3,427 matches
-
își aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de niște întîmplări de care mai râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă... 11 Nuntă Stere nu mai scăpase de gura muierii: nu și nu, că să-l însoare. Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile. În vremea aia, Cuțarida era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aceștia treceau cu săniile peste Cuțarida. Stere își găsea de lucru. Repara butoaiele, le păpurea, nu sta un ceas, Ond se ogoiau viscolele, bătea drumul spre bordeiul lui Grigore. Mai vorbeau să treacă timpul, se amesteca și muierea. - Dar de însurat de ce nu te însori? aruncase Aglaia într-o zi. Chipeș ești, bani, de, slavă Domnului! Negustor, negustor! Om cu situație, ce mai calea-valea... Și-l iscodise cu ochii ei curioși. Lui nu-i trecuse prin cap una ca asta. - Adică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste Cuțarida. Stere își găsea de lucru. Repara butoaiele, le păpurea, nu sta un ceas, Ond se ogoiau viscolele, bătea drumul spre bordeiul lui Grigore. Mai vorbeau să treacă timpul, se amesteca și muierea. - Dar de însurat de ce nu te însori? aruncase Aglaia într-o zi. Chipeș ești, bani, de, slavă Domnului! Negustor, negustor! Om cu situație, ce mai calea-valea... Și-l iscodise cu ochii ei curioși. Lui nu-i trecuse prin cap una ca asta. - Adică de ce să-mi iau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi pusese cununiile. Și de câți alții care n-o mai scoteau din săru mâna, coană Aglăițo! că mult bine le făcuse. Dogarul o ascultă și după aceea spuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dumitale de față, și fata, să facem vederea, cum s-ar zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le rezemă de un perete. 30 Neamțul u
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mai odihnea. Când 1-a văzut pe ucenic, s-a întunecat. -La luat cu frig pe codoș. Cel tânăr ce să înțeleagă în amețeala dragostei? A lui era lumea! Caiafa îi făcea ploile: - Huidumelor, să vă bateți copiii, se-nsoară Paraschiv... - Ce vorbești?! s-a mirat Piele. - Da. Merge la una de-a trăit cu ea, că i s-a urât. - Șucară? a întrebat Mînă-mică. - Și când pleci? a zis și Stăpânul într-o doară. - Păi sâmbătă pe la prânz. Luni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iau drumul să se ducă, Te las noaptea culcat, Se duce la altu-n pat... Călifarul își pironise ochii în oglinda vinului. Îl ardea cântecul. Anghel nu terminase. O luă mai repede: Nu te blestem ca să mori, Te blestem ca să te-nsori Și să ai vreo trei feciori, 302 Trei feciori ca trei bujori Și să faci vreo trei copii, Și să-fi moară ăl dintfi, Și să-ți moară ăl dintfi... Bozoncea a vărsat paharul pe dușumele. A privit crunt împrejur. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, în care reginele să măritau, regii se însurau și fanții îmblau înamorați, poveste căria nu-i mai dădeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn. Dar somnul lor! Înainte de a dormi ea își împreuna mînile și, pe când stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu mirosînd femelele. Și astfel trec multe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religii subiective, tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că în loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu adulmecând femelele. ș-i astfel trec multe bucăți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști, te-nsori, faci copii, mori, tocmai așa ca la animale, numai că-n loc de ulița satului, unde paradează Donjuanii patrupezi, esistă la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuțe cu monoclu mirosînd [adulmecînd ] femelele. Și astfel trec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care le numești imaginare... - Tu te vei înamora, căci nimeni nu scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea ei albă în jurul căreia curge părul ei blond, vezi ochiul ei albastru atât de serios și de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ani... o respectabilă mumie, zise ea ridicîndu-se și făcând o mutră întunecoasă. Adio... Apoi sări ușoară ca o gazelă și se pierdu în zgomotul societății. "Ciudată copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut și n-ar fi rămas în mine decât o nespusă, o prietenoasă tandreță... Și ce frumușică e... Aș putea-o privi zile întregi, aș putea vorbi zile întregi, dar ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rușine... În sfârșit, știu că-mi dete portocale, că mă desculțai și-ncepui s-alerg pe divan[uri ]* de jur împrejur... Boierul zise-n glumă: - Vezi, fată, ce voinic a venit să te pețească... Vrei să iei pe Maria? - Mă-nsor, zic, am s-o iau desigur... După asta m-am întors acasă, dar n-am spus nimănui nimic de aventura mea. Și-n toate zilele mergeam acolo și-n toate zilele mă --ntorceam de la fata cu grădina frumoasă și nicicând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dau peste cap și o iau pe altă cale. El însuși o știa prea bine, cum reiese din rîndurile adresate lui Ferenczi, discipolul lui preferat: "Nu doream decît o mică legătură și iată-mă, la vîrsta mea, obligat să mă însor cu altă femeie". Dar ce femeie! Ea îl obligă să privească-n față religiile și fantasmele colective, să le adapteze niște noțiuni prea puțin definite: identificare, supraeu etc. Noțiuni pe care epoca i le insuflă, iar epoca nu îi inspiră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și numai viciul, iar nu pe om, În comediile și satirele voastre, și veți deveni suveranii tuturor politicilor. Ocupați-vă cîți simțiți În voi darul de sus, vocația preoției, ocupați-vă de vera teologie, de vera morală, de știința educațiunii, Însurați-vă și deveniți părinți de familie, simțiți amorul conjugal și patern În inimile voastre; simțiți durerea părinților cînd Își pierd copiii, și a copiilor cînd Își pierd părinții; simțiți suferințele și jugul fiecărei familii prin suferințele voastre proprii și prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi și a femeii modiste din versurile indignate ale lui Stamati și Asachi este tratată de Anton Pann Într-un stil mai arțăgos și cu o viziune mai neagră asupra amorului casnic: „N-a mai rămas, frățioare, Cineva să se Însoare, Că precum cîștig nu este, De vom lua și neveste, Pas apoi de mai trăiește Or În lume pribegește. Că ele nu te Întreabă D-ai negustorie slabă, Ci dă-mi, ado, cheltuiește, La mode mereu croiește. Dă bani pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este eliminat din discuție. Dragostea s-a stins, a rămas doar Îndatorirea femeii față de casă, bărbat și copii. Însă femeia este, din fire, rea, Înșelătoare, și Pann dă mai multe pilde. Toate duc spre o morală misogină. Un bărbat se Însoară cu o fată și, prinzînd-o cu altul, Îl silește pe intrus să-i restituie cheltuiala de la nuntă. Procedează și a doua oară În același fel și promite celei de-a treia neveste că va repeta gestul dacă Înșelăciunea se va
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vechi sunt... — Cine știe, adăugă Petrache, ștergând farfuria cu miez de pâine. Poate că mi se pare... — O fi și de la singurătate... spuse maică-sa, strângând farfuriile. Începi să ai vedenii. Vrei să ajungi ca unchiu-tu Tica ? Tot îi ziceam, însoară-te și tu, mă omule, să ai femeia și casa ta, că, până nu te-nsori, până nu drămuiește femeia, nu pui ban peste ban. Tu n-ai mai apucat să-l cunoști, chipeș bărbat ! La ce i-a folosit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pare... — O fi și de la singurătate... spuse maică-sa, strângând farfuriile. Începi să ai vedenii. Vrei să ajungi ca unchiu-tu Tica ? Tot îi ziceam, însoară-te și tu, mă omule, să ai femeia și casa ta, că, până nu te-nsori, până nu drămuiește femeia, nu pui ban peste ban. Tu n-ai mai apucat să-l cunoști, chipeș bărbat ! La ce i-a folosit ? De-atâta stătut, a fiert orzul în el, a dat în clocot. Stătea în clopotniță și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uite spre mare, de unde nu veneau decât rușii. Cum să apuci să-l cunoști, când s-a întors fără un dinte gură și cu mâinile tremurând, îl lătra și câinele, nu-l mai cunoștea. Și, dintr-odată, spre fiu-său : Însoară-te, ce stai ? Mai întindem o palmă de acoperiș, că loc în curte mai e. Uite, Aurica. Fată muncitoare. N-o fi ea frumusețea pământului, dar mie, dacă am fost frumoasă, la ce mi-a folosit ? Petrache oftă, făcu trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]