3,404 matches
-
învățate, fiind lăsate deoparte pentru altfel de vremuri... Acest refuz al lui Foucault de a nu fi un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui organizatorică îl aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efecte de brainwashing și la fenomene de manipulare social-politică, analizate de psihologi, printre care G. Le Bon (1841-1931). Politizarea modernă a disciplinei este echivalentă cu o încorporare a umanului în diverse obiective, scopuri, interese social-politice, astfel încât acest uman să fie îndeajuns de docil și de transformat în structura sa mentală încât să răspundă ordinelor venite din partea factorului politic. Prin instituții și prin norme, prin manipulări mediatice și prin ritualizări intelectuale (ale celor care primesc dreptul la cuvânt), avem o cunoaștere oficializată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu atât mai mult una globală s-a dezvoltat dincolo de acest principiu al liderilor și al reprezentării. Ea s-a format prin "mișcări mărunte", prin cuceriri insignifiante în raport cu marea istorie, prin "îmblânziri" ale factorului politic și decizional; ea nu este îndeajuns de matură nici azi pretutindeni în lume. Este doar o iluzie că trăim în societăți civile dezvoltate, unde nu ne mai rămâne nimic de făcut, decât să privim... "spectacolul politic". Toată această utilizare verbală (cotidiană) "trebuie/nu trebuie..." este de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
libertate de discurs și o piață liberă a ideilor. România de azi e departe de așa ceva. O free market of ideas, despre care vorbesc cărturarii, printre care și savantul Ernest Gellner (1925-1995), nu poate exista decât în societăți civile puternice, îndeajuns de autonomizate în raport cu puterea politică. Pentru societățile enumerate mai sus există această free market of ideas drept o formă socială de exprimare 170, dar și de business corporatist. Teoretic, oricine poate să publice orice, dar posibilitatea ca respectiva publicație (carte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și-a atras ura mișcării comuniste datorită politicii sale represive de a menține ordinea, precum și datorită responsabilității directe în asasinarea lui K. Liebknecht și a R. Luxemburg. Uciderea acestor doi militanți, precum și a altora mai puțin cunoscuți, nu a fost îndeajuns pentru a putea împiedica dezvoltarea unui puternic partid comunist în Germania. În sfîrșit, față de poporul german, SPD s-a arătat a fi prea pacifist într-un moment în care, avînd în vedere înfrîngerea țării, exacerbarea sentimentelor naționaliste, acreditează credința în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
perioada de apogeu spiritual al Romaniei, id est cea a anilor 1930 - 1945. Suntem tentați să credem ca mass-media, Universitatea, Uniunea Scriitorilor (al cărei vicepreședinte a fost) și Academia Română (al cărei membru titular a fost din 1994) n-au marcat îndeajuns această aniversare a octogenarului, într-o vreme când nu mai existau niciun fel de opreliști, iar oamenii noștri de valoare, încă în viață, rămăseseră tot mai puțini. Pițifelnicii "lustrației" și-au aminti subit că Alexandru Balaci a fost vicepreședinte al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ar spune că "visul citadin" al romanului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea nu poate fi despărțit de o înclinație similară a protagoniștilor lumii de invenție. Aspirînd la "Cetatea vie", personajele aștern asupra orașului o aură utopică, îndeajuns de puternică pentru a arăta preponderent, în reversul ei, natura ruinantă, dezastrul moral. Atrase spre ritmurile și latențele lui, ele compun o suită a pionieratului citadin, reflectînd în variate postùri întîlnirea, pe diferite trepte ale aclimatizării, cu locul visat. O
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Ibrăileanu: "...d. Rebreanu, înzestrat cu o remarcabilă forță de observație și creație, nu are (...) concepția generală asupra realității atît de personală (...). D. Rebreanu redă bine lumea reală, transfigurînd-o desigur, ca orice om, conform cu sufletul său, dar n-o transfigurează îndeajuns de personal, nu creează o altă lume alăturea de cea reală; o pastișează prea mult pe aceasta, ca să-l simțim zeu, creator de lumi. (...) E prea realist, ca să întrebuințăm un cuvînt care exprimă acest deficit și, într-un anume sens
