17,214 matches
-
faci copii. Oare se construiește mai întâi acoperișul casei și apoi pereții? - Nu mă voi căsători niciodată, am spus eu hotărât. Mama mi-a aruncat o privire plină de ură. - Sunt liberă să fac ce vreau cu viața mea, mă întrețin singură. De la paisprezece ani am început să muncesc și să câștig bani, deci n-am nevoie să mulțumesc nimănui. Cuvintele mele l-au rănit pe tata, dar mama fierbea de furie. - Kiri e îngerul meu, a spus Nunu amuzat, ciocnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă cu un celebru chirurg, fost profesor la Facultatea de Medicină, poreclit de femei Doctor Amorel. Era bătrân și sărac și făcea avorturi ilegale ca să se întrețină. - În cazul tău, spunea Reli, o să coste mai mult, ai numai șaisprezece ani și riscurile sunt mari când faci asta pentru prima dată. Nu aveam acea sumă de bani, dar Reli s-a uitat prin cameră indicând tablourile, cărțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în aer. - Nu mă fac mai mic decât sunt! Încrederea mea vine din faptul că îmi cunosc dimensiunile și nu mă risipesc în vorbării. S-a râs și mulțimea se adunase imediat în jurul celui care o face să râdă. - Trebuie întreținută cu grijă buna dispoziție a orașului! spusese necunoscutul serios. - Cine ești? îl întrebase Oleg neprietenos. Blanca răspunsese pentru necunoscut: - Trebuie să fie un visător, un nebun, o paiață plină de umor. - Taci din gură! Eu sunt iubirea senzuală care strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sunt obsesia însăși, posesiunea fără posesie. Eroticii mă cunosc, cercul și linia mă cunosc bine, dintre geometrii. - Un erotoman! strigase Oleg, care recunoscuse vocea voalată de alcool a cântărețului Mikael Woltz. - Domnilor și doamnelor, strigase necunoscutul, sunt aici ca să vă întrețin cu noutăți din marele pat al lumii! Vedeam clar ochii lui „Eros“ - se uita la mine deschis, cu o privire seducătoare. S-a apropiat de mine, m-a luat în brațe și m-a sărutat pe gură. M-am înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
obiectelor de ceramică și chiar de plastic. Turiștii deveniseră din ce în ce mai greu de păcălit. Marea lor pretenție îi forțase pe artiști să învețe tehnici noi, dăunătoare sănătății lor. Franco avea o familie mare și avea nevoie de bani ca s-o întrețină. Deci nu era ciudat că îmbătrânise atât de repede, din moment ce de dimineața până seara se ocupa numai cu îmbătrânirea lucrurilor. El studiase arta timpului, acțiunea lui de transformare a tot ce se crea nou în lume. Franco și alții încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
luni și să conduci așa o mândrețe de camion, dar el nu-i băga în seamă pe colegi. Îi lăsa să vorbească și își vedea de treabă mai departe. Era mulțumit, lucrurile mergeau bine și câștiga destul cât să-și întrețină familia și să-i mai și rămână. De obicei făcea trei curse pe zi. Era singurul care reușea asta, ceilalți nu izbuteau mai mult de două. Pornea cu noaptea în cap de jos, de la bază, așa încât să încarce primul, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
început să taie. Nu știu dacă e bine ce se întâmplă, pentru că de tăiat taie dar nu am văzut să planteze alți copaci în loc. În orice caz, una peste alta, deocamdată e bine, oamenii au de lucru și își pot întreține familiile. Din mineri, ne-am transformat în tăietori de lemne. Dar lucrurile merg bine, nu-i așa? Nu chiar așa de bine și, doar pentru moment. Eu văd asta cel mai bine la școală. Copiii sunt tot mai puțini, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber, spuse Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia să-și întrețină și el familia. Sigur nu l-ai scos de pe Muntele Rău? Nu l-am întrebat niciodată de unde îl are. Moșule, nu glumi cu mine! îi scăpărară din nou ochii Ilenei. Tu nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la V cu comuna Lecca, de care se desparte prin dealurile Runcul, Popei, Ungureni și Poni și cu comuna Godinești, județul Tecuci; la S cu comuna Godinești și