4,058 matches
-
ăsta ar fi fost, zic, necazul. Se zvonește, Însă, că, după ce mi-am cumpărat lucrarea, n-am avut nici măcar bunul-simț s-o citesc; mai mult, m-am prezentat beat În fața onoratei comisii de examinare și membrii ei n-au avut Încotro și m-au trântit de nu m-am văzut. Adevărul este cu totul altul. După cum știți, eu din rațiuni de filozofie personală nu am dorit să obțin acel nenorocit de carton. Însă am făcut pentru alții o grămadă de teze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul se-ntâmplă cu altul. Mai pe limba voastră, după bâlbâielile camionului pe drum, Oaie a nimerit Într-un șanț, mașina s-a rostogolit - că nu mai știam Încotro e cerul și unde pământul, așa de tare fugeau ca-n cerc unul după altul, și nu-mi venea să cred că toate acestea mi se Întâmplă mie și nu altuia. Nu-mi Încăpea În cap gândul că puteam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seară, Fiul s-a furișat către locul unde se găsea Aleasa lui. I-a Întins mâna și ea, tremurând, s-a ridicat de unde stătuse neclintită toată ziua și l-a urmat. Au părăsit Târgul și au luat-o la goană Încotro au nimerit. Nu-și spuseseră nici un cuvânt - și e probabil că nici nu vorbeau aceeași limbă -, dar nu aveau nevoie. Au gonit toată noaptea și toată ziua care a urmat. Mâncau În fugă câte un măr pădureț, se țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-mi apăr țara cu prețul vieții. Abia mă Întorsesem din concediu - singura mea ieșire oficială În cele nouă luni de serviciu cu termen redus. Și nu aș fi obținut nici acele zece zile, Însă comandanții mei n-au avut Încotro: În toată țara teriștii plecau acasă În preajma Anului Nou. Multe zile din stagiul petrecut la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bonetă și nasturii de la veston pe care e imprimată stema țării. Pe urmă aștepți să-ți fac hârtiile de reținere. În fața corpului de gardă, pas alergător, marș!”. Însă În concediu au fost nevoiți să-mi dea drumul, căci nu aveau Încotro. Câteva zile le-am petrecut acasă, nemernicindu-mă, după cum era și firesc, cu vin mult și ospețe grele, cu carne de porc. Pe urmă am plecat la niște camarazi din companie care stăruiseră să mă duc pe la ei și-mi promiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
li se auzea foșnetul când se așterneau pe câmp. Câteva momente nu mișcase nimeni, copiii stăteau cuminți la poalele grămezilor, În vârful cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se tăvăleau, țipând, În mormanele de pănuși și chică și se ridicau de acolo ca niște Învingători, cu degetele răsfirate repezite spre cer. Profesorii nu mai izbutiseră să-i stăpânească pe elevi, dar nici nu se străduiseră cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se lăsase să cadă pe un cuib de cartofi, În vreme ce iepuroiul trecea liniștit pe lângă el, deschidea poarta și se pierdea nu se știe unde. Își revenise după o vreme, se ridicase, deschisese ușile tuturor cuștilor și iepurimea o luase care Încotro, răspândindu-se prin tot satul. Rămăseseră numai iepuroaicele care aveau pui neînțărcați și nu-i putuseră părăsi. Primarul se Înduioșase și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe să moară de bătrânețe. Apoi plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În clădirea pe care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hoților, roman, 1948, București, Negura, roman, vol. I‐II, 1949‐1950, București Împărăția soarelui, note de călătorie în China, 74 1955, București, Poarta furtunilor, povestiri, 1955, București, Inimi fierbinți, proză, 1956, București etc. MAMA I Aflat‐am pânʹși clipa și încotro a mers S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ntre rândunici, Când văzu‐ntr‐ o zi că puii se făcuseră voinci. și n‐ a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare; Până când pe fiecare pui nu l‐a‐ nvățat să zboare; Dar, când toți puteau să plece încotro voiau su b slavă, Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă și cu ochii plini de lacrimi, țintă‐ n ochii fie cui, Zise celor șase pui: Dragii mamei, eu, de‐ aseară, Simt în inimă un cui: aripile greu mă dor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de pe-aici și riscați să alunecați pe zăpada care se topește. — Curge pe undeva prin apropiere un pârâu de munte, nu-i așa? Să vă traversez? îi oferi Mori spatele său. Kanbei se lăsă dus în cârcă peste pârâu. Încotro se îndreptau? Cei doi vasali încă n-aveau habar. Cu câteva ore în urmă, văzuseră un războinic coborând dinspre palisada de la poale, pentru a-i da lui Kanbei ceva ce părea o scrisoare, iar, peste scurt timp, fuseseră chemați, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el