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-l potoliseră decît cu doctorii amorțitoare." Abil, inventiv, malefic și inconturnabil, Panteră este personajul cheie al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu alcool, scoțîndu-l din furiile neputinței și ale sevrajului. Panteră este, totodată, abjecția simpatică, pocitania stăpînă peste toți, dominînd peste două lumi, pe care le vizitează alternîndu-le cu orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îi dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care nu i-au observat la timp ca să-și continue drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îl dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît să s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care nu-i observau la timp ca să-și continue drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
oricare "păcătuitor". Cioran vede în orice formă de optimism o iluzie, iar el nu crede în iluzii: "A crede în istorie înseamnă a râvni după posibil, a postula superioritatea calitativa a iminentului asupra imediatului, a-ți închipui că devenirea este îndeajuns de bogată în sine că veșnicia să fie inutilă"34. Sensul istoriei, spune Cioran, este catastrofă, pentru că "secretul istoriei este refuzul mântuirii"35. Dumnezeu este văzut ca o entitate închisă în superioritatea să, ce a pus distanță între el și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i așa, atunci se pricepe grozav să-și ascundă intențiile. Are nevoie de câteva minute, de un număr constant de zboruri de du-te-vino pentru a consimți să iasă din imobilitatea ei de piatră. Fără îndoială, considerând că insecta a zburat îndeajuns, broasca își schimbă pe nesimțite poziția, căutând, parcă, să se orienteze spre direcția bună. La un moment dat, când estimează că prada se află în vizorul ei, când te aștepți mai puțin, se repede și o înghite dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
teorii filosofice contemporane ale dreptății distributive în sănătate. Sănătatea nu este unul dintre aspectele pe care un teoretician al dreptății distributive să-l poată ignora fără teama de a greși. Întrebarea referitoare la exigențele dreptății în distribuirea serviciilor medicale este îndeajuns de semnificativă și importantă pentru a nu justifica ignorarea ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, Julian Le Grand are, fără îndoială, dreptate atunci când observă că "echitatea se află în fruntea intereselor publice legate de alocarea serviciilor de îngrijiri
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
întrebări la care voi încerca să răspund, fie și doar parțial, în acest capitol sunt următoarele: De ce egalitatea accesului? Ce argumente au fost sau sunt invocate în favoarea acestui ideal al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri medicale? Sunt aceste argumente îndeajuns de solide? Este idealul accesului egal un ideal neproblematic? 2.1. Egalitatea de acces la serviciile medicale și principiul egalității de respect al persoanelor Într-unul dintre principalele texte menite să apere idealul accesului egal, Amy Gutmann a susținut că
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
și bolnavul sărac, unde avem evident o situație în care niște oameni au aceleași nevoi dar nu primesc același tratament, deși nevoile constituie motivul tratamentului. Aceasta este o stare de lucruri irațională... este o situație în care temeiurile nu cântăresc îndeajuns; este o situație insuficient controlată de către temeiuri și deci de către rațiunea însăși"4. Argumentul lui Williams se bazează pe o premisă fundamentală pentru orice gânditor moral-politic egalitarian. Premisa în cauză este aceea a egalității de tratament. Conform acestei premise, tratamentul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
recunoaște Sreenivasan, acest fapt nu este suficient pentru a submina argumentul egalității oportunităților în favoarea accesului egal la serviciile de îngrijiri medicale. Tot ceea ce cere acest argument este ca, relativ la alți factori controlabili social, contribuția serviciilor de îngrijiri medicale să fie îndeajuns de puternică pentru a face accesul la ele să fie indispensabil pentru ca cetățenii să beneficieze de o stare de sănătate echitabilă. Este, însă, accesul la serviciile medicale indispensabil în acest mod? Nu, argumentează Sreenivasan. O societate poate asigura o stare
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
unele moduri aparent acceptabile de a încerca atingerea lui ar fi contraproductive. O astfel de respingere arată doar că politicile propuse pentru îndeplinirea principiului ar fi lipsite de succes. Ea lasă legitimitatea principiului neatinsă"46. Acest răspuns nu este, însă, îndeajuns de convingător. Nu toate aceste argumente pot fi "citite" doar ca îngrijorări față de consecințele aplicării acestui principiu. Cele mai multe dintre ele, și în special cele avansate de Elizabeth Anderson, sunt, dimpotrivă (și) argumente principiale împotriva egalitarianismului șansei. Anderson nu susține numai