Oncești (jud. Tecuci). Are o școală înființată la 1865 în satul Lunca, întreținută de stat, într-un local bun de bârne, construit de particulari și cu împrejmuire de 22 prăjini pământ. coala a fost frecventată în 1891 de 38 elevi, dintre care 4 fete. Sunt două biserici: una în satul Lunca și alta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană. Tot în satul Fruntești, la nord-est de Căminul Cultural, s-a găsit la suprafața solului ceramică aparținând secolului al IV-lea d.Hr., iar la punctele „Varnița” , „Coroi” și „La Movilă” s-au găsit materiale ceramice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Slobozia și din Lunca. În 1949, când au fost expropriați foștii moșieri, și ridicați, după ce Sofia și fratele Vasilică au fost audiați la Bacău, li s-a fixat domiciliul în Slobozia, în casa țărănească, unde au și murit, fiind întreținuți și înmormântați de oamenii din sat. Țin minte că, împreună cu fratele meu, tata ne trimitea să le ducem la boieri câte ceva de mâncare. Apăruse atunci laptele praf în cutii, se dădea ca rație, și dimineața le duceam lapte, despre care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avansat Mitruț în ierarhia lumii afacerilor (călătorește mult, are întâlniri de afaceri cu industriași străini), nu a uitat niciun moment de locurile copilăriei, a rămas legat de sat, de amintirea bunicii, a prietenilor de joacă, sentimente care i-au fost întreținute și de părinți care n-au rupt niciodată legătura cu satul, cu Slobozia - Filipeni. Mitruț se simte bine în lumea mirifică a copilăriei și, ca să-și întărească legăturile cu locurile îndrăgite, a preluat, prin cumpărare, o mică parte din ceea ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se numesc: Vasile Bârgăoanu care funcționează ca cântăreț recunoscut prin actul Episcopal nr.168 din 1858 și Toader Pușcuță, prin actul Episcopal nr.533 din 1872; 5. Inscripșiuni istorice și date la frontispiciul bisericii nu este (sic!); 6. Biserica este întreținută de parohieni și în bugetul comunei este prevăzut suma de 100 lei pentru întreținerea personalului de serviciu și a bisericii și se plătește regulat; 7. Studiul ce am făcut este seminarul, absolvit în anul 1873 la Seminarul de Huși, după cum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slujit la biserica din Fruntești și Filipeni, i-am găsit în vechile documente. O dovadă constă în aceea că documentele citate nu erau scrise de preoți al căror nume era menționat în actele de vânzare-cumpărare. Preoții, ca și biserica, erau întreținuți de sat, dar nu știm cu precizie ce datora satul unui popă de la anul 1600, de exemplu. Preoții din Fruntești erau oamenii locului, răzeși, aveau proprietăți, vindeau, cumpărau părți din moșie, mergeau să țină slujba, după cum mergeau la prășit, secerat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Făghieni. Motivul înlocuirii preotului Iorga (din Mărăști?) este că nu-și îndeplinea îndatoririle preoțești, fiind reclamat de locuitorul Iftimie Chifan Ignătescu. Preotul Gh. Chirilă, motivând că nu a fost plătit de enoriașii din Făghieni și nu poate să-și întreține familia, cere de la Pretoierie să fie mutat la Lunca. Parohia Lunca - Filipeni era râvnită și de preotul Davidescu de la Fruntești care ar fi vrut să țină ambele parohii. Luncașii erau darnici cu biserica, care avea și 81/2 fălci de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mitropolit și episcopia să se ocupe de școală, atât sub aspectul financiar, cât și asupra conținutului învățământului prin „inspecția” profesorilor, fiind de fapt prima măsură de conducere unitară și de îndrumare a școlilor. Cine ar fi trebuit să deschidă, să întrețină și să finanțeze școli, spitale, alte așezăminte de cultură, tipografii, editări de cărți, schimburi culturale, controverse religioase etc.? Răspunsul este unul singur: bisericile și mănăstirile, episcopiile și mitropolia țării. Acestea aveau resurse materiale greu de măsurat, provenite din danii de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite cu răzeșii din Oțelești pentru hotare și încălcări de proprietate, dar nicăieri nu se spune că ar fi întemeiat sau întreținut vreo școală. De asemenea, arhicunoscuta mănăstire Moldovița, ctitoria inițială a lui Alexandru cel Bun, reconstruită de Petru Rareș, ale cărei averi și privilegii depășescă și o imaginație bogată, în cei 384 de ani de existență nu a făcut niciun drum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
