KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

simt de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mîna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămîn cîteva clipe pe gînduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințînd. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încîntare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi, Connor, spune Jack pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privire mai temeinică asupra filialelor noastre din Europa. Ridică ochii. Tu ? Vrea să spun că i-am dat papucii lui Connor pentru el, nu ? Ei bine, n-am de gînd să spun așa ceva. În nici un caz. — Și eu la fel, Încuviințez. Tot cu filialele europene. Fără să vrea, În colțul gurii lui Jack se formează un surîs. — Am Înțeles. Și... ești OK ? — Da. De fapt, sinceră să fiu, mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt șoferului abonamentul de călătorie, iar acesta Încuviințează din cap. — Vorbești serios, vrei să pleci cu chestia asta ? spune Jack, urcîndu-se În urma mea. Se uită plin de Îndoială spre grupul uman pestriț pe care Îl formează Întotdeauna pasagerii care merg cu autobuzul noaptea tîrziu. E sigur ? Parc-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fețele, pe rînd. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și ea. Văd că Emma ți-a spus cîte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, pînă la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dans ? Preț de cîteva clipe, nu sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. Acum, că mi-a dispărut șocul, am cumplitul sentiment că e posibil să izbucnesc În rîs. — Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În rîs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sau să mîzgălesc un mesaj criptic pe o bucată de hîrtie. Și oamenii le vor lua și vor Încerca să le descifreze Înțelesurile ascunse... — Asta-i Lissy ? spune Jack, arătînd un nume din broșura-program, și tresar. Îi urmăresc privirea și Încuviințez din cap fără vorbe, cu gura Închisă. — Mai cunoști și pe altcineva din spectacol ? mă Întreabă. Ridic din umeri, a „cine poate ști ?“. — Și... de cît timp exersează Lissy pentru asta ? Ezit puțin, apoi ridic trei degete spre el. — Trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
din nou. Jack nu mai Înțelege absolut nimic. — Emma, s-a Întîmplat ceva ? Caut În buzunar după ceva de scris - dar n-am nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun. Nu. Nu pot. Nu pot. Cum să-i spun ? „Apropo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mînă, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cît se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințînd foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curînd, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nod În gît și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plîns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițînd În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințînd scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blînd. Știu. Iar acum nu mai am ce face, lacrimile Îmi inundă ochii, de ușurare. Știe. E OK. — Deci... Îmi șterg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

se face că am ajuns noi, niște biete femei, să te scoatem din apa care curge mereu? - Poate că nu era altă cale să vă putem Întâlni, se băgă În vorbă Enkim. Ne-ați fi primit la voi altminteri? Am Încuviințat spusele prietenului meu și am zâmbit. - Nu pe tine te-am Întrebat. Răspunde, se uită ea la mine. Nu era nici pe departe precum Siloa, așa că am știut În ce fel să-i vorbesc: - Tu și cu mine nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și totuși de fiecare dată trebuie așteptate, conjurate chiar, continuă Pascal. Dacă sunt rânduite, nimic nu le poate împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

chinezi și comandă ce vrei pentru toată lumea. Am stat și m-am gândit. Victor și Tibi ridicaseră deja capetele peste computere, unul la stânga, altul la dreapta, și se uitau zâmbind la Cornel, care era în față. Sigur că da, au încuviințat, de parcă ei trebuiau să încuviințeze, ar fi o idee excelentă, Corni. În afară de Sara, care i-a tricotat un pulover, nimeni nu i-a luat nici un cadou lui Cornel. Cine să țină evidența? Nici nu ne interesa. Numărul unu. Numărul doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
pentru toată lumea. Am stat și m-am gândit. Victor și Tibi ridicaseră deja capetele peste computere, unul la stânga, altul la dreapta, și se uitau zâmbind la Cornel, care era în față. Sigur că da, au încuviințat, de parcă ei trebuiau să încuviințeze, ar fi o idee excelentă, Corni. În afară de Sara, care i-a tricotat un pulover, nimeni nu i-a luat nici un cadou lui Cornel. Cine să țină evidența? Nici nu ne interesa. Numărul unu. Numărul doi: dacă ar fi spus Cornel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
că așa gândeam și eu. Să tac, a spus. Să nu mai scot nici un cuvânt. Iată planul lui: .................................................................................................... Am fost de acord că era un plan bun, am chemat presa și le-am spus ce aveam de gând. Nu au încuviințat la început, pentru că nu vedeau în aceste dispariții ceva inexplicabil. Nu cunoașteți școala noastră, atunci. Copiii ăștia nu aveau pe unde să dispară, mai ales Victor, căci în cazul lui postasem gardieni în dreptul fiecărei ieșiri și nu dădeam voie nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
de ce. Mulțumi frumos și o puse pe masa cu microfon. Lângă el, la masă, așezați pe scaune, ministrul culturii Ștefan Leurdiș și ambasadorul brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