însuși acea ranchiună. De obicei, nu era chiar atât de slab de minte. Însă nici chiar un om cu un curaj cutremurător ca al lui nu putea să nu se sperie de o asemenea întorsătură a evenimentelor. — N-avem încotro. Trebuie să dați ordinul de a ridica tabăra. Astfel povățuit de Oyamada Nobushige și de ceilalți, Katsuyori se retrase, pe neașteptate. Cât de dezamăgit se simțea! Deși cei douăzeci de mii de soldați pe care contase la vremea plecării nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori să treacă. Katsuyori, Taro și tot grupul nu mai aveau încotro. Tot ce puteau face era să schimbe direcția și o luară la fugă spre Tago, un sat de la poalele Muntelui Temmoku. Primăvara era în deplină putere, dar munții și câmpiile, cât vedeau cu ochii, nu le rezervau nici o alinare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit cu ceva, stăpâne, pe dumneavoastră și pe ceilalți, nu sunt sigur încotro să mă îndrept. Vă rog, condamnați orice am greșit. Nu mă supăr dacă mă certați acum pe loc. Chiar în timp ce se scuza umil, rămase prosternat, se răsuci în loc și, cumva, se târî până pe veranda largă. Nobunaga îl urmă. Întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam pe la miezul nopții, gărzile opriră un orb care mergea cu un toiag gros de bambus, întrebându-l încotro se îndrepta. Înconjurat de soldați, omul se rezemă în toiag. — Mă duc acasă la o rudă, în satul Niwase, răspunse el, cu cea mai mare umilință. — Dacă te duci la Niwase, ce cauți pe drumul ăsta de munte, în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ăsta e de o prostie cum nu se poate descrie în cuvinte.“ În cele din urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți săgețile! — Loviți-i! Observând deruta inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată lumea trebuia să se întoarcă imediat la Muntele Komaki. Generalii săi argumentară, cu tărie, să-l atace pe Hideyoshi în toiul nopții, dar Ieyasu nu făcu decât să râdă și porni spre Muntele Komaki, pe un drum ocolit. TAIKO Neavând încotro, Hideyoshi își întoarse armata în loc și se retrase în tabăra fortificată de la Gakuden. Nu putea să nege că înfrângerea de la Nagakute fusese o lovitură serioasă, deși o provocase excesul de zel al lui Shonyu. Dar la fel de adevărat era că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrucât era om și, într-adevăr, supus patimilor, în mai mare măsură decât majoritatea oamenilor, era firesc ca noaptea să cugete la acele pasiuni care-i conduseseră viața în trecut și continuau s-o facă și în prezent, întrebându-se încotro îl puteau conduce în viitor. Este toamna vieții mele. N-au mai rămase multe luni din al patruzeci și nouălea an al meu. În timp ce-și compara viața cu escaladarea unor munți, simțea că privea în jos spre poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răspunse cât se poate de evaziv căpitanul, reluându-și mersul. - Sunt de acord cu tine, zise tânărul alăturându-i-se. Am învățat să-i ascult pe alții dar niciodată să nu privesc lucrurile prin ochii lor decât atunci când nu am încotro sau când vreau să-i cunosc mai bine, spuse el mirându-se de ușurința cu care își dezvăluia gândurile în fața căpitanului. Birmaq continuă să meargă, trăgând din când în când din pipă, răstimp în care Angir așteptă răbdător. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
munca cîmpului, omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau Beniamiți. 17. El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrînul i-a zis: "Încotro mergi, și de unde vii?" 18. El i-a răspuns: "Venim din Betleemul lui Iuda și mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, și acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
--Cine-i zâna cea bună, dragule? --Îmm... Vise, sfințite. Vise... Bătrânul mi-a pus mâna tremurătoare pe frunte. --Te înțeleg, om neliniștit ce ești. Te înțeleg, dar... --Va veni și ziua când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-a ridicat cu un oftat prelung. Când a ajuns la ușă, și-a întors porivirea blajină către mine. --După ce îi lua micul dejun, ne-om
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îl numește Nicolae Iorga, nu și-a luat doamnă din neam înalt, ci din rândul boierimii moldovene? --Tocmai asta voiam să remarc, bunule părinte, dar... am totuși o nedumerire. --Dacă n-ai s-o spui, n-am de unde să știu încotro te duce gândul. --Mă gândeam la acea afirmație a istoricului Nicolae Iorga: “domnul cel larg în daruri”. La ce s-o fi referind istoricul? --Dacă luăm în seamă numai câte biserici a zidit din nou sau pe altele doar le-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]