2,664 matches
-
care-și dăruise toate odoarele de preț pentru terminarea acestei zidiri! Am făcut fotografiile de rigoare și ne-am îndreptat apoi către biserica "Sfîntul Nicolae Domnesc", cea mai veche din localitate, unde se descoperise de curând mormântul lui Basarab-Vodă, adevăratul întemeietor al Țării Românești. Descoperirea îi aparținea istoricului Virgil Drăghiceanu și săpăturile se făcuseră sub neîntrerupta lui supraveghere. Mormântul lui Basarab era lângă un stâlp pe care se aflau picturi măiestrit realizate și suprapuse, datorită cărora savantul român făcuse însemnata descoperire
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
probeze. Și dacă renașterea lui Haddock este legată de acest spațiu marin ce intermediază întâlnirea cu spectrele propriei sale eredități, dipticul lunar al lui Hergé este omagiul pe care narațiunile lui Tintin îl aduc liniei culturale ce trimite la gestul întemeietor al lui Jules Verne. Însă epopeea lunară a lui Tintin este lipsită de inocenta încredere în progres la care mai putea spera secolul al XIX-lea. Visele din Syldavia ale lui Tournesol se cer protejate, prin garduri electrificate și filtre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
există cinci religii fundamentale: creștinismul, mozaismul, islamismul, buddhismul și brahmanismul. La fel de binecunoscut este și faptul că din acestea au derivat alte nenumărate religii și secte; fiecare dintre acestea cu virtuțile și greșelile ei, mai mici sau mai mari, funcție de filozofia întemeietorilor, de interpretarea și adăugirile urmașilor. Cert este că toate acestea îndeamnă omul „să creadă” în spirite înalte, să creadă în viața veșnică într-o altă dimensiune și la alți parametri decât cei existenți la ora actuală pe pământ. Însă toate
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
recapete atenția, apoi le vorbi repede: ― Domnilor, calmați-vă. Marea voastră organizație nu este cîtuși de puțin în primejdie. Situația de față nu s-ar fi stîrnit dacă nu m-ați fi urmărit cu atîta îndîrjire. Așa, ca să știți, însuși întemeietorul organizației, Walter S. de Lany, a recunoscut primejdia pentru stat reprezentată de un corp invicibil cum este cel al Făuritorilor de Arme. El a întemeiat și un grup de supraveghetori amicali care să nu scape din vedere Arsenalele. Mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
așteptată de la d-sa. Nu întîlnim nicăieri în Evoluția poeziei lirice, alături de reproducerea criticei aduse semănătorismului, de a fi o pură decadență, sursa de unde e luată. S-o spunem noi. Această idee a unui decadentism, lipsă de inventivitate, aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte și direcții literare, articolele: Clasicism și decadență, variații împrejurul clasicismului, Un poet decadent: Duiliu Zamfirescu). Cităm un singur pasagiu din N. Davidescu: "Decadentismul este, dimpotrivă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
le citească și să le recitească pentru a se convinge că nu erau victimele unei mistificări. Într-adevăr, să revedem scena. Ne aflăm la sfârșitul secolului al XI-lea, mai exact În data de 6 septembrie 1090. Hasan Sabbah, genial Întemeietor al Ordinului Asasinilor, este pe cale să cucerească fortăreața care avea să fie, vreme de 166 de ani, sediul celei mai temute secte din istorie. Or, el se găsește acolo, așezat pe jos, cu picioarele Încrucișate, În fața guvernatorului căruia Îi repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
transfinită a unui creator, Renașterea a creat două noțiuni: homo cosmicus și uomo universale. Homo cosmicus este un creator care simte, gândește, transvaluează viața, lumea, lucrurile în proiecție universală atât pe plan ontologic, precum și teleologic. Intră în aceasta categorie marii întemeietori de religii Zarathustra, Buddha, Iisus. Așa au fost de asemenea creatorul anonim al Rigvedei sau al Mioriței. Filozofii adoptă un punct de vedere unitar prin care încearcă să rezolve totalitatea problemelor ontologice și axiologice ale existenței ca de pildă, teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gata să-l urmeze. Trebuia ca pentru Romulus să nu fie loc în Alba și ca, la naștere, el să fi fost părăsit la voia întâmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege al Romei și întemeietor al acestui stat. Trebuia ca Cirus să-i găsească pe perși nemulțumiți de stăpânirea mezilor, iar pe aceștia să-i afle moleșiți și slăbiți de o pace îndelungată. Tezeu nu putea să-și dovedească însușirile, dacă nu-i găsea pe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îndeplinită fiind alegerea ca succesor a boierului Miron Barnovschi, hatman și pârcălab de Suceava. “Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum se va intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în fiecare dimineață la școală și ținea cursuri faimoase de zoologie. Generațiile mai în vârstă aproape că-l revendicau pentru fiii și fiicele lor. Veniturile sale, vizibile cu ochiul liber, erau rodul celei mai înfloritoare afaceri din oraș. El era întemeietorul și proprietarul singurei grădini zoologice din împrejurimi. Pe vremuri, acolo se înmulțeau numai animale de curte. Le cumpărase în vremurile de belșug, la un preț de nimic, de la țărani cu frunțile teșite. De teama epidemiilor, conducerea de atunci nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui, mi-a povestit apoi de multe ori că, la începutul începuturilor, el a frunzărit și a analizat revistele din toate țările, Doamne iartă-mă, mai dezvoltate ca a noastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de apă, în nisipurile deșertului. Nu se vede de unde vin apele, nu se vede de unde ies... Preotul tăcu o clipă, părând că reflectează. — Ca să-ți explic marele