8,846 matches
-
în rezerva aceea înghesuită cu trei paturi, un vacarm de nedescris de medici, asistente, aparținători care începuseră să se agite, să se alarmeze între ei ascultând și observând panica din salon și să se cheme unii pe alții pe holurile înguste speriați, disperați și îngroziți de un scenariu inacceptabil pentru ei și dornici să acuze, să găsească vinovați, încurcând peste măsură toate acțiunile medicale, care și așa erau îngreunate de spațiul îngust de manevră. Urmăream îngroziți, medici și asistente, bătăile inimii
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
și să se cheme unii pe alții pe holurile înguste speriați, disperați și îngroziți de un scenariu inacceptabil pentru ei și dornici să acuze, să găsească vinovați, încurcând peste măsură toate acțiunile medicale, care și așa erau îngreunate de spațiul îngust de manevră. Urmăream îngroziți, medici și asistente, bătăile inimii aceleia tinere, care creșteau, creșteau peste o sută... peste două sute ... în câteva minute au depășit trei sute cinzeci pe minut ... intrase deja în fibrilație. Era intubată și în fibrilație. În câteva minute
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
mișc atât de liber în poezia asta! Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zbor. Îi cer acordul pozei de pe birou -nevasta- Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor. Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zbor Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă, Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor, Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta. Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă, Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor; Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta Dar pe birou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
birou -nevasta- Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor. Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zbor Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă, Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor, Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta. Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă, Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor; Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta Dar pe birou pantumul continua cu spor. Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor, Un zeu urcând Olimpul, escaladându-i creasta Iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
mult Mă mișc atât de liber în poezia asta!Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zbor.Îi cer acordul pozei de pe birou -nevasta-Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor.Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zborPrecum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă,Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor,Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta.Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă,Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor;Dilemă soață-muză, aceasta e năpastaDar pe birou pantumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
pozei de pe birou -nevasta-Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor.Pantumul fără tema arípi îmi dă, să zborPrecum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă,Dar ochiul de femeie-i tăcut, dojenitor,Dilemă soață-muză, aceasta e năpasta.Precum pe bârna-ngustă, în salt sublim, gimnastă,Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor;Dilemă soață-muză, aceasta e năpastaDar pe birou pantumul continua cu spor.Mă simt ușor, flexibil, frumos că un actor,Un zeu urcând Olimpul, escaladându-i creastaIar pe birou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
atunci când s-a amenajat noua faleză. Odinioară, în vecinătatea podului se înghesuia o sumedenie de maghernițe insalubre cu modeste prăvălioare la demisol, care au fost pe rând demolate atunci când s-a pregătit amplasamentul noii case de cultură. La vechea faleză, îngustă și joasă, accesul era permis printr-o ușă cu grilaj, care se deschidea în dreapta chioșcului ce flanchează și astăzi intrarea pe pod. Vechea faleză nu era loc de promenadă, iar cei ce se abăteau pe acolo nu o făceau decât
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
Acasa > Poeme > Devotament > HOȚ DE FLORI Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E calea mea-ngustă ca o funie; joc... Și-i foc înainte, înapoi este foc Să pun pas pe poante? iluzia mă-nvinge Când strig și te strig, ahh, Iubire, mă frige! Un braț, o răcoare și altfel aș vrea Să merg azi, s-
HOȚ DE FLORI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376682_a_378011]
-
sub făurărie. Găsise scrinul din întâmplare. Intrase în pivniță să ia o butelcă de vin, trimis de părintele său, într-o zi de sărbătoare când veniseră câțiva musafiri, cunoscuți ai părintelui său. Băiatul coborâse ca de obicei, scările în spirală, înguste, săpate în piatră, până în adâncul pivniței. Pivnița aceea era mai degrabă o peșteră, ce servise din strămoși celor din neamul său, pentru păstrarea proviziilor și totodată ca ascunzătoare în vremuri de invazii, într-un trecut ce se pierdea în negurile
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Doar ț-am explicat unde să cauți, ca să nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara îngustă, săpată în stâncă, bine luminată de câteva lămpi încastrate în felinare de aramă, meșterite în atelierul făurarului și agățate pe perete. Ajuns sus cu răsuflarea accelerată, îi înmână butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
se rătăcească ca anul trecut! Bunica spunea că nu văzuse drumul din cauza întunericului de pe strada lor. Anul acesta apăruse un bec chior chiar pe colț, lângă tomberonul ruginit, așa că exista șansa ca moșul să nu mai rateze intrarea pe străduța îngustă. - Vom vedea! Uite, numărul 20, vino! Trase copila după ea pe scările înalte de la ultima ușă a autobuzului oprit în stație. Se lipi de peretele din spate cu sacoșele în mâini. - De ce nu le lași jos, mami? - Trebuie să fii
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
