9,974 matches
-
știrilor, fără farmecul atractiv al unui titlu, chiar dacă era ironic, chiar dacă era sarcastic, de genul Și Se Mai Plâng Că Electricitatea E Scumpă. Unele dintre editoriale, deși aprobau atitudinea guvernului, Niciodată să nu-i doară mâinile, exorta unul dintre ele, îndrăzneau să exprime anumite îndoieli în legătură cu invocatul caracter rezonabil al interzicerii de a ieși din oraș impusă locuitorilor, Încă o dată, pentru a fi consecvenți, vor plăti cei drepți pentru păcătoși, cei cinstiți pentru răufăcători, este cazul demnelor cetățene și demnilor cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
purtătorul votase cu partidul cutare sau cutare, Și fiind adevărat și verificând-o, sub cuvânt de onoare semnez 1. Dacă un astfel de carnet ar fi existat deja, dacă un legiuitor conștient de posibilitatea uzului libertin al votului ar fi îndrăznit să facă acest pas, articulând fondul și forma unei funcționări democratice total transparente, toți cei care votaseră cu partidul de dreapta sau cu partidul de centru și-ar face acum valizele pentru a emigra spre adevărata lor patrie, aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
semnat de director, în care se admitea ca foarte probabilă terminarea rebeliunii locuitorilor capitalei într-o baie de sânge dacă aceștia, așa cum totul arăta că era de așteptat, nu aveau să renunțe la obstinația lor. Nimeni, se spunea, nu va îndrăzni să nege că guvernul și-a împins răbdarea până la limite de neimaginat, mai mult nu i se poate cere sau altfel s-ar pierde, și poate pentru totdeauna, acel armonios binom autoritate-obediență în lumina căruia au înflorit cele mai fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trata mijloacele de comunicare în masă, că se aflau acolo pentru a-și îndeplini datoria de a informa și, prin urmare, aveau dreptul să fie respectați, dar primarul reteză în fașă discursul corporativ, Azi a existat un ziar care a îndrăznit să ceară o baie de sânge, de data asta nu s-a întâmplat, arșii nu sângerează, se transformă doar în jumări, și acum lăsați-mă să trec, vă rog, nu mai am nimic de spus, veți fi convocați când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ce să coincidă cu ceea ce gândește un primar, Coincid de această dată, Aveți grijă, mergeți prea departe, Nu merg, am ajuns deja, Ce vreți să spuneți, Că vorbesc cu persoana direct responsabilă de atentat, Sunteți nebun, Aș prefera să fiu, Îndrăzniți să aruncați bănuieli asupra unui membru al guvernului, asta e nemaipomenit, Domnule ministru, începând din acest moment încetez să mai fiu primar al acestui oraș asediat, Vorbim mâine, în orice caz luați notă că nu vă accept demisia, Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
problemă în care abia am reușit, cel mult, să facem mici cârpeli care nu întârzie să se descoasă și care lasă totul în aceeași stare, Nu înțeleg unde vreți să ajungeți, explicați-vă, vă rog, Domnule președinte, domnii mei, să îndrăznim să facem un pas înainte, să înlocuim tăcerea prin cuvânt, să terminăm cu această atitudine inutilă de a ne preface că nu s-a întâmplat nimic înainte, să vorbim deschis despre ceea ce a fost viața noastră, dacă aceea era viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acum ar putea fi explicată prin prima, și amândouă, poate, prin existența, nu știu dacă și prin acțiunea, unei aceleiași persoane. Înainte de a continua însă, mânat cum sunt doar de un spirit civic de care nu permit nimănui să îndrăznească să se îndoiască, vreau să fie clar că nu sunt un delator, nici un denunțător, nici un turnător, îmi servesc doar patria în situația îngrijorătoare în care se află, lipsită de un far care să-i lumineze calea spre salvare. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aveți dreptate, domnule președinte, soluția ar fi să spuneți o vorbuliță urgentă directorului poliției, mă însărcinez cu asta cu toată plăcerea, dacă vreți, Să scurtcircuitez lanțul ierarhic al guvernului, să sar peste prim-ministrul, asta e ideea dumneavoastră, N-aș îndrăzni dacă n-ar fi un caz atât de serios, domnule președinte, Dragul meu, în lumea aceasta, și alta, care să ne cuprindă, nu există, totul sfârșește prin a se afla, am încredere în dumneavoastră când îmi spuneți că secretarul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
