2,826 matches
-
camioane, cu fața ca o lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria inundată din partea cealaltă a șoselei. Ofițerul chinez mai trase un ultim foc de pistol spre silueta lui Price, apoi Îngenunche la intrarea stadionului. Cu puștile ridicate, oamenii lui se apropiară de vehiculele ruginite. Ei considerau o datorie simbolică a face să dispară orice membru rănit al grupului de atac. Se Întoarseră și se retraseră În siguranța stadionului. Tulloch zăcea mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Probabil că are legătură cu chestia cu g-e-l-o-z-i-a. Ben Își cerea acum sabia Înapoi. Uite ce, dragule, de ce nu vii la masă să faci niște figurine din plastilină? Ben dădu din cap fericit și se urcă pe un scaun. În timp ce Îngenunchea pe el, scotea capacele de la cutiuțele cu plastilină. Înteleg foarte bine ce simte Ben față de Connor, spuse Ruby râzând cu jumătate de gură. Fi o Întrebă ce voia să zică de fapt. Ruby Îi explică cum, când mama ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o ramură a medicinei În care bucuria depășește considerabil durerea și nenorocirea. Și presupun că, de când ți-ai pierdut părinții, ai avut tu destulă durere de dus oricum. Privi cum Sam evită un mic trecător aiurit. —Hei, micuțule, spuse el Îngenunchind și mângâindu-l pe cap. Unde ți-e mama? De fapt, mama lui era doar cu câțiva pași mai În spate. Sam se ridică, Îi zâmbi mamei și se Întoarse spre Ruby: —Ai dreptate. Cred că moartea alor mei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au ciordit ăștia banii!“. Dar Își traseră glugile și o șterseră. —Vezi, râse Sam. Și mai râdeai de metoda Epstein. Dând din cap amuzată, Ruby se lăsă În jos și Începu să strângă jetoanele grămadă. O secundă mai târziu, el Îngenunchea În fața ei, ajutând-o. Putem să le punem la mine În geantă, zise ea. Trebuie să le fi luat peste un minut să le adune pe toate. Bun, cred că asta-i tot, spuse el, vărsând un ultim pumn În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa... Pun pariu că-i un doctor minunat. Și pare genu’ de tip care chiar poți vorbi. Chanel se duse să servească un client. Când Sam se Întoarse, zece minute mai târziu, cu cappucino-uri, aglomerația se mai potolise, și Ruby Îngenunchease pe podea despachetând o cutie plină cu păturici pentru pătuț care abia ajunsese. Știi, spuse el, locul ăsta e așa de... Se uita În sus la candelabrul de cristal uriaș și la pătuțul Rococo din aur și brocart pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
blugi. Ea i-a desfăcut catarama și a Început să tragă șlițul În jos. Vârful penisului i se ivea de deasupra elasticului de la boxeri. O picătură mică de spermă se vedea pe vârful lui. Ea o șterse cu degetul și, Îngenunchind lângă el, a Început să-i facă sex oral. El se Întinse spre fesele ei, Își plimbă degetul de-alungul lor și-i prinse vulva. Simți că era foarte aproape de orgasm când se trase Înapoi. Treci În genunchi, spuse el aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zis că erai cu șaptesprezece de ani mai mare decât mine, striga Nigel la mătușa Sylvia. Cum crezi că mă simt de când am aflat? Hotărând că cearta mătușii Sylvia cu Nigel era una dintre cele grijile ei cele mai mici, Îngenunche lângă Ivan, ale cărui buze se Învinețiseră. —Ivan, mă auzi? spuse ea disperată, bătându-l ușor pe față. Te rog, spune ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ce ți se pare că se Întâmplă? spuse Ronnie. Sunt pe cale să nasc. —Ce? Aici? Nu se poate. Trebuie să ajungem la spital. Ruby Îi zise că e prea târziu. Ronnie țipă de durere când avu Încă o contracție. Phil Îngenunche și o luă de