2,660 matches
-
fac, rugând de iertare. Stânca mă va ierta, căci În schimbul degradării produse În mediul fizic de iscodeala sa, cercetătorul oferă o idee, un concept, o informație, de fapt menirea vieții umane. Cea de astăzi e că omul, deși atât de Încrezător În puterile sale, e mic În fața forțelor naturii, mai mult, nu poate fi decât o unealtă a ei. Chiar de-ar vrea, nu poate conserva ceea ce Însăși natura schimbă mereu. Numai că dreptul la schimbare Îl are doar natura, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unii dintre oamenii primelor sale povestiri se mulțumesc să-și plângă soarta sau să-și strige insatisfacțiile, mai târziu, eroii săi vor aspira la o viață fericită și vor schița chiar un început de acțiune pentru dobândirea fericirii. Pentru Cehov, încrezător în capacitatea omului de a se desăvârși, piedicile esențiale care stau în drumul fericirii lor, vin din afară, de la minciuna și inechitatea așezării social-politice. Astfel, mizeria materială încoronează sumbru descompunerea morală. Cele mai firești raporturi dintre oameni: dragostea, prietenia, toate
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
internaționale dețineau de două ori peste valoarea comerțului mondial (Hutton 1995). Aceasta a dat băncilor o asemenea forță politică, încât să le pună dincolo de controlul oricărei națiuni sau organizații internaționale. În această perioadă, atât FMI, cât și Banca deveneau din ce în ce mai încrezătoare privind confruntarea în mod direct a corupției, mai degrabă decât aluziile eufemistice la nevoia de transparență și responsabilitate. În 1997, ambele organisme au anunțat planuri de a-și folosi influența pentru a restrânge corupția în țările mai puțin dezvoltate (Banca
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea mărturii care abia mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate pe foc a doua zi după rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde ajunse iubit, ascultat, respectat, până și În lumea dificul toasă a scrisului, [În] acel genus irritabile vatum - și asta fără a-și potrivi În vreun fel firea sa cu a celorlalți, ci doar numai prin simpla lui prezență activă, Încrezător În cei din jurul lui și cu mâinile Întinse prietenește oamenilor. Pe urma acestei prezențe de un optimism radiant și conta gios, aveam să culeg satisfacții reale și durabile, nevă tămate până astăzi, fie În mijlocul scriitorilor sau al elevilor mei, fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali, dornici să promoveze valorile patrimoniului universal într-o societate răvășită de suferințele unui măcel nedrept, dar totodată încrezătoare și optimistă de speranțele unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca să îmbărbăteze confrații de breaslă alungați de acasă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Încă de foarte devreme, În ziua următoare, am Început să ne pregătim psihic pentru plecare. Cu toate acestea, ziua s-a scurs repede, iar noi am rămas tot ancorați; s-a anunțat că plecarea va avea loc În următoarea după-amiază. Încrezători că Încetineala proprietarului putea să Însemne o Întîrziere a plecării, și În nici un caz o plecare Înainte de termenul anunțat, am dormit buștean. După ce am făcut o plimbare am mers pînă la bibliotecă, unde a dat buzna asistentul, extrem de agitat, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să ne temem a jertfi totul spre a împlini voința sa. Și dacă ar fi pusă în cumpănă deoparte voința lui Dumnezeu și de alta chiar toate bunurile acestui pământ, să nu ne sfiim a urma calea copilului iubitor și încrezător în tatăl său. Să fim convinși că cele mai mici lucruri făcute din dragoste către Dumnezeu, capătă o valoare nespus de mare. Acest gând ne îndeamnă să facem toate lucrurile, chiar cele mai mici, numai din dragoste către el. Precum
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
