2,579 matches
-
tremure mâna, reproduse dintr-o singură trăsătură de condei iscălitura lui Panaitescu. P-ul în special și parafa complicată erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se poată face comparație... Șochează două semnături identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de scris. Se adresă cu un surâs amabil sculptorului: ― Domnule Matei, vreți să mă ajutați? Trebuie doar să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o voaletă neagră și delicată, se preschimbase într-o incarnare a feminității absolute, ideea de feminin care depășește orice există pe tărâmul femeilor reale. Peruca arămie părea să fie păr natural; sânii păreau sâni adevărați; machiajul fusese aplicat cu îndemânare și precizie; iar picioarele Tinei erau atât de lungi și de frumoase la privit, încât era cu neputință să crezi că erau atașate de trupul unui bărbat. Dar efectul creat ținea de ceva mai mult decât de ajustările de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă în ciudă unul altuia. Unei tinere îi trebuie multă îndemânare ca să sărute ca o începătoare. Uitați-vă la telenovele. Și veți înțelege că aveți o căsnicie foarte reușită. Căsnicia este singurul război în care dușmanii dorm împreună. Soțul nu mă mai iubește! Am lipsit două nopți de acasă și nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce sensibiliză urechile lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toți, dar care devine din nou primul mult mai râvnit, mai confortabil și mai comod numai atunci, când se naște cineva... Nu a vrut să strice măreția momentului și nici buna dispoziție a celorlalți. Nu avea nici capacitatea și nici îndemânarea necesară să exprime în cuvinte, explicând și altora ce-l așteaptă la capătul trenului. Era problema sa, parte integrantă din ordinea firească a scurtei sale existențe pe Terra. Din momentul acesta, știa precis că toate problemele se vor rezolva în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără a fi împiedecat de nimeni. Același lucru se poate spune și despre un chirurg. Totul depinde de persoana lui. Când e bun, e bun cu adevărat. Nimeni nu-i tulbură liniștea și nu-i îndrumă bisturiul decât propria lui îndemânare. La fel și pictorii, compozitorii, mecanicii, țesătorii. Ei își mânuiesc uneltele în condiții similare, iar rezultatul final depinde numai și numai de măiestria și capacitatea lor de a le mânui. Când e vorba însă de noi cei din învățământ, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de răcoarea dimineții, am pornit către mănăstire. De ce? Cine știe? Poate să mă închin. Poate să văd de aproape călugărimea trebăluind în grădinile, viile și livezile din jurul bisericii. Să-i aud cum vorbesc în afara timpului de rugă și dacă au îndemânarea țăranului în cele trebi ale gospodăriei... Fiindcă nu aveam alta de făcut, mergeam cu pas domol. Gândul către Zâna se zbătea în capul meu precum o pasăre prinsă în laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai bune întrebuințări, atunci când avea de construit vreun vas. De asemenea, Tevé Salmón plantă arbori tineri în locurile cele mai potrivite, la fel cum făcuseră și tatăl, bunicul și străbunicul lui, căci îndemânarea pe care o transmisese fiilor și nepoților lui nu le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele venerabilului Hiro Tavaeárii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pună tot sufletul în munca pe care o făcea, ajutându-l, astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră palmierilor, pe nisipul alb al plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mal. Privi spre gura râușorului. Întâi, apăru prova lungă și ascuțită; apoi, un negru pe jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se strădui, nu și-l putu aminti pe cel care venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ávila îl urmă, se așeză pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi cum sunt șerpii surucurús. Mai iuți decât însăși viața. Un gest greșit și te trimit într-o clipă pe lumea cealaltă. Dumnezeule! — Posibilitatea masacrului exista deja. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea mai mult de 50% fum de țigară. Privesc la Laurențiu și sînt uimit de îndemînarea sa. Și eu am vrut să mă fac profesor... Cum? Să nu vă mirați. N-a fost să fie. N-am putut trece de proful de română. Îmi plăcea matematica. Ce avea cu mata, un copil? L-au prădat frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spate al pantalonilor mei scurți. Înclină capul spre mine. Fermoarul de la intrarea în cortul nostru era puțin stricat. Curând avea să se strice de tot, dar atunci încă îl mai puteai deschide dacă știai cum s-o faci, dacă aveai îndemânare. Clio avea, eu nu. Cât a meșterit ea la el, eu am urmărit un fluture mare, de noapte, care zbura și se lovea de un bec slab ce ilumina tabăra. Noaptea era numai stele, spații goale și miros grețos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cutiilor de tablă, cu aerul pierdut al artiștilor Înaintea lucrurilor mărețe și de neînțeles, alții, mai pricepuți, după o scurtă scărpinare În cap, se aplecau deasupra pacientului deschis, cerând cu glas sigur nevestelor șurubelnițe pe care le răsuceau apoi cu Îndemânare și rezultate nule. Urma Încercarea de resuscitare a bateriei, prin cuplarea cleștilor la o altă baterie: „Dă-i la automat!... Înc-o dată!... Las-o! E moartă“. Nu În ultimul rând, erau cei din categoria profesorilor, care emiteau ipoteze cu mâna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Annei (după ce aceasta nu dăduse până atunci semne de împotrivire) și o conduce încet spre ce are funcționarul mai de preț; e o mână care n‑are nevoie să se murdărească la locul de muncă. Se observă că mâna are îndemânare și finețe. Știe cum să procedeze. Să numere bani străini, câtă vreme e lumină afară, iar acum, în întunericul anonim, să ducă mâna unei fete la centrul vieții. Acolo‑i centrul, iată‑l, desigur, e penisul. Bună ziua! Tremurând ca gelatina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de altfel, se știe, și fratele său, Balbo. Trufia celui devenit Piero di Cosimo și a celor ce i-ar semăna ! — Poți imagina, spune, poți ? Studenta îmi evocă primele momente de desprindere, stinghereala, neînțelegerea, apoi ușurința mâinii, alergând cu surprinzătoare îndemânare pe hârtie, uluindu-i pe cei din jur. — Se pot imagina împrejurările, gesturile ? Sia Strihan a devenit, la o anume vârstă, retrasă, preocupată de propria devenire, inconștientă asupra posibilităților și rătă cirilor pe care i le-ar oferi. Căutându-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra În gît, aruncă cu Îndemînare, cu indiferență, pe traiectoria obișnuită cuiul de foc. Țipătul i se suprapuse peste ecourile propriilor sale hohote, trimițînd spre marea de mașini perfecte și corecte din strada de sub el mesajul cumplit al greșelii omenești. Țipătul său fusese „Doamne!“ și, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am simțit În anul acela. Peste pămîntul uriaș, În așteptare, pluteau promisiunea și tensiunea războiului. Se simțeau În micile orașe În zori, cînd Începeau treburile vieții obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în toate laturile sale. În carte nu primează metafora, decât rar, și poate nici nu era locul ei aici, în schimb fraza abundă în meticulozități și filigrane lingvistice care dau peisajului din frază consistență și care vorbesc despre o anumită îndemânare a autorului ajunsă departe, într-o zonă unde poate spune orice în chip literar, și duritatea faptului anost - să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg. M-a impresionat sincer paginile de final și sfârșitul simplu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea. În anul marii secete, în 1946, mâneam la cantina "Casei studenților". Nu primisem cartelă, din pricina unor neînțelegeri, și, împreună cu un grup de studenți, de la diverse facultăți, am pus la cale o stratagemă de a obține bonuri, pe sub mână. Misiunea mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să le aud. Am zâmbit. Fusesem agitat toată ziua, gândindu-mă ce ciudat va fi să iau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]