and make a heaven of hell,/ To die upon the hand I love so well“1, și o luă la fugă în direcția în care o luase Demetru. MM, sprijinită de perete, acolo unde ar fi trebuit să stea publicul, încuviința din cap. Matthew, așezat la o masă cu picioare în formă de capră pe care se găsea un vraf de hârtii și multe exemplare din scenariu, discuta în șoaptă cu Steve, directorul de scenă, și cu un asistent al acestuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
reputația lui ca fiind identică cu propria-mi reputație. Bineînțeles, asta nu e o scuză pentru faptul că am intrat cu bocancii în problemă. Te rog frumos să mă ierți. În fața unei asemenea sincerități începeam să-mi pierd din resentimente. Încuviințai din cap. N-ar trebui să fie nici o problemă cu agenția de asigurări, îi spusei rapid. Iar publiciștii vor da lovitura dacă știu cum să pună problema. —Pasionații de senzații tari care vor să vadă dacă-i cade cuiva vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. —Și eu mă gândeam tot la Marie Celeste, încuviințai eu. Cei din echipă începură să se întoarcă în culise. Louise apăru prima; avea un termos și o cutie de plastic pentru mâncare, plină ochi cu fructe, pe care le puse pe un raft mic de dedesubtul mesei directorului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
său, zâmbi. —Tu ce zici, Thierry? îl întrebă MM pe coregraf. —Păi, i-am zis și eu să facă așa la repetiții, zise el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea din nou; celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
șef sau chiar pe mașiniști; le trecuseră prin față atâția actori încât acum aveau ochiul format pentru un eventual succes. — După asta o să joace la Național, nu? zise Bez. — Edmund, în Regele Lear. Și mai sunt vreo două chestii, cred. Încuviință din cap. — Da, o să facă o stagiune. După ce îl distribuie în Lear, o să mai fie câțiva regizori care aleg din grămadă, vezi tu, ca să facă ceva și pentru ei. Cică așa se face impresariatul acum. Probabil că e un coșmar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mai există încă în circulație două-trei seringi? —Cel puțin, zise Violet. —De ajuns pentru a omorî pe cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu s-a sinucis, criminalul s-a asigurat că are rezerve în caz că vrea să repete figura. Violet încuviința printr-o mișcare a capului. L-am privit pe Hugo. — Ce gând optimist, zise el, dând farfuria la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să termini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
teatru al meu într-o zi, dar nu unul de genul teatrului Cross. Mai degrabă un spațiu atelier, cu un flux de oameni care vin și pleacă. Sincer, teatrul Cross e un mamut. —Le-ai spus celor din consiliu așa ceva? Încuviință cu o mișcare a capului. N-a făcut decât să-i întărâte, zise Matthew imediat. Nu-i așa că e ridicol? Credeau că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-ar compromite viziunea pentru a face ceva ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Hugo să sară imediat la mine și să mă întrebe ce naiba tot ziceam acolo; n-a făcut-o, lucru deloc întâmplător, ca să nu spun mai mult. Îi cam place să fie în centrul atenției, spuse MM, în cele din urmă. Încuviințară cu toții, printr-o mișcare a capului, fără prea multă convingere. —Nu e singura, remarcă Janey. Și Tabitha? Chiar credea că a fost confundată cu Violet? — Se prea poate, observai eu. — Dar Tabitha se poate să fi profitat pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]