mână. —Adu-ți aminte toate tehnicile de relaxare. Hai, să ne concentrăm pe mantra ta. —Dă-o dracu’ de mantră Împuțită. —OK, atunci, hai respiră cu mine. Hah, hah, hah, heh, heh, heh. — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E un bebeluș fetiță! Ronnie stătea și se uita la fiica ei nou-născută cu ochii plini de lacrimi de bucurie: —Hello, bebelușule, spuse ea. Ruby Îngenunche lângă tatăl ei. —E frumoasă, spuse ea cu ochii plini de lacrimi. E așa de frumoasă! Medicii de la ambulanță ajunseseră deja. Luară situația sub control repede, Înveliră copilașul Într-o pătură septică și o puseră pe Ronnie pe o targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote cu trupul aplecat pe prima bancă, cea mai aproape de altar. Și chiar există o femeie îngenuncheată, ascunsă în spatele unei coloane. Există întodeauna o femeie îngenuncheată în biserică. Îi văd tălpile pantofilor și o văd și pe mama. Ea era credincioasă și tata i-a interzis toată viața să-și practice religia. Ca să nu-și supere soțul, s-a obișnuit să se roage în tăcere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei. Este ea, câinele meu pierdut. — Italia... Și numele ei se rostogolește pe strada aceea întunecată și îngustă, printre zidurile care o închid. Își duce mâinile la urechi, își clatină capul, nu vrea să mă audă, să-și audă numele. Îngenunchez pe trepte, în fața ei, îi prind brațele. Se zbate, dă din picioare. Pleacă de aici..., spune printre dinții care continuă să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se mișcă spre mine și mă invită să n-o urmez, s-o las să facă singură primii pași în spaima aceea de lucruri regăsite. Poate acolo, acasă la ea, pe pajiștea unei bisericuțe de piatră care se sfărâmă, voi îngenunchea la picioarele ei, o voi înlănțui cu brațele și îi voi cere iertare pentru ultima oară. Apoi nu voi mai avea nevoie s-o fac. De acum înainte o voi iubi fără s-o fac să sufere. La asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea -, să nu te faci medic. Cel mai bine e să nu știi cum sunt lucrurile pe dinăuntru.“ Când Augusto își luă bacalaureatul, îl îmbrățișă și, izbucnind în plâns, exclamă: „De-ar fi trăit tatăl tău!...“ Îl puse apoi să îngenuncheze, fapt de care el, ditamai băiețoiul, se simțea rușinat, și-l ținu așa, în tăcere, cu ochii la scrumiera răposatului. Și veniră apoi studenția, prieteniile din facultate și melancolia bietei mame, vâzând că fiul ei încerca să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spus cu alt prilej, cred că vom rămâne prieteni. Prietena ta, Eugenia Domingo del Arco P.S. Rosario nu vine cu noi. Îți rămâne aici și te poți consola cu ea.“ Augusto se prăbuși pe o bancă, distrus. Curând după aceea, îngenunchea și se ruga. La ieșirea din biserică i se părea că se liniștise, dar era o liniște teribilă, înăbușitoare. Se îndreptă spre casa Eugeniei, unde-i găsi pe bieții ei unchi consternați. Nepoata le comunicase printr-o scrisoare hotărârea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-a trimis fiul cu vaporul în Anglia. Altă dată, eu și cu tata îngenunchem, umăr la umăr, în timp ce potrivim capacul seifului pentru mâncare pe care îl construim, și domnul Frank, care mă ajută la engleză, dar nu e în stare să facă nimic practic, stă și se uită la noi. Tata spune încet, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și Începură să tremure. Nina observă și spuse: Numai o clipă, Fima. Lasă-mă să termin țigara. Nu durează mai mult de un minut-două. Dar Fima, rușinat și arzând de dorință și de milă, nu luă În seamă cuvintele ei, Îngenunche și Începu s-o tragă de picior până reuși să o așeze lângă el, pe covor. La