adevăr. În timpurile noastre, Dumnezeu a trimis-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus să spună întregului pământ cufundat în îngâmfare și ajuns până pe marginile descurajării: Dumnezeu e Tată și nu vrea de la noi decât iubire de fii; o iubire încrezătoare și neprecupețită. El cunoaște lipsurile și nevoile noastre, dar lipsa de încredere îl supără nespus de mult. „Simt, spunea ea, că dacă aș avea pe suflet toate crimele ce se pot săvârși, totuși nu mi-aș pierde nimic din încrederea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Știu că întreaga mulțime a păcatelor mele ar dispărea într-o clipită ca un strop de apă, aruncat pe jar aprins”. Ea ne-a arătat „calea cea mică” ce duce la culmile desăvârșirii, cale ce nu este decât calea iubirii încrezătoare, generoase, dezinteresate, delicate și exclusive, calea copilăriei spirituale, care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scos din niște cuvinte disparate din ziar a atras după sine rimele. De mult începusem și acasă să decupez cuvinte. Zăceau împrăștiate pe masă - pe nealese, îmi ziceam. Mă uitam la ele, descoperind că surprinzător de multe rimau între ele. Încrezătoare în rimele lui Theodor Kramer și Inge Müller, am acceptat aceste rime la care nu contribuisem cu nimic, care se întâlniseră absolut din întâmplare pe tăblia mesei mele. Erau cuvinte ce tocmai făceau cunoștință unele cu altele, fiind nevoite să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a-i susține organele interne. Mama, mama! Mai apoi, toate piesele componente ale confortului oferit de un pat metalic de tip cazon erau puse în ordine la locul lor, gata să primească pentru o perioadă de timp un nou pacient încrezător în miracolul tămăduirii săvârșit de persoanele în halate albe, dintre care unele uitaseră din păcate! că odată, cândva, rostiseră și ele solemnul și emoționantul "Jurământ" a lui Hipocrate: "Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
măsoară 10 km pătrați, adică de circa opt ori suprafața lui Hyde Park din Londra". Și mai scria în caietul-program despre personajul Lopahin (cel care cumpără livada, un Dinu Păturică al lui Cehov) că este un "tânăr om de afaceri încrezător și nepăsător față de trecut". Piesa în ansamblul său arată că "fiecare dintre noi are dreptul al un nou început". Comentariile suplimentare sunt de prisos. Ediția din 21 noiembrie a lui New York Times titrează mare pe prima pagină: Teenage depression. Depresia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al inutilității. În locul său a apărut, tot mai sigură și tot mai încurajatoare, ideea că munca aceasta este și utilă, și necesară, și frumoasă. [...]“ (Contemporanul, 6 noiembrie 1957) „Din fericire, cei mai mulți oameni de știință din țara noastră gândesc altminteri. Gândesc încrezători și fac dovada că în ciuda greutăților - ce par uneori mai mari decât sunt ele în realitate - nu au uitat și nu uită datoria lor de gratitudine față de țara și de poporul în mijlocul căruia au crescut și s-au format, față de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care socialismul pune omul, cerințele sale față de om determină în aceste reacții atitudini alcătuind «un material» invidiabil pentru orice artist. Încercări teribile ale voinței și spiritului de sacrificiu, căderi ale celor slabi și miopi, înălțări ale celor puternici și clarvăzători, încrezători în viitorul omenirii, încleștări între caractere generoase și ființe meschine, destine eroice alături de eșecuri lamentabile, ciocniri dramatice între comuniști și impostori, iată ce spectacol shakesperian oferă lumea în curs de zămislire socotit cândva prostește, aistoric.“ (Gazeta literară, 13 februarie 1958
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
civilizație în care trăim.“ (Scînteia, 15 aprilie 1989) ROLL Ștefan „[...] Semicentenar. Centaur de foc, de pasiuni, de eroism - Partid Comunist Român! Privesc de-a lungul a aproape tot atâtor decenii tinerețea mea, în robusta ta prezență, în care mă întrevăd - încrezător, sorbind din forța ta, din măreția ta Tinerețe și fericire a mea, a voastră tovarăși de drum, prieteni, Sângele poate fi și aur topit, poate fi catedrală, strigăt. A fost. Este.“ („Dedicație“, România literară, 6 mai 1971) ROMAN Elly, artist