total cerințelor speciale ale județului Bacău.” Construcția noului local de școală, singurul de acest fel din stânga Siretului, nu a însemnat și încetarea amestecului abuziv al autorităților locale în conducerea și controlul școlii și învățătorului. Potrivit legislației existente atunci, școala era întreținută de comună și, cu toate că sumele alocate erau mici (la nivelul anului 1885 totalul cheltuielilor pentru școală se ridicau la 169 lei, 130 lei chiria localului, 20 lei combustibil, 19 lei iluminat și cheltuieli de cancelarie), nu se găseau. Învățătorul era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rămână pe post, chiar dacă se schimbau primarii. Notarul scria actele de stare civilă, întocmea tabelele cu tinerii care erau luați la recrutare și apoi în armată. De asemenea, notarul întocmea bugetul comunei, împreună cu primarul și consiliul, ținând seama de venituri, întreținea corespondența cu prefectura. în actele de stare civilă pe anul 1868 găsim ca primar și ofițer al stării civile pe Vasile Ciută din Fruntești, iar notar semnează Cornescu. În același an, pe 13 iulie, 1868, registrul de stare civilă este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nu mai trăiescă nici învățătorii care au făcut alfabetizarea, au mersă la arie ca să le citească presa celor care nu aveau timp să asculte, erau chemați la ședințe de tot felul ca să scrie proceseleverbale, puși să facă „ornarea” școlilor, să „întrețină” cu materiale „colțurile”, să meargă cu elevii la strânsă spicele în urma secerătorilor, să strângă plante medicinale, să crească viermi de mătase etc. Desigur, se pune întrebarea: cum de s-a putut rezista și trece peste toate? Rememorând faptele și întâmplările
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost o grindină cu gheață mare care a distrusă via. Refacerea ar fi necesitat mari cheltuieli, iar cei care au redevenit proprietari pe fostelor lor loturi, după spargerea CAP-ului, n-au știut și nici nu au avut bani să întrețină via, așa că au lăsat-o în paragină; a ajunsă loc de păscut oile de la stâna lui Ghiță Boghiu. Pe lângă vița care s-a sălbăticit, au început a crește arboret, natura intrându-și în drepturi. Nici Coca șarălungă din Rusești 61
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo trebuia să mai aștepte. Eu n-am zis nimic, Însă, tata Îmi citise probabil dezamăgirea pe chip. — Uite cum o să facem, propuse el. CÎnd vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nuntă am aflat mai tîrziu. Neuval, ultimul editor al lui Carax, i-a povestit lui Cabestany că mireasa era o femeie cu douăzeci de ani mai În vîrstă decît Julián, o văduvă bogată și bolnavă. Potrivit lui Neuval, femeia asta Îl Întreținuse ani de zile. Medicii Îi mai dădeau șase luni de viață, cel mult un an. Și tot potrivit lui Neuval, ea voia să se căsătorească cu Julián pentru ca el s-o moștenească. — Dar ceremonia n-a ajuns să aibă loc. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în 1348, o teribilă epidemie de ciumă venită în Europa prin Turcia și Mediterana ucide o treime dintre europeni și întrerupe circuitele de schimb; porturile Hansei și târgurile din Champagne sunt ruinate. Bruges nu mai are mijloace financiare să-și întrețină portul, care se înnămolește definitiv. La sfârșitul secolului al XIV-lea, această primă „inimă” alunecă încet, cu întreaga ei frumusețe, în eternitatea operelor de artă. Orașul va mai rămâne vreme de un secol cea mai mare putere comercială din nordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]