picioarele mesei se declanșă o luptă stângace cu hainele lui și ale ei. Reuși cu greu să scape de ochelarii ei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să-și găsească adăpost printre recipientele și sticlele vechi, pline cu soluții de curățat, din spatele găleții. De acolo putea fi extras numai dacă Îngenunchea și se târa pe jos. Fima hotărî că de data asta nu va mai face nici un compromis, că nu va renunța ca de obicei și că evadatul va fi capturat cu orice preț. Dacă va reuși, va vedea În asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arunce gunoiul. La Întoarcere, Își va aminti să pescuiască În sfârșit din cutia poștală ziarul și scrisorile. Și va continua spălând vasele și făcând ordine În frigider, chiar dacă va fi nevoit să amâne schimbatul așternutului. Dar când se prosternă și Îngenunche pentru a căuta mărul pierdut, mai descoperi În spatele găleții jumătate de chiflă, o cutie unsuroasă de margarină și becul ars În timpul penei de electricitate de ieri, trecându-i În aceeași clipă prin minte ideea că s-ar putea ca nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am nedreptățit. Cuvintele astea aproape Îl făcură să izbucnească În lacrimi. Încă din copilărie simțea un fel de dulceață și plăcere când vreun adult Îi spunea asemenea cuvinte sau ceva asemănător. De-abia reuși să-și stăpânească pornirea de-a Îngenunchea la picioarele sale, exact cum făcuse soțul ei astă-noapte, În visul lui. Deși, ca să fim corecți, nu fusese chiar În vis, ci În viziunea sa, spre dimineață. Dar nu vedea nici o deosebire. Am vești bune, spuse. Cercelul tău e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dinăuntru. De parcă doar atingerea acestei lumini binecuvântate le putea reda lucrurilor, măcar pentru scurt timp, primatul lor, care se stinsese de-a lungul vremii. Oare va binevoi Înălțimea Sa să-mi ofere o mică Înclinare aprobatoare din cap dacă voi Îngenunchea și voi rosti o rugăciune de mulțumire? Oare există ceva, ceva anume, pe care Înălțimea Sa ar dori să-l fac? Oare Înălțimea Sa e interesată de noi În general? De ce ne-a adus aici? De ce ne-a ales? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În el un fel de Încântare la gândul că se culcase cu toate femeile aflate În acea cameră - Șula, Nina și Yael. Și ieri cu Annette Tadmor. Iar mâine e o nouă zi. În aceeași clipă Îl văzu pe Dimi Îngenuncheat pe covor, un copil bătrân, filosofic, Învârtind cu un singur deget globul pământesc enorm pe care Baruch Îl lumina pe dinăuntru cu un bec electric. Becul colora oceanele În albastru și pământul În auriu. Copilul părea absorbit, rupt de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
baie, unde redescoperi că vasul de toaletă se curăța cu ajutorul unui robinet cu rotiță, care putea fi Închis sau deschis după dorință, fără Întrecere, fără frustrări, fără umilință permanentă. Deci un necaz mai puțin. Întorcându-se, se apropie de Dimi, Îngenunche lângă el și Îl Întrebă: —Cunoști legenda Atlantidei? Dimi spuse: Sigur. A fost odată la televizor o emisiune educativă despre ea. De fapt, nu e chiar o legendă. —Dar ce e? Realitate? — Sigur că nu. Nici legendă, nici realitate? —Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lemn de balsa avioane de modelaj futuriste, pentru că „viitorul - așa citise el în Hobby - plutea în aer“. Pe fundalul negru, de parcă ar fi fost înconjurați de noapte și doar o licărire roșiatică ar mai fi căzut pe siluetele lor, Ahile îngenunchează în fața prietenului său, Patrocle. Acesta șade pe jos cu un picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile se sparg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]