4,859 matches
-
a ridicat ochii, a evitat contactul vizual cu Fiona și și-a aruncat privirea către ușa de la dormitor. Ascultă, eu sunt un adolescent, nu sunt mama lui Jessica. Fetița e responsabilitatea ta, nu a mea, așa că dacă ești așa de îngrijorată din cauza ei, atunci n-ar fi trebuit s-o lași cu cineva care nu știe cum să îngrijească de un nou-născut, în timp ce tu te-ai dus la distracții. Cuvintele băiatului au atins o coardă profundă, au lovit direct în călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am simțit mai bine, și-a spus ea. —Tu? —Și eu. Numai că trebuia să mă întâlnesc cu copiii mei să luăm masa. Lui Alison i-a căzut fața la modul vizibil, dar și-a mascat rapid dezamăgirea prefăcându-se îngrijorată pentru progeniturile potențial abandonate. —Vai, doamne... Poate că ai putea să-l rogi pe omul ăla... , a spus ea arătând către panoul de alamă, ...să sune și să roage pe altcineva să se ducă la ei. Bărbatul a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Belinda nu știe. Mi-a zis că s-au certat și băiatul a ieșit pe ușă ca furtuna. Nu și-a luat nici măcar mobilul, ceea ce nu s-a mai pomenit. De atunci Belinda nu l-a mai văzut și e îngrijorată moartă. Da, pun pariu că s-a ambalat singură ca să-și iasă din minți, s-a gândit Fiona mânioasă. Dar, în exterior, a zâmbit încurajator. —Sunt sigură că totul o să fie în regulă. Pun pariu că-și odihnește capul mahmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de natura umană. —Așa! Nick a bătut din palme stânjenit. —Ei, atunci noi o să plecăm. Pa, dulceațo. Să fii cuminte pentru Buni. —O să fiu. Milly a continuat să se joace cu scoicile. Era limpede că plecarea celor doi n-o îngrijora. Nick a dispărut pe ușă, dar Susan a rămas puțin în urmă. Pe față avea o expresie de așteptare. Am vrut doar să-ți spun cât de recunoscătoare îți sunt pentru ceea ce faci, a spus ea cu prudență. Uneori e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
măritat, adică de trei luni, dar n-am mai folosit nici un fel de metodă de contracepție de doi ani, de când l-am cunoscut pe soțul meu. Am înțeles. Deci sunteți căsătorită. Omul a scris ceva pe hârtie. — Da. Alison era îngrijorată de faptul că bărbatul nu se uita la ea. I se spusese că era unul dintre cei mai buni experți în fertilizare. Probabil că ăsta era și motivul pentru care fusese nevoită să aștepte două luni pentru o consultație. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dorit. —Și faceți sex în mod regulat? Alison s-a înroșit la față, după care a început să râdă jenată. —Sunt nevoit să vă întreb. Ați fi surprinsă cât de multe cupluri vin la mine și-mi spun că sunt îngrijorate că n-au reușit să conceapă un copil, după care recunosc că nu fac sex decât o dată pe lună... și asta probabil că nu în perioada fertilă. Nu, nu e și cazul nostru. Și soțul dumneavoastră unde e? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a ieșit pe coridor, urmat îndeaproape de umbrele lui vrăjite. —Ai văzut? Ți-am spus că n-o să moară? Fiona s-a forțat să surâdă. Însă Nick nu i-a răspuns la zâmbet. Da, dar am fost atât de îngrijorat de traumatismul de la cap, încât nu m-am gândit deloc la problema cu picioarele. Mi se pare că ieșirea din comă nu va însemna decât începutul unei lupte acerbe pentru recăpătarea sănătății. Bărbatul a început să plângă - la început mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ascunse, în care se vedea nasul de dinainte de operație, cel cu care o înzestrase mama natură. Ferească Dumnezeu ca Luca să afle vreodată și de chestia asta! N-am ținut diagonosticul ăsta secret în mod deliberat, s-a apărat ea, îngrijorată de faptul că bărbatul o acuza că l-ar fi păcălit. Se poate să rămân însărcinată pe cale naturală și unele dintre femeile cu ovare polichistice chiar rămân gravide fără probleme. Sinceră să fiu, eu am crezut că fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uitat prin cafenea pentru a cincea oară în tot atâtea minute. —De obicei Susan nu întârzie. —Ba întârzie, i-a replicat Julia zeflemitor. Întotdeauna întârzie. Numai că, de data asta, are o scuză: nu se deplasează prea ușor. Fiona era îngrijorată. — Eu m-am oferit s-o iau cu mașina de-acasă, dar m-a refuzat. Ba chiar s-a înfuriat pe mine și mi-a zis că nu e invalidă. —Susan înfuriată? Julia a ridicat o sprânceană perfect pensată. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă sunt bine. I-am tăiat sonorul pentru că nu mai suportam să-l aud. Susan a luat telefonul și-a apăsat pe butonul de răspuns. — Da, am ajuns cu bine. Te sun mai târziu. E drăguț că e așa de îngrijorat din cauza ta, a spus Fiona amintindu-și motivele pentru care Susan voise să plece într-o excursie cu bicicleta în scoprui caritabile. Da, așa e, a răspuns Susan fără grabă. Dar e și al naibii de enervant. Să sperăm că, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rămână în cuplu. Dar asta nu e o problemă care să vă privească numai pe voi! E vorba de mine și de faptul că Fiona m-a ajutat la nevoie, iar tu nu ai știut nimic de asta. Băiatul era îngrijorat. Nu vreau să isc probleme între voi. Nici nu ai făcut așa ceva. Crede-mă! Fiona a ridicat din sprâncene la auzul acelei minciuni sfruntate, dar n-a scos nici un cuvânt. După senzația de vomă de la început, femeia se simțea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în brațe și Paul a văzut-o aruncându-i o privire stânjenită doctorului. —Doamnă? Julia a simțit o bătaie ușoară pe umăr. S-a întors și-a văzut-o pe asistenta de stilist care stătea în spatele ei cu o expresie îngrijorată pe față. —Trebuie neapărat să vă scot vopseaua de pe păr. — Da, da, vin într-un minut, i-a răspuns ea cu un gest de concediere. Nu-ți face griji, dacă se întâmplă ceva, o să fie din vina mea. Apoi Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se descotorosească, dar pe care subconștientul îl tot împingea înainte făcând-o să intre în panică. Trebuia să plece de-acolo imediat. Cu coada ochiului, Julia l-a văzut pe Mario, stilistul, care înainta către ea cu o expresie îngrijorată pe față. —Julia! Julia! a strigat el de la câțiva pași depărtare. Trebuie să te spălăm acum, altfel o pățim cu toții. Numai Dumnezeu știe cât ți s-a ars deja părul. Mario a ajuns lângă Julia și-a luat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la concluzia că el nu mă iubește pe mine. Sau, cel puțin, nu mă iubește destul. Ce vrei să spui? Fiona era îngrijorată. Sigur că te iubește. Numai că e un bou egoist. Asta-i tot. Însă numai Dumnezeu știe că, din când în când, toți sunt în stare să fie așa. Da, ai dreptate. Dar aici e mai mult decât atât. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se unească în fața legii cu un membru al disprețuitei caste a sclavilor akli. Se așeză lângă el, îl privi drept în față cu imenșii ei ochi negri, întotdeauna plini de viață și sclipiri ascunse, și îl întrebă cu blândețe: — Te îngrijorează oamenii ăștia, nu-i așa? — Nu ei, răspunse gânditor. Ceva ce îi însoțește, ca o umbră sau un miros. — Vin de departe. Și tot ce vine de departe te îngrijorează, fiindcă bunica mea a prezis că n-o să mori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viață și sclipiri ascunse, și îl întrebă cu blândețe: — Te îngrijorează oamenii ăștia, nu-i așa? — Nu ei, răspunse gânditor. Ceva ce îi însoțește, ca o umbră sau un miros. — Vin de departe. Și tot ce vine de departe te îngrijorează, fiindcă bunica mea a prezis că n-o să mori în deșert. întinse mâna cu timiditate, până o atinse pe-a lui. — Bunica se înșela de multe ori, adăugă. Când