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
medicale specializate, etc.)56, influențele genetice sau de mediu familial și social asupra "lipsei de voință" a unei persoane 57 sau tulburările mentale severe interzic inclusiv blamarea morală a tuturor persoanelor care nu au urmat tratamente medicale sau nu sunt îndeajuns de puternice pentru a-și depăși dependența. Nu trebuie uitat, de asemenea, nici faptul că unii alcoolici sau fumători nu reușesc să facă acest lucru nici măcar după ce urmează tratamente medicale în acest scop, ceea ce invalidează ideea că dependența de tutun
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu trebuie furnizat nimănui, nici măcar celor care și-ar permite să plătească pentru furnizarea lor. Mai mult, egalitarianismul nu ar legitima nici măcar finanțarea cercetărilor pentru descoperirea unor noi resurse sau servicii medicale, atâta vreme cât aceste resurse sau servicii nu ar fi îndeajuns de ieftine pentru a putea fi furnizate tuturor celor care ar putea beneficia de pe urma lor. Un guvern atașat idealului egalitarian al accesului la serviciile medicale ar trebui să interzică, spre exemplu, cercetările experimentale de tipul celor legate de crearea unei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
legal 27. Această argumentare a lui Buchanan se bucură de un respect apreciabil în rândul autorilor preocupați actualmente de problema distribuției drepte a serviciilor medicale. Mă refer aici în special la acei autori care sunt convinși că această argumentare este îndeajuns de puternică pentru a-și atinge scopul primordial pentru care a fost elaborată: acela de a-l convinge până și pe libertarianul rezonabil să accepte legitimitatea unui drept legal la un minim decent de îngrijire medicală 28. Doi dintre autorii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
lucrurile și în privința unei alte concluzii legitimate în numele dreptății de idealul suficientist al accesului egal la serviciile de îngrijiri medicale: ideea că este drept să fie finanțate (public sau privat) doar acele cercetări destinate descoperirii unor resurse sau servicii medicale îndeajuns de ieftine pentru a putea fi furnizate tuturor celor care ar putea beneficia de pe urma lor. Așa cum am văzut, concluzii la fel de problematice din punct de vedere moral sunt legitimate și de celălalt ideal egalitarian al dreptății distributive în sănătate: idealul egalității
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
să-și găsească răspunsul undeva pe drumul de la egalitarianism spre suficientism și prioritarianism. Mărturisesc, însă, că demersul de investigare și analiză a literaturii filosofice consacrate problemei dreptății distributive în sănătate nu m-a ajutat să îmi conturez deocamdată o opinie îndeajuns de solidă și fermă în privința celei mai acceptabile alternative a idealurilor egalitariene ale dreptății sociale. Principala mea opțiune se îndreaptă totuși spre suficientism: ideea că accesul inegal la serviciile medicale nu este, de fapt, nedrept, atâta vreme cât (până și) cei care
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
corect este cel ales de tine.. Bifați cu "X" în tabel în dreptul fiecărei afirmații ținând cont de scala indicată. Afirmația 1 2 3 4 Complet neadevărat Neadevărat Adevărat Perfect adevărat 1. Întotdeauna reușesc să rezolv problemele dificile dacă mă străduiesc îndeajuns 2. Dacă cineva mi se opune, eu pot să găsesc mijloacele și modalitățile să obțin ceea ce vreau 3. Este ușor pentru mine să îmi urmăresc scopurile și să le realizez 4. Am încredere că aș fi capabil(ă) să fac
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
vitale este încă de la originea vieții căutarea satisfacțiilor, dar care la om se poate rătăci în autosatisfacțiile vanitoase și în autoinsatisfacțiile culpabile. Ca atare, chiar și valorile-călăuză ale supraconștiinței etice și satisfacțiile lor autentice sînt nu o vom repeta niciodată îndeajuns fondate biogenetic. Trăsătura caracteristică comună tuturor ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face apte să trăiască), dar care nu ocupă primul loc în cadrul ambiant. Dimpotrivă, aceasta se datorează la origine deșteptării periodice a apetențelor impulsive, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]