27,730 matches
-
exact vârful și strânse cele două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce se asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal, băiețelul mă privi precaut. — A, vreți să vă conduc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am făcut cunoștință, mi s-a părut mai prudent să folosesc un alt nume. Nu știi niciodată În ce te bagi, păi nu? Și, mă rog, cu cât ne cunoșteam mai bine, cu atât devenise mai greu să dau timpul Înapoi și să corectez o mică discrepanță care oricum nu... Dora Își Încheia nasturii metodic. Credeam că ești altfel. Dar de fapt ești la fel ca orice alt bărbat. Nu sunt aici ca să mă complac În farse, să știi. Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă ierte, dar măcar să reevalueze relația noastră - dacă ar fi vrut să m-asculte. Dar zburase deja pe scări, dispărând În noaptea de iarnă, puteam așadar să nu mă mai obosesc. „Viața e bobină care nu poate fi rulată Înapoi. Mai ales tu ar trebui să știi asta. “ Cuvintele ei păreau atât de concise și nebunești și definitive. Odată Întors la etaj, cu fața Încinsă și picioarele Înghețate, am zăcut treaz până târziu, numărând orele, meditând la perspectiva sumbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frecvente. Cât despre noi, ne-am continuat drumul În sferele noastre private, având grijă să nu intersectăm orbita celuilalt. Câteva intersecții mai Încolo, am cotit spre o stradă lăturalnică, apoi Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am dat să-mi caut chiloții. Era clar, „elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie. După ce mi-am rezolvat diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit În oglinda ruginită, mi-am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi pentru uz privat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
demn. Sunt o prietenă bună a Dorei. Eram prin zonă și m-am gândit să recuperez ceva ce am uitat. — Ce Dora? Ce uitat? Ce prietenă? În spatele ușii se mișcă cineva. — Da, nu e asta camera 202? M-am dat Înapoi cu un pas ca să verific numărul de pe ușă. Cu o mișcare lină, bărbatul se strecură pe crăpătură și Închise ușa după el. Acum am observat că Își Îndesase un prosop la brâu. — Dora? repetă. Sunteți... surori? Tonul lui devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sale erau vândute familiilor fără copii, cu averi considerabile, dar fără scrupule. În acel moment cancelarul era În Copenhaga cu colegul său, Kurt Gielke, unde, Împreună cu cel numit, intenționau să fondeze o ligă internațională pentru reformă sexuală. Wickert Îi aștepta Înapoi săptămâna viitoare. Absența lor oferea Brigăzii de Moravuri ocazia perfectă pentru a verifica treburile În care erau implicați, fără să fie deranjați. În sfârșit, rosti cu mândrie, am reușit să penetrăm fundația. Printr-o persoană infiltrată, poliția a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip miraculos, să-mi trepideze iarăși dinlăuntru înspre afară. Apoi sutienul lui Hannah începe să se miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vremii și cu o anumită oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru, sau la cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de familie în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu o dată - căci nu exista nici o posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luat la gâtuit. Ah, scumpo (mă aud pledând anul trecut, anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii, zău, pe bune; ai să te simți minunat, trăsnet, cu mult mai bine decât acum, așa că, te rog, parașuta dracu’, intră înapoi în cameră și lasă-mă pe mine să mă car! — Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-am ajutat pe Morty, care e președintele comisiei de primire a noilor membri, să aranjeze băncile pentru o ședință a filialei locale. Am citit Cetățeanul Tom Paine de Howard Fast, am citit Finnley Wren de Philip Wylie și Privind înapoi al lui Bellamy. Împreună cu soră-mea și cu Morty, am ascultat discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
el, deși a fost probabil o experiență sinistră, dacă nu chiar înspăimântătoare. El însă, după ce se luaseră, o trimisese cu avionul la Londra, să-și facă lucrări dentare în valoare de cinci mii de dolari, iar de acolo o adusese înapoi la Paris, îi agățase de gât alte câteva sute de mii de dolari sub formă de bijuterii și, zice Maimuța, asta a făcut-o în cea mai marte parte a timpului să-i rămână fidelă. După cum zicea ea (înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumnat, în fiecare duminică după-amiază cu babacii noștri incorigibili în ignoranța lor (care votează cu democrații și au o gândire de Neanderthal), cu taică-meu și unchi-meu. Dacă nu ne place aici, zic ei, de ce nu ne cărăm frumușel înapoi în Rusia, unde totu-i fain-frumos? — O să faci un comunist din copilul ăsta, îl avertizează taică-meu pe Morty, la care eu nu mă pot stăpâni să nu izbucnesc: Tu nu-nțelegi nimic! Toți oamenii sunt frați! Iisuse, îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o lua pe urmele lui Groucho Marx și ar putea câștiga o avere ghicind cuvântul secret. Pe-al meu îl dibuie de fiecare dată! Și câștigă potul cel mare al pocăinței mele! — Îmi pare rău, dar nu mai pot da înapoi, am acceptat invitația - mergem! — Mergeți? Și cum, Alex, nu-nțeleg nimic din planul tău, mă întrerupe mama, cum anume mergeți, dacă pot îndrăzni să te-ntreb, și unde? și te pomenești că într-o mașină decapotabilă, una din alea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva mai mult decât amatorul de rând (și care-i evreu german până-n măduva oaselor), ridică palma oprind desfășurarea unui joc deja oprit de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deci conține litera x). Mezzosoprană americană, (1897-1993), prima cântăreață de culoare care a evoluat pe scena Operei Metropolitan din New York (în 1955). Romancier american din secolul XX. Romancier american din secolul XX. Edward Bellamy (1850-1898), scriitor american; romanul său Privind înapoi este inspirat de ideile socialismului utopic. Politician american (1901-1972), șef (între 1938 și 1944) al unei comisii speciale a Congresului SUA care se ocupa de investigarea acțiunilor subversive. Preot romano-catolic amercian, cunoscut în anii ’30 pentru emisiunile sale radio, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]