2,497 matches
-
către toaletă. Contele Cerkasov i-a arătat drumul și l-a lăsat acolo. Vultur-în-Zbor a remarcat cu satisfacție că putea să se cațere pe fereastră și să se alăture astfel Irinei în grădină fără să atragă atenția asupra lui. A încuiat ușa după el. A aruncat o privire scurtă în oglinda atârnată pe perete, spunându-i reflexiei sale: — Acum, că ai intrat, ai face bine să mergi să te împaci cu Virgil Jones. îți uiți cam ușor vechii prieteni. Apoi, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira adânc aerul rece al dimineții. Nările i se umplură cu amestecul de praf și noxe de la mașinile care rulau cu viteză pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
exhibiționiști epuizați care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu de la Bengt Bergman să mă duc În toaleta directorilor, unde m-am Încuiat În cabină și am sunat de pe mobil la magazinele de animale din Walthamstow. Până acum trei zile, scrisorile lui Emily pentru Moș Crăciun nu pomeneau nimic de un hamster. Brusc, hamsterul a trecut pe locul Întâi pe listă. Toți clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care-i scapă și uitându-se apoi În altă parte când ni se Întâlnesc privirile. Pentru prima dată, se simte o sfială Între noi; politicoși ca doi musafiri la cină, În iulie Împlinim șapte ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei și nu are nici un rost să Încerc să schimb ceva? Exact asta am vrut să spun. Nu, nu aș spune chiar așa. Cât timp Momo oftează și strânge din ochi până adoarme, eu cobor ca să sting luminile și să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În vîrstă sau soldați robuști În uniforme. Prin contrast, Cementerio Protestante era un țintirim cu sol pietros albit de soare, complet izolat de lume (de parcă o moarte protestantă ar fi cumva ilicită), În care se intra printr-o poartă mică, Încuiată cu o cheie ce se putea Închiria de la căsuța portarului contra sumei de o sută de pesetas. Patruzeci de morminte, dintre care puține aveau piatră funerară, se aflau la poalele zidului din spate, În majoritatea odihnindu-se pensionari britanici ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau să nu le intre musafirii În casă, așa că toate ușile care dau spre terasă erau Încuiate. De fapt, oaspeții erau complet separați de gazdele lor - vreo tradiție britanică, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau să nu le intre musafirii În casă, așa că toate ușile care dau spre terasă erau Încuiate. De fapt, oaspeții erau complet separați de gazdele lor - vreo tradiție britanică, presupun. Acum să-l urmăm pe incendiator cînd pleacă din bucătărie... Cabrera ne conduse În cămară, o cameră spațioasă care ocupa o bună parte din anexă. Un frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dată la Paris, În 1956, pe versuri de Alexandre Breffort.##). Femeile urcară Împreună cu Mahoud Într-un taxi care porni În direcția blocurilor de apartamente luxoase de pe cornișa superioară. Mulțumit că le văzuse plecate la lucru, Crawford coborî din Porsche și Încuie portierele. Porni la plimbare pe lîngă mașinile parcate de-a lungul bordurii și, cu mîna dreaptă Înfășurată Într-un pliu al scurtei, se apucă să le testeze Încuietorile. Portiera din dreapta a unui Saab argintiu se deschise, iar el se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Frank. Punîndu-și jurnalul streașină la ochi, Crawford privi În zare către carcasa pustiită a casei Hollinger. Peste un an de zile, acolo o să fie vreun hotel sau un cazino. Pe coasta asta, trecutului nu i se Îngăduie să existe... Am Încuiat portiera și m-am dus lîngă el. — De ce nu s-ar păstra casa așa cum e acum? — Ca un totem tribal? Avertisment pentru toți vînzătorii ambulanți și micii speculanți cu bilete de club? Nu-i o idee rea... Am mers, pălmuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gata cu zonele pietonale, gata cu promenadele pline de artiști și zonele universitare boeme. Intrăm În epoca grilajelor de securitate și-a spațiilor ușor de protejat. CÎt despre trăit, camerele de supraveghere pot să facă asta În locul nostru. Oamenii Își Încuie ușile de la intrare și-și deconectează sistemul nervos. Pot să-i eliberez, Charles. Cu ajutorul tău. Putem să Începem aici, În Residencia Costasol. — Bobby... (I-am susținut privirea fascinantă a ochilor albaștri ca marea, În care citeam un amestec straniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l văd pe Frank. Știu că pare ciudat - Cabrera presupune că-l cred vinovat. — Așa e? — Nu. Nu ăsta-i motivul. Am trecut prin prea multe Împreună, ani de zile am fost prinși În capcana copilăriei noastre. Frank mă ține Încuiat În toate amintirile alea. — Te muți din apartament ca să poți uita de Frank? (RÎse ca pentru sine, fără veselie.) CÎnd o să-nceapă să-și execute sentința de treizeci de ani, În sfîrșit o să fii și tu liber. — Ești nedreaptă... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chestia importantă e că oamenii gîndesc iar, cercetează atent ceea ce sînt. Își construiesc o lume cu sens, nu doar Își instalează mai multe Încuietori la ușa din față. Oriunde te uiți - la Anglia, la State, la vestul Europei - oamenii se Încuie În enclave În care nu există infracțiuni. Asta-i o greșeală - un anumit nivel de infracționalitate e necesar În viață cum sînt fibrele insolubile În digestie. Securitatea absolută e o boală a deprivării. Poate. Paula se ridică În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se- ntrebă dacă l-ar fi recunoscut după atâta vreme. Nu își mai văzuse nepotul de când îi mâzgălea pe pereți, în bazar, și Ghazal se simți copleșită de vină. Se gândi că lipsise din propria viață ca un negustor care încuie prăvălia și pleacă. — Am să te ajut totdeauna, Ghazal Khanum, spuse el în tăcerea care se așternuse, dar ca să te iert, nu am cum, fiindcă nu ai greșit. — Ești prea bun, murmură și tăcu încă o clipă. Îndrăznesc pentru un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ușă galbenă, care avea o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei labe de leu, și atât, cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca acasă, și văzură că ușa nu era încuiată. O urmă cu sfială, fiindcă se simțea ca un hoț care pătrundea într-un spațiu al altcuiva, lăsat vraiște. Se treziră direct într-o încăpere imensă și luminată, ca o sală de bal, și, pentru prima oară în escapadele lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cum adică "nu tocmai"? ― Săpam la rădăcina unui chiparos. Făcusem o groapă mare, fără să știu ce caut. Deodată, am simțit ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte și în fața mea strălucea o lădiță de aur. Nu era încuiată. Am ridicat capacul. Înlăuntru se găsea un manuscris într-o limbă pe care n-o cunoșteam. În timp ce-l răsfoiam și încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: "Galilei, acest manuscris nu trebuia să vadă lumina soarelui decât într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mormânt. ― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc niciodată florile. ― Nici de pe mormântul lui Nero n-au lipsit florile cinci secole. Lumea își împarte florile între poeți și monștri. Când am fost la Sant' Onofrio, biserica era încuiată și a trebuit să rog un preot să-mi deschidă. Mi-a arătat călimara de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară și coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem pentru treburile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă... Dimineața, am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară... ― Au torturat-o? ― Nu știu. Toate încercările mele de a afla amănunte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chef, resturile de mâncare în farfuriile murdare, lăutarii osteniți, cântând din obișnuință și simți aerul rece al nopții înfrigurînd-o. Stere îi întinse mâna peste prag și o așteptă. Avea palmele calde și râdea stingherit. Soacra se strecură afară, plângând. Bărbatul încuie ușa în urma ei, ca și când ar fi fost de-al casei. Lina privi odaia. In mijloc, femeile așternuseră masa lor rotundă cu un singur picior. Patul alb, lat și înalt aștepta desfăcut. Lumina lămpii, cu abajur de porțelan albastru, avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sergent. - Du-i la pivniță! porunci în cele din urmă. Las', că se mai gîn-desc ei. Ieșiră. Afară, pungașilor le veni să sară gardul și s-o rupă la fugă. Beciul avea o ușă de tablă, pe care gaborul o încuie cu lacătul. Codoșul căzu, văicărindu-se, la pământ. - Ce-i, fleoarță? îl înghionti Paraschiv, batjocoritor. Doar de-atîta-mi ești? Celălalt nu răspunse. Se rezemă de zidul rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătaie. Șoseaua nepavată a Olteniței urca spre închisoare. Auziră lăutarii din cârciumile mahalalelor. O dată 8 trecură lacrimile pe Paraschiv. Codoșul ședea tăcut într-un colț. I-au dat jos într-o curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că o să împartă totul cu dreptate, frățește, dar le venea peste mână să-i comande cel tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]