5,682 matches
-
Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea în picioare aproape de ușă - era limpede că nu suporta temperatura înaltă din încăpere. Pe chipul ui, ca și pe acela al tatălui său, se citea o vie îngrijorare. De îndată ce Gundovek luă cunoștință de prezența lui Sebastianus, îl salută și făcu imediat semn celor doi servitori să se îndepărteze. Apoi, învelindu-se cu o pânză, se așeză pe una din cele două bănci de marmură lipite de perete. Urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
demoralizați și înveninați de înfrângerea pe care tocmai o suferiseră nu se găseau cu siguranță în starea sufletească cea mai potrivită pentru a fraterniza cu romanii. La început, i se păru că în mulțimea acestora din urmă domneau neîncrederea și îngrijorarea: la apropierea războinicilor amenințători, oamenii își ascundeau pungile la spate, iar femeile lăsau în jos privirea și se retrăgeau, căutând instinctiv protecția soților. Un tânăr soldat, văzându-se poate împiedicat în cale, cine știe cum, de un băiat, îl împinse cu duritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închipuit că o va întâlni, mai degrabă decât la un călugăr, la un bătrân și încercat războinic. Chiar și călugărul mai robust care-l însoțea se arăta un om cu un caracter puternic, deși în ochii lui se vedea bine îngrijorarea; tovarășul lor mai tânăr, în schimb, îl fixa cu o teamă puternică, iar chipul său blând, aproape feminin, se făcuse ca de ceară. încheind acea rapidă examinare, Balamber își îndreptă spatele și, aranjându-și brâul pe șolduri, îl întrebă aspru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pași de el. Tu o să intri acolo. Ia cu tine patru războinici, dar să fie oameni cu capul pe umeri, să rămână calmi, ai înțeles? Khaba încuviință. — Și femeile? Balamber își mușcă buza. Era, într-adevăr, o problemă. Poate că îngrijorarea care se citea acum pe chipul abatelui se datora pur și simplu faptului că înțelesese că acel punct delicat nu fusese încă lămurit; însă Balamber se întrebă dacă nu cumva - întrucât luptase în armată și avusese, cu siguranță, contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vânătoare necruțătoare din partea acelui asasin, și pentru că - i se părea lui - mirajul acelui cuceriri reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată regiunea. însă primul dintre motive îi dădea cea mai mare îngrijorare. Strângând din pumni și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu-se la impertinența tipic barbară a acelui om, care nu ezita să dorească pentru sine o copilă căreia îi ucisese tatăl și fratele, dar mai ales nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
desprindă ochii de la sabia lui Metronius. — E la Aureilana... A intrat ca un fugar puțin înainte de asediu... — Și de ce? — Trebuie... înghiți în sec; o să caute să deschidă porțile, ca să poată intra hunii. Cei doi ofițeri schimbară o privire plină de îngrijorare. Sebastianus mai întrebă câți oameni avea cu el Eudoxiu pentru acea acțiune. Chinuit de Metronius, care, ținându-l de păr, îi trăgea capul înapoi și îi împungea gâtul cu lama, Eucherius răspunse cu voce sugrumată: — Nu știu exact, dar Bassianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu privirea fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn de îngrijorare, dar Sebastianus se temu pentru un moment că Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea bagauzilor să degenereze în violență fățișă. Ușurat văzu că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu privirea fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn de îngrijorare, dar Sebastianus se temu pentru un moment că Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea bagauzilor să degenereze în violență fățișă. Ușurat văzu că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se porni o discuție aprinsă. Reinwalt își aduse calul mai aproape de redută, suficient cât să-i permită Hippolitei să-i distingă trăsăturile, în reflexele torței pe care o ținea războinicul ce îi stătea alături, și să citească în ele semnele îngrijorării sale. Când luă din nou cuvântul, el i se adresă lui Mabertus: Dacă vă atingeți de fiul meu, demolăm turnul ăsta piatră cu piatră și vă ucidem pe toți. Nu aveți nici o speranță, rosti apăsat. împingându-l pe băiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se odihnea pe umeri. Pe moment, lui Sebastianus îi păru mai bătrân decât se spunea. Acum, că se afla în fața sa, înțelegea întru totul îngrijorarea persoanelor ce vegheau asupra lui și rezistența lor față de