m-am născut, mi-a prezis un viitor negru și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un om, prima ființă umană pe care o omora în viața lui, ceea ce însemna că viața lui de-acum înainte nu mai putea fi aceeași. Nu se simțea vinovat, deoarece considera că luptase pentru o cauză dreaptă, dar acum îl îngrijora faptul că putea fi cauza dezlănțuirii unuia din acele războaie tribale despre care îi auzise vorbind de atâtea ori pe părinții și bunicii săi, când, la un moment dat, nimeni nu mai știa cauza acelor morți, nici numele celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici mai bun, nici mai rău, ci doar altul, și vor trece, poate, ani de zile până să reușească să-l cunoască bine, să-i știe slăbiciunile și să-l poată manipula așa cum ajunsese să-l manipuleze pe mort. Era îngrijorat și de complicatele formalități ale comisiei de investigații, pentru că nici măcar el, care-și cunoștea cel mai bine oamenii, nu se simțea capabil să-l identifice pe asasin în acea adunătură de ucigași, ce așteptau, vorbind înfierbântați, la cinci metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plescăi din nou din limbă. Iar eu nu sunt bătrân, preciză. Nu. Nu sunt bătrân. Deșertul e cel care înaintează prea repede... — Mie nu-mi pasă că deșertul înaintează și înghite alte pământuri, zise Gacel. Mă simt bine aici. Mă îngrijorează ideea că la un moment dat nici deșertul n-o să fie suficient de mare ca să fim lăsați în pace. Cu cât crește mai mult, cu atât mai bine. Poate așa, într-o zi vor uita de noi. Nu vor uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ani vor reuși oamenii în douăzeci. Vor să vă distrugă, să termine cu voi și să vă șteargă de pe fața pământului, chiar dacă nu se simt în stare să construiască nimic deasupra mormintelor voastre. Gacel închise ochii, fără să se îngrijoreze prea tare de amenințare sau avertisment: Nimeni nu-i va putea distruge niciodată pe tuaregi, spuse. Nimeni, doar tuaregii înșiși, și de ani de zile domnește pacea și tuaregii nu se mai luptă între ei. Făcu o pauză și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știu de ce îi urmăresc, își spuse. Când, în fond, mi-ar plăcea să fug împreună cu ei...“ Băuseră sângele cămilei și-i mâncaseră carnea. Se simțea puternic, însuflețit, plin de energie și capabil să înfrunte „pământul pustiu“ fără frică, dar îl îngrijorau temerile tovarășului său, mutismul în care căzuse, disperarea pe care i-o citea în ochi de fiecare dată când lumina unei noi zile venea să le arate că peisajul continuă să fie același. — Nu e posibil! au fost ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu altă femeie, sâmbătă seara. Linda nu va fi prea Încântată de asta. Ar face mai bine să se roage ca ea să nu afle. — E foarte geloasă? — Da. Dar, dacă aș fi În pielea lui, eu nu m-aș Îngrijora prea tare În privința asta, cât pentru faptul că, Întâmplător, ea e cea care administrează sala. — Oh. — Derek are Într-adevăr o reputație de armăsar. — Păi, dacă aș arăta ca el, m-aș bucura și eu de aceeași faimă! spuse Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Poate că el fusese cel care rătăcise benzile de exerciții și nu dorea ca Linda să afle, căci mânia ei era cumplită. Nu, Derek s-ar descurca ușor În astfel de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ani de zile. I-a părăsit pe fosta lui prietenă și pe copil pentru ea. Toată lumea era la curent cu numeroasele lui aventuri, dar să-l determini s-o părăsească pe Linda ar fi fost altă poveste. Nu mă Îngrijora dacă era sau nu Înțelept să-i pun lui Lesley atâtea Întrebări directe. Poate că i-o fi făcut o imensă plăcere să se admire singură În oglindă În timp ce lucra la sală, dar nici să turuie despre sine nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]