interne, dar dacă, într-o situație extremă, veți considera că nu există altă soluție, nu ezitați, eu îmi voi asuma sarcina de a rezolva chestiunea cu justiția, Al cărei portofoliu a fost asumat în ultima vreme de domnul prim-ministru, îndrăzni să observe șeful grupului. Ministrul de interne s-a făcut că n-a înțeles și s-a limitat să-l privească fix pe inoportun, care n-a avut altă soluție decât să-și devieze privirea. Automobilul a intrat deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta cu care va îndrăzni să întrerupă meditația superiorilor, Cu o astfel de vreme, omul ar putea chiar să se fi dus să petreacă ziua la țară, Care țară, vru să știe inspectorul pe un ton ironic, La țară, care să fie, Cea autentică, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de poliție și că dumneavoastră i-ați dat ordin să vină aici, Într-adevăr, așa este, spuse comisarul, dar treaba, pentru astăzi, s-a terminat, vom continua mâine la aceeași oră, Vă amintesc ce ne-ați spus, mie și agentului, îndrăzni inspectorul, dar comisarul îl întrerupse, Ce am spus sau n-am spus nu interesează acum, Iar mâine venim toți trei, Inspectore, întrebarea e impertinentă, deciziile mele sunt luate întotdeauna la locul potrivit și la momentul potrivit, veți afla la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pauză, V-ați dus să prânziți, Nu, domnule comisar, el cumpărase două sendvișuri și mi-a dat unul, ăsta a fost prânzul nostru. Comisarul zâmbi, în sfârșit, Meriți o medalie, îi spuse agentului, care, văzând că se bucura de încredere, îndrăzni să răspundă, Unii ar fi câștigat-o pentru mai puțin, domnule comisar, Nu poți să-ți imaginezi câtă dreptate ai, Atunci puneți-mă pe mine pe listă. Zâmbiră toți trei, dar pentru scurt timp, figura comisarului se înnorase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut rău telefonându-ne, Nu vă faceți griji, linia e sigură, nu există multe în țară atât de sigure ca asta, Domnule comisar, Spuneți, Există o întrebare pe care aș vrea să v-o pun, dar nu știu dacă să îndrăznesc, Întrebați, nu ezitați, De ce faceți asta pentru noi, de ce ne ajutați, Pur și simplu din cauza unei mici fraze pe care am întâlnit-o într-o carte, acum mulți ani și de care uitasem, dar care mi-a revenit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i părăsească. Totul e de-a dreptul incredibil. Nici acum nu pot să mă conving că e adevărat. În cele din urmă mi-a arătat scrisoarea pe care i-o trimisese el. Eram foarte curios s-o văd, dar nu îndrăznisem să i-o cer: „Draga mea Amy, Cred că vei găsi apartamentul în perfectă regulă. I-am dat instrucțiuni lui Anne și când vei veni vei găsi cina gata pentru tine și pentru copii. Nu voi fi acolo să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că e posedat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să bată străzile pe care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că pacienta nu vrea să vadă pe nimeni. Noi îi spusesem că dacă refuză să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să insist, spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se șopti la ureche, ca și cum i s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un mort e un mort. Înainte de asta, pentru noi judecătorul Mierck era judecătorul Mierck, nici mai mult, nici mai puțin. Avea funcția pe care o avea și nu ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndeajuns de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul e mare, foarte mare, și are dependințe, anume căsuța din parc, nelocuită, dar cochetă și independentă. Problema directorului este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
7, întoarcerea la 8, după ce luau cina într-o clădire mare căreia pe aici i se spune Cazinoul - te întrebi de ce, când nimeni nu a jucat niciodată nimic - și care servea drept cantină acestor domni ingineri. Câteodată, unii din ei îndrăzneau să facă vreo câțiva pași, duminica, prin parc. Destinat nu spunea nimic, îi lăsa în pace. Îi privea de la ferestre și aștepta ca ei să se întoarcă în casă înainte de a merge să se plimbe și să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu a făcut doar foarte mulți morți, dar a și împărțit în două lumea și amintirile noastre, ca și cum tot ceea ce se întâmplase înainte era ca într-un paradis sau ca în adâncul unui buzunar vechi în care nu am mai îndrăzni vreodată să băgăm mâna. Cel trimis să-l înlocuiască nu putea fi luat la război. Îmi amintesc mai ales ochii lui de nebun, două mingi de oțel, înconjurate de albul ca stridia. „Sunt împotrivă!“ a zis el imediat ce primarul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care mi-o permiteam. Apoi i-am strâns gulerul rochiei pentru ca pânza să-i ascundă rana, și pentru ca iluzia unui somn care nu-și arată adevăratul nume să fie perfectă. Procurorul m-a lăsat să fac ce vreau. Nu a îndrăznit să facă nici un gest, nici un pas, iar când mi-am luat privirea de la chipul Lysiei ca să mă întorc spre al lui, am văzut că ochii lui rătăciți îmi puneau o-ntrebare, o întrebare la care nu aveam răspuns. Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]