cererea sa de a fi primit imediat. Aproape imediat, însă, se simți prins de privirea vie, limpede a ochilor săi de un azuriu intens pe un chip palid, lung și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl cunoscuse într-adevăr, cu câteva zile înainte, pe omul pe care îl căutau - îl întâlnise într-un post de gardă și atunci acela, vorbind despre șansele de salvare a cetății, spusese tot felul de lucruri ce semănau în jur îngrijorare și descumpănire; adăugă, totuși, că mai târziu nu se mai arătase la pază, ca de altfel și ceilalți care păreau să-i fie însoțitori și subordonați. După mărturia aceea, care confirma o dată în plus ceea ce deja știau, nu reușiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor acolo unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape sigur nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât despre Ricimerus, el se abținu de la orice comentariu, dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe chipul său de barbar un zâmbet fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și încă unul victorios. De ce ar trebui să riște să se lase omorât? Ieri, lângă carele lui Atila, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă scutura așa. îmi faci rău. Din nou, în tropot de cai în galop, apoi vocile unor războinici hiung-nu. Pași în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de femeie îi bandajară rana cum se putu mai bine, oprindu-i sângerarea. Puțin după aceea, carul se puse în mișcare, ajunse cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sentență sacră, pe care nu o poți nega, dar nici nu poți cere explicații, lămuriri, detalii sau reguli. Totuși, înainte de a ieși, doamna K își completă lapidarul text printr-o privire adresată lui Filip. O privire în care se citea îngrijorare, dar parcă nu pentru viața tatălui său, pe care vroia s-o mențină cu tot dinadinsul, ci pentru Filip, și un fel de avertisment că îl așteaptă o experiență dură, că mai are timp să se răzgândească, că desigur sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bază de tichet, o bucățică din conștiința sa de clasă, asta ca să nu trăim În necunoștință de cauză, ci să punem și noi umărul la construirea noii societăți...“ „Cum să punem umărul, dacă ne iau tot avutul?“ Glasul Fevroniei trăda Îngrijorare, chipul Însă continua să-i fie senin. „Probabil că de asta ne și trag pământul de sub picioare, ca să punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șaizeci și nouă de trupuri care să arate, ca să zic așa, cât de cât acceptabil...“ „Nu v-ați mulțumit să corupeți doar oamenii, ci v-ați dat și la animale! Ce se va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice de pe scaun. Pe chipul său palid se citea tristețe amestecată cu Îngrijorare. Probabil că Extraterestrul se gândea la drumul lung pe care-l avea de străbătut. - Dar nici nu v-ați terminat micul-dejun. Și nici nu mi-ați spus povestea până la capăt... - Mulțumesc pentru tot. Am petrecut aici clipe minunate, spuse musafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu privirea sa Întunecată ațintită În depărtări... - Plecați? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plus rămășițele sfârtecate ale unor locatari, cu escavatorul erau Încărcate În autobasculante și aruncate la groapa cu gunoi. În acest tempo rapid În câteva zile orașul se putea considera curățat de toate dărâmăturile cauzate de cutremurul de pământ, mai puțin Îngrijorarea unei noi balansări a scoarței planetei. Cum Însă seismul În afară de unele majore stricăciuni mai provocase sute de mii stricăciuni minore apsolut la toate locuințele din Capitală, populația a Început inventarul lor. În această teribilă situație, apsolut toate Întreprinderile de reparații-construcții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar produsul grâului făcut vrac, Îl luă În brațe unul din invadatori făcând numai dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era o copie Încântătoare. Și se afla În cele două dulăpioare. Copia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pornit de la Wharton, prea slab ca să-și țină gura. Ei bine, dacă vrea să-l viziteze pe tata, foarte bine. Dar mă simt jignită. Sunt furioasă. Chiar arăți cam agitată, Angela. Nu vreau să te Întărât. Dar având În vedere Îngrijorarea tatălui tău din cauza poveștii ăsteia cu Mexicul, crezi că e o idee bună să apari Într-o asemenea costumație? — Fusta, vrei să zici? — E foarte scurtă. Părerea mea poate că nu contează, dar mi se pare o idee proastă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]