nevoie de somn! - Coboară! Ascultă, ridicând ochii nedumerită. Mai aveau o bună bucată de drum până acasă. Se trezi alergând pe stradă pe lângă mama, care gâfâia sub greutatea sacoșelor. Abia când ajunseră în apropierea tomberonului ruginit și intrară pe strada îngustă, femeia își permise să încetinească. După ce intră pe ușa casei, se prăbuși în scaunul fără spătar de lângă cuier, cu capul pe spate, rezemat de peretele mucegăit. Cristian apăru în pragul bucătăriei cu babețica lui cu ursuleț, de care nu se
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
seama ei, să treacă neobservată, să nu dea apă la moară la gura satului, cum s-ar spune, să se vorbească toată ziua bună ziua , numai și numai de ea, ori de câte ori se întâlneau câte doi trei oameni sau femei pe ulițele înguste ale satului. Se formau, cum se spune pe la țară , bisericuțe, bisericuțe și tot auzeai: - Ai auzit , fă, de asta a lu” Neculai, de Gherghina? Iar a fost cu de mâncare la nea Ilie, Damblagitu, ce inimă are fata asta...s-
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
Vasluian anthology, Sfera Publishing House, Bârlad, 2015. *** DANS Nu e doar o întâmplare ca dansăm pe ringul vieții. Graiul dansului sculptează cu o dalta nevăzuta sângele speranței noastre. Pași mărunți sau uriași, zgâriați de caldarâmuri, ne înscriu în traiectorii largi, înguste sau perfide unde nimeni nu trișează dar se-aude cum respiră pătimașa - inima... Însă cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
munți, departe de forfota locului în care trăise toate etapele vieții sale, analizând rezistența elementelor din natură. Privi bordul și își dădu seama că, în acea zi, ar fi trebuit să-și sărbătorească ziua de naștere. Se privi în oglinda îngustă din apropierea plafonului și își ridică degetele la tâmplă într-un salut milităresc: - La mulți ani, deșteptule! În unica secundă de neatenție, botul vehiculului lovi ceva în față, iar motorul se opri în mod automat. Se repezi afară, sperând să nu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
minune are lângă el ? Copiii născuți din flori se zice că sunt frumoși și deștepți...și Ilie e născut din flori... Iar Ilie !, Doamneee, nu mi-l mai scoate așa des în față... Pe seară urc dealul pe o cărăruie îngustă și îmi iese în cale o țigancă. Transcriu tot dialogul pentru pitorescul lui. ,,Hai să-ți dea piranda cu ghiocu, prințeso, că frumoasă te-a mai făcut mă-ta ! Stai jos aici pe buturuga asta și dă-mi mâna să
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir I Trofeul În Munții Sălbatici era o colibă construită din trunchiuri de copaci și nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei era un om cărunt, scund de statură; era un om singuratic, retras în
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
prânz. La început, și tanti Violeta, cum îi spuneau copiii satului, a stat alături de ei, dar, fiindcă făceau multă larmă deranjând-o din citit și nu era nici iarbă de păscut, s-a mutat de acolo, mergând în adâncimea văilor înguste și liniștite, cu care se obișnuise în lecturile ei. Aici, marginile poienilor erau umbrite de fagii seculari, iar pe firul văii erau crovuri permanent pline cu apă limpede, adunată din izvoarele ce ieșeau din poala pădurii. Zilnic, când era soare
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
a reținerii. În postludiu, Bebe i-a admirat în detaliu zona puberală și a asigurat-o , ca specialist, că natura a fost generoasă cu ea în această privință, atât cu exteriorul drăgălaș și bine proporționat, dar în special cu interiorul îngust și elastic, de invidiat la orice femeie și dorit de orice bărbat. - Cine te-a iubit o dată te dorește de mii de ori și nu te uită cât trăiește!, i-a zis Bebe când puneau hainele pe ei. „Dacă-i
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
dovedise a fi o himeră. Nu îi fusese dat să-și împlinească al său gând. Dimpotrivă, îi adusese în pragul răului suprem, al morții iminente! În plus, dacă nu era atent, urma să cadă curând în mod ireversibil de pe puntea îngustă a raționalului într-un hău fără întoarcere. Zâmbi în sine: oare nu-i mai bine să mori nebun decât de foame?! În oglinda aurie, imaginea lui - impunătorul American, omul de succes - medita așezat pe un alt bolovan nevăzut... Referință Bibliografică
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
păreau a înconjura zona în care ne aflam. Am avut și surpriza de a ne speria de două-trei animăluțe necunoscute, de care nu mai văzusem vreodată. Ne apropiasem de bazinele păstrăvăriei, un fel de lacuri succesive despărțite prin diguri (maluri) înguste de circa 1-2 m, acoperite de iarbă verde, sănătoasă și bogată, care aveau rolul de a crea diferența de nivel de la unul la altul și care comunicau între ele prin canale înguste de mai puțin de un metru, prin care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
fel de lacuri succesive despărțite prin diguri (maluri) înguste de circa 1-2 m, acoperite de iarbă verde, sănătoasă și bogată, care aveau rolul de a crea diferența de nivel de la unul la altul și care comunicau între ele prin canale înguste de mai puțin de un metru, prin care apa trecea în aval. Admirasem, mai întâi, două rațe sălbatice, după convingerea noastră, care se jucau într-un bazin ce nu făcea parte din lanțul celor populate cu păstrăvi, în apropierea clădirilor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
două rațe sălbatice, după convingerea noastră, care se jucau într-un bazin ce nu făcea parte din lanțul celor populate cu păstrăvi, în apropierea clădirilor anexă, toate construite din lemn. Erau prizoniere acolo și nu puteau evada pentru că acel bazin îngust era acoperit cu grilaj de sârmă. Am presupus că sunt locatare cu vechime deoarece nu s-au speriat prea mult de noi. Se obișnuiseră cu prezența și privirile turiștilor. Mai departe se afla un alt bazin, oarecum izolat de celelalte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
însoțitoare de bătrâni). Sosise în Italia prin intermediul unei „Agenții” românești din peninsulă. La Caserta îi ținuse calea „doamna de la Agenție”, așa cum se recomandase și o dusese la San Nicola la Strada, un orășel din apropiere. Românca rămăsese uimită de străduțele înguste prin care se strecura mașina, apoi pătrunse printr-un gang într-o curte înconjurată de clădiri vechi. Peisajul jalnic era oarecum înviorat de cei câțiva palmieri și portocali care ornau curtea. Aici i-a fost prezentată Viorica, badanta pe care
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]