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
influență printre studenți, care făceau apel la ei pentru cereri de favoruri la profesor. Refuzau ostentativ orice intervenție, dar serveau lăturalnic pe cine le convenea. Buna Lina ceruse un mic concediu de la spital și dimineața își îngăduia bucuriile gospodăriei. Baba îmbătrînea și se impunea o revizie. Luase în primire casa, din pod până în pivniță. Crezuse ocazia bună pentru a forma pe Sia. De nevoie, fata deocamdată se supuse, muncind însă cât mai puțin și mai prost, așa că Lina pierduse nădejdea să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de acum. Pe Maxențiu îl suprima total, era ca și suprimat, de altfel. Oare Lică o va lua în căsătorie? Ea, prințesa Ada, își punea o astfel de întrebare cu îndoială? Gîn-durile aspre și noi ale politicei și amorului o îmbătrîneau. Uită că are 33 de ani și Lică 39, deși tocmai în ziua aceea vârsta era mai bine gravată pe fața lui accentuată de asprimea expresiei și lipsită de umbra juvenilă a musteții. Ada simți un fel de desperare anticipată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
otrăvit din sânul societății românești și crede, în inocența sa, în naivitatea sa că „monarhia poate salva România”... cum s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți în parlament, ajunși la înfățișarea unei babe somnoroase ieșită în răspântia țării și dintre ele una mai cațavencă cocoțată în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Nou, timpul „S-a întors precum o filă/ Dintr-o carte nesfârșită/ Rămânând tot mai departe/ Iară noi tot mai în urmă./ Dintr-o lume în altă lume/ Lângă ce ce-au coborât./ Unii bat la poarta vieții/Alții au îmbătrânit/ Dar cei mai mulți sunt în proiecte/ Ce vor aștepta la rând.” Trecerea este surprinsă simplu, plastic, ca o rostogolire fără sfârșit: „Și tot rotindu-se pământul” - timpul ne duce la neputință, iar în morminte, oasele de soț, soție sunt «Înfrățite cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit: "Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt, doctorul Luca e de părere că sinuciderea reprezintă o soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu ei lumina unui sat, am renunțat să-mi dau o explicație, alta decât trecerea timpului, pentru ceea ce am simțit de câte ori m-am dus, după moartea părinților, în Lisa; că acolo sunt mai străin decât în București. A trebuit să îmbătrînesc pentru a mă întreba ce sunt eu, de fapt. Un "dezrădăcinat" autentic? Nu cred; n-aș mai putea suporta de bunăvoie pacea unui sat. Un "adaptat" la oraș? Nu cred nici asta; un simplu cântat de cocoș ruinează toată experiența
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele, alături de bărbați. La nașterea mea, avusese treizeci și trei de ani. N-am văzut-o niciodată veselă și n-am auzit-o niciodată cântând, deși tata, dacă era cu chef, o necăjea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele, alături de bărbați. La nașterea mea, avusese treizeci și trei de ani. N-am văzut-o niciodată veselă și n-am auzit-o niciodată cântând, deși tata, dacă era cu chef, o necăjea reproșîndu-i că nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aproape decât acum de ceea ce spune sfântul Augustin, că în eternitate nimic nu curge, totul este prezent. Bătrânii din Lisa mi se păreau ultimii bătrâni. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că, la rândul lor, părinții mei vor îmbătrîni. Acum, întreaga copilărie îmi apare ca un univers naufragiat din care am supraviețuit numai eu. Și poate de aceea vraja copilăriei e chiar mai greu de lămurit decât moartea. Timpul nu reprezenta atunci nimic, nu exista pentru mine, iar lumea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Știam ce avea să urmeze. Tata uita atunci și de bursele de la "Spiru Haret" și că vanitosul său cumnat se simțea, inclusiv în praful uliței, ca la catedră. Se apropia și îi strica expozeul, corectîndu-l. 34. Nu mă pot imagina îmbătrînind într-o cârciumă din Lisa. Bețiile (mai puțin cele ale tatălui meu care erau vesele, inofensive) au reușit să-mi lase o crispare interioară de care n-am scăpat nici acum. Involuntar, asociez alcoolul cu abrutizarea. Plecarea în București, la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai fi ceea ce fusesem. Mi-am pierdut reflexele rustice, m-am "civilizat", biblioteca mi-a devenit mai dragă decât pădurea. Nu sunt un bucureștean autentic, întreg, vorbesc despre "viața la țară" cum vorbesc, la Cehov, cele "trei surori" despre Moscova. Îmbătrânesc, ca arborii care se usucă pe dinlăuntru, golindu-mă de esențele mele. Ce altceva decât miresme mi-a lăsat copilăria? Dar țin să repet: nu mă simt un dezrădăcinat. Probabil, Lisa e ultimul loc unde m-aș retrage, dacă aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele, având vârful bont, ceea ce anula dexteritatea mea. 9. Se zice că omul îmbătrînește când îmbătrînesc pasiunile sale. Dar poate că, înaintea pasiunilor, se uzează capacitatea de a înțelege unele din problemele noastre de altădată. Întorcîndu-mă la primii ani de liceu, îmi vine să exclam: "Chiar am fost, se pare, un "mic barbar" adus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele, având vârful bont, ceea ce anula dexteritatea mea. 9. Se zice că omul îmbătrînește când îmbătrînesc pasiunile sale. Dar poate că, înaintea pasiunilor, se uzează capacitatea de a înțelege unele din problemele noastre de altădată. Întorcîndu-mă la primii ani de liceu, îmi vine să exclam: "Chiar am fost, se pare, un "mic barbar" adus la "Roma
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apropie data plecării la "San Donato", îmi e tot mai greu să mă gândesc la altceva, deși fac eforturi. Azi, m-am speriat când m-am privit, la baie, în oglindă. Nu mă răsesem de trei zile, iar asta mă îmbătrînea și mai mult. Am vrut să zâmbesc, dar n-am reușit să obțin decât o grimasă. Aveam un aer de pustnic sălbăticit, care a ieșit la gura peșterii. 21. Ultima oară l-am văzut pe "unchiul George" când avea nouăzeci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa? MEFISTO: Nu mai sunteți tânăr de mult, Sire! FAUST: Și ce mi-ați cere în schimb dacă mi-ați dărui tinerețea? MEFISTO: Aaaa, nimic important! Doar sufletul tău! Dar te-aș face cel mai
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca două picături de apă. Susan? Biata Susan, să nu crezi c-o duce prea rău, am văzut-o cu el și de ce nu, dacă e văduvă de trei ani, cum trece timpul... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă a stat mult timp așezat lîngă aparat și imediat după ce a vorbit a spus că pleacă la Boston și că-l ia pe Santiago cu el. Santiago i-a căzut În brațe plîngînd, iar el a părut dintr-odată Îmbătrînit și un rictus i-a apărut În colțul gurii. Santiaguito i-a sărutat pe toți pe scările de la intrare, asta a fost tot. Nimeni nu i-a condus pînă la aeroport. Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o terasă și acolo să te aștepte Celso și Daniel ca să-ți ofere o băutură răcoritoare, unde tradiția să fie o podoabă primită sau o amintire, nu o povară pe care s-o purtăm mereu cu noi. Susan văzu cum Îmbătrînește palatul Într-o clipă; Își ridică bucla blondă care-i căzuse pe frunte și descoperi că palatul ei era extrem de vechi, i se păru că simte chiar miros de mucegai. Înțelese atunci că niciodată casa nu fusese pe gustul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
primul linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea, acum cînd casa asta mare pe care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
diploma În mînă Își ia tălpășița, o să vedeți cum ne lasă baltă pe toți, fără nici o părere de rău. Celso și Daniel aproape că nu schimbau o vorbă cu ea, nu vorbeau decît strictul necesar și nimic mai mult. Arminda Îmbătrînea topindu-se de dorul fetei. Auzise că trăia la Cerro de Pasco cu vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio, dar nu primise niciodată vreo veste direct de la ea. Stătea ore Întregi aplecată deasupra albiei, frecînd rufele pînă cînd ieșeau albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor legîndu-și soarta de a lor, fără să pună Întrebări, fără să scoată o vorbă de ani de zile, Îi iubește pe toți și le calcă rufele sau stă pe un scaun din bucătărie cufundată În tăcerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă, gîndindu-se că dacă se Îmbolnăvea sau Îmbătrînea prea tare, ar trebui să fugă Îmbarcîndu-se pe un vapor, să dispară Îndreptîndu-se poate spre Orient, pentru ca În viața ta, darling, să nu existe niciodată nimic care să nu fie perfect, ca acum cînd călărești nu fiindcă trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]