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a țesut cele mai frumoase mituri și legende ale sale. La temelia creației lor stau personalități puternice, de o forță aproape prometeică.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) SOROCEANU Corina „Conduși de fapta unui Om-Erou Pe care Țara-ntreagă îl urmează, Pășim încrezători pe drumul nou Pe care visul lui îl germinează.“ („Urcăm spre comunism“, Săptămîna, 21 august 1987) SPIRIDON Gheorghe, pictor „Avem cu toții certitudinea că țara noastră merge pe drumul cel mai bun, cel mai drept și mai luminos din milenara sa
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
festivității câteva cuvinte: Stimate colege și colegi, dragi absolvenți ai anului V-A, promoția 1975 Se împlinesc 30 de ani de când absolvenții anului V-A, cu un efectiv de 40 de tineri, viguroși și frumoși, își luau zborul în viață, încrezători și entuziaști după ce timp de 5 ani au beneficiat de lumina educației la vestita Școală Normală „Vasile Lupu” din Iași. Din nefericire, în anii ce s-au scurs de la acel eveniment, cinci dintre colegii voștri au părăsit această lume, ca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Zola, care, la timpul acela, era unul din autorii mei de predilecție (admirația mea pentru opera lui grandioasă n-a scăzut de altfel nici azi); citeam, aproape regulat, violentele articole pe care Clémenceau le publica în Aurore; și... așteptam încrezător să văd triumfând justiția. Obsedată de lucruri în mijlocul cărora ideea de justiție pare ceva străin și inutil, generația de azi nu poate înțelege faptele și împrejurările aceste; ea nu poate acorda nici un senz logic faptului ca cineva să se pasioneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
multe priceperi și amintiri spirituale privitor la Preasfânta Treime, liniștindu-mă și fiind umplut de desfătare într-atât încât simțeam o apăsare în piept din cauza iubirii profunde pe care o simțeam față de Preasfânta Treime; astfel, am început să devin mai încrezător și hotărât să spun liturghia în cinstea Preasfintei Treimi, pentru a vedea mai târziu ce voi face; la fel, când îmi puneam veșmintele, primeam priceperi tot despre Ea; ridicându-mă și rugându-mă puțin, nu fără lacrimi, și apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
suferința altora. Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări opuse. El te poate ridica, crucifica sau te poate încătușa. Umplându-și plămânii cu aerul curat din afara adăpostului, pășea încrezătoare și triumfătoare cu pași siguri spre un nou început. Arăta ca o floare cu doi boboci, iar pe dinăuntru era ca o buruiană ofilită de soare. Partea a II-a Viața în pribegie Cap. I În fuga trenului De teamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie, spre libertate! Toate lucrurile de care nu își dorea să-și mai amintească vreodată aveau să se transforme încet și sigur în uitare. Era foarte încrezătoare în viitorul pe care își dorea să-l parcurgă și să-l descopere. Era o primăvară care se remarca sub multele ei aspecte. Niciodată nu mai trăise un anotimp atât de frumos. Soarele părea mai strălucitor, mai primitor, iar păsărelele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unități comerciale pe un teritoriu destul de vast. Nu primea pe nimeni să se înghesuie în locurile ei și avea o mare abilitate în a-și vinde marfa. Învățase să se descurce destul de bine. Învățase și limba lor, iar acum mergea încrezătoare mai departe. Nu lasa alte persoane să-i facă treaba, credea că numai ea o poate face cel mai bine. Ea sau Alin. Acum zilnic se bucura de viață ca toate ființele și ca toate plantele de pe pământ. Era ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina întorcând privirea vinovată cu care-i răscolise intimitatea. Se hotărâse din start să-l ajute să ajungă la cel mai bun medic dermatolog. Avea speranțe că medicina evoluase și era încrezătoare. Leon crescuse într-un orfelinat unde fusese adoptat de o familie din mediul rural. La vârsta de paisprezece ani rămase singur în lume din cauză că își pierduse ambii părinți. Tot atunci se pricopsise cu o egzemă pe un picior în urma căreia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]