3,818 matches
-
pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te culcă! Melania Lupu își înfășurase picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spus mama, eram plângăreț și gălăgios, întrucât mama avea treabă pe afară cu porcul, cu păsările ma lăsa în casă legat cu un brâu la mijloc, legat de un beelciug pe scândura patului. Eu la un moment dat, m-am înfășurat cu brâul la gât și văzându-ma frățiorul meu cu spumela gură, a fugit și Așanunțăt-o pe mama care a venit și mi-a salvat viața iar tatAșa desființat belciugul. Tot de frățiorul meu Nicu mă leagă o amintire, pe când
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
consimțământ pe care l-ați dat înaintea Bisericii și să binevoiască a împlini în voi binecuvântarea sa. Ceea ce Dumnezeu unește omul să nu despartă. Urmează apoi binecuvântarea și schimbarea inelelor. Aceste cuvinte pot fi însoțite de un gest semnificativ: preotul înfășoară cu stola mâinile împreunate ale mirilor, punându-și deasupra propria mână. O rugăciune solemnă preamărește pe Dumnezeu pentru darul căsătoriei, și invocă ocrotirea noilor căsătoriți (binecuvântarea mirilor). Prin rugăciunile credincioșilor comunității se continuă, în mod obișnuit, celebrarea euharistică. Cum putem
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrea. Mi-a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar Domnul Andrei s-a întors din bălării cu o noutate care ne-a pus pe gânduri. Hingherul se îndeletnicea acolo cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. "Ucide-l!", icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-uri cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. "Unde fugi?" Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viermii de mătase și ce ar trebui să fie adevărata artă. " Și, înflăcărîndu-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la sosirea Moașei, toți sporovăiau, uitând adesea că se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și am rugat-o pe Marta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ciuma și mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a muri în mod sigur. Fără îndoială, această furie a mântuirii nu este recomandabilă. Ea arată o grabă regretabilă, foarte apropiată de orgoliu. Nu trebuie să fii mai grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de prânz. Prăvălia, cu clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie. Se așeza tacticos în capul mesei, cu vederea spre intrarea în prăvălie. Avea înfășurat în jurul gâtului un prosop enorm, care-i acoperea și abdomenul ce în ultimul timp începuse a căpăta proporții din cauza sedentarismului și al bunului trai de care avea parte. Era regulă, era un fel de lege că domnul Tachi nu poate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atunci nici nu putea fi vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce mă deranjezi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
facă semn să treacă. Era un bărbat între două vârste, cu burtă, îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
grămadă de fleacuri - camera video, recorderul digital și teancuri de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ah. Bărbații în partea stângă, femeile în dreapta. Mai era un indicator, adresat femeilor. Intrați într-un spațiu sacru. Femeile trebuie să fie îmbrăcate potrivit, într-o rochie modestă. Dar ea se uita la bărbați. Chiar și acum erau destui, mulți înfășurați în șaluri mari, alb cu negru, cu fața la perete. Unii lăsau șalurile să le acopere capul, precum boxerii în halate cu glugă pregătindu-se de luptă. Alții le purtau pe umeri. Toți păreau să se legene înainte și-napoi pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Tăcu imediat în clipa în care auzi împușcătura. Când se prăbuși, mâna îi rămase strâns înfășurată în jurul tăbliței, agățându-se de ea ca de viața însăși. Capitolul 64 Ierusalim, vineri, 1.44 p.m. Camera îi căzu din mână și se izbi de pământ. Uri se năpusti spre ea, aplecându-se peste trupul ei să vadă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scoate-ți ochelarii, Jones. — Ba ochelari’ o să rămân-acolo unde-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o mică fabrică din Anglia care a fost distrusă de Luftwaffe. Pe vremea aceea umbla zvonul că ținta avioanelor fusese tocmai fabrica aceea, pentru a distruge moralul britanic, deoarece germanii îl văzuseră pe Churchill, într-un jurnal de actualități confiscat, înfășurat într-un fular ca acesta. Nu se poate ști dacă al meu nu-i chiar cel pe care l-a purtat Churchill în filmul despre care este vorba. În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
râpă, tineri idealiști nefericiți pretându-se la falsuri ca să se răzbune. — Plecați o dată de aici, se răsti la ei domnișoara Trixie, bătând cu palma în birou. — O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat în blană, era târât afară pe ușă. Am făcut o adevărată minune. Ușa se închise și domnul Zalatimo se apropie de domnișoara Trixie, scărpinându-se îngândurat. O bătu pe umăr și o întrebă: — Ia zi, doamnă, n-ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o analiză a modificărilor necesar de urmat în privința dietei și a stilului de viată pentru a evita apariția unui episod nedorit asemănător. Toate informațiile sunt încărcate în computerul agentului său virtual și ale medicilor săi de familie. O banderolă înfășurată la încheietura mâinii în permanență, wireless, accesibilă pe internet va monitoriza cu discreție starea de sănătate a lui Larry în următoarele zile, dar se simte bine, așa cum afirmă chiar el în momentul când vizitează unitatea medicală cea mai apropiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]