Rit, zise, ar trebui să-ți vorbesc mai întâi despre mormântul unde doarme întemeietorul celei dintâi dinastii, marele Aha, cel care a trecut dincolo de porțile Magiei. În jurul lui sunt îngropate paisprezece bărci sacre, lungi de mai bine de treizeci de picioare, din scânduri de cedru bine îmbinate, legate cu frânghii, cu furcheți pentru treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dovedit a fi un indicator semnificativ al treptatei asimilări a avangardei în contexte ideologice diferite. Concluziile sale au un caracter mai degrabă implicit. Mi se pare totuși important să subliniez relația existentă - peste timp și mode - între mitul legitimator al „Întemeietorului/precursorului absolut” forjat de avangardiștii interbelici, legitimarea externă „sincronistă” și mitologizarea protocronistă din ceaușismul tîrziu, al cărui vîrf de sarcină l-a constituit centenarul omagial din 1983. O posibilă morală a fabulei (și a întregii cărți) ar fi aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
robe întunecate, poeme simultane, „bruitiste”, esperanto și „maori”, urlîndu-și versurile împănate cu onomatopee în ritm de castaniete, sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflăm în fața unui început: țara se face de-abia acum („România se construiește azi” - v. „Manifest activist...“, n.n.; Nota bene, avem de-a face cu singura menționare „patriotică” a României într-un manifest avangardist autohton!). Acțiunile noastre sînt muncă de întemeietori și noi înșine, în această privință, cu toate că avem în urmă-ne un secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Der Sturm ca pe „revista generației noi din Germania”, iar pe Hervarth Walden, ca pe „îndrumătorul pentru mult timp al gustului artistic de elită și al talentelor surprinzător de puternice (sic)”. După cum se vede, un complex de superioritate artistică a „întemeietorilor” a existat dintotdeauna, însă în ultimii ani, el începe să fie orientat cu precădere împotriva tinerilor revoluționari de la unu. Recapitulativ și triumfalist, editorialul „Noi...“ din numărul 100 este cîntecul de lebădă al Contimporanului: „Din capul locului... nume pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aminte de Urmuz, poetul absurdului transcendental, reformator al poeziei românești, umbră care încă conduce poezia noastră modernă? Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu și cea a lui Urmuz, să fie dureroase pentru întemeietorii lor. Dar așa cum a trecut printre noi, chinuit, zdrobit, ca și Rimbaud, de povara miracolului descoperit, a drumului nou spre poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului, Brâncuși - întemeietor al artei abstracte, Tzara - pionier al Dadaismului, alături de Hugo Ball, Hans Arp, Richard Huelsenbeck și Marcel Iancu, M.H. Maxy - inițiator, în 1924, al spectralismului plastic, Eugéne Ionesco - creator, alături de Samuel Beckett, al teatrului deriziunii și al absurdului, Isidore Isou - inventator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care „nu înseamnă a păstra, ci a construi”). Atenția acordată în paginile revistei unor scriitori străini neavangardiști, dar de origine română, precum Céline Arnauld, Panait Istrati sau principesa Martha Bibescu, merge în paralel cu afirmarea unei conștiințe de precursori și întemeietori europeni (teza „modernismului de export” al unor Tzara, Iancu, Brâncuși, emisă de Ion Vinea, oferă o replică pro domo acuzelor de imitație aduse modernilor autohtoni). Totodată, impunerea externă a „transfugului” Tristan Tzara, de fapt, povestea sa de succes, va stimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imensului lăboi, dat peste ochi lumii neevreiești de către războinicul și genialul popor iudeu și care, ca orice acțiune care se respectă, a trebuit să poarte un nume. I s-a spus Isus Hristos. Din bucatele puse pe tarabă sub egida noului întemeietor de religie, fiecare națiune sau grup de națiuni, a luat cam ce a vrut, cam ce a considerat că li se potrivește. Noi, ca proștii am luat tot, ce a lansat în lume noua religie și o ținem gaia-mațu cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Îl ceruse. Așa cum Își Închipuise, oamenii erau cu toții maeștri În Arte, posesori de licențe de predare eliberate de universități prestigioase. Cel mai vârstnic era Bruno Ammannati, care locuise vreme Îndelungată În Palestina, căutând să Îi convertească pe păgâni, pe urmele Întemeietorului ordinului său, sfântul Francisc. Cel mai tânăr era Iacopo Torriti, arhitectul. Ajunseseră la Florența În perioade diferite ale ultimului an și se apucaseră de predat, individual, fiecare cu propriul său grup de studenți, după ce fuseseră acreditați la Comună și obținuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frica lui Zalmoxis mai Întâi și a lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care n-au Încetat să-i pomenească În rugăciuni: Traian și Franz Joseph. Vocația lor de Întemeietori a putut fi remarcată abia după bătălia de la Mohacs, când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ani, scriindu-i la Mircești lui Alecsandri, Ghica Își rememorează de fapt propria tinerețe. Se află În străinătate, studiază, se Întâlnește cu alți juni români aflați la Paris, se numără printre viitorii revoluționari de la ’48, e chiar unul dintre Întemeietorii acelor forme de cultură și civilizație ce vor da contur modernității noastre. Simte, plin de ardoare, că trăiește Într-o vreme de tranziție, când totul rămâne de refăcut; dar văzând lucrurile din perspectiva maturității coapte, nu Își poate reprima dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
briza Occidentului, din câte ne-a stat la Îndemână să le reconstituim, viețile unor Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]