2,365 matches
-
de bani și de putere îl face pe om să nu mai privească adevărul, dar și mai rău, îl determină pe om să născocească minciuni care pot altera imaginea celuilalt în favoarea lui. Aceste lucruri l-au afectat și l-au întristat pe Nectarie, însă activitatea lui din fruntea Bisericii bucovinene a eclipsat vorbele rele la adresa lui, făcând ca numele mitropolitului Nectarie să rămână în istorie și să fie pomenit întotdeauna cu evlavie și recunoștință alături de mari ctitori și adăugitori
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
toate speciile. Numai la Ichneumonidae nu se pricepea. De altfel, mi-a spus chiar el la sfârșit și mi-a confirmat că nu am făcut nici o greșeală. Acest fapt m-a bucurat pe de o parte, dar m-a și întristat. Aplicația noastră se transformase într-o competiție; care știe mai mult. Competiția nu era între studenți, ci între conducătorii lor. De altfel, faptul că nemții nu le impunea studenților cunoașterea denumirilor latine îi dezavantaja pe aceștia în competiția cu studenții
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
vreunui convent. Nu reușea totdeauna să se mimeze sub hainele uzate ale săracilor. Se spunea, și era adevărat că, îmbrăcat ca un cerșetor, ar fi mers să cerșească la părinții capucini din strada Barana. Călugărițele, foarte bune și pioase, se întristau auzind acele pălăvrăgeli și i-au spus-o și lui. Câteodată, era surprins dormind prin fânăriile fermelor sale. E lesne de înțeles cum aceste ciudățenii făceau rotocolul prin lume: «Ce sfânt e domnul conte! Dar ce ciudat!». În camera sa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin această infirmerie. Fiilor, locul de durere e casa lui Dumnezeu, nu-l ofensați pe Tatăl ceresc chiar aici unde vă dă potirul pătimirii ca pe un dar de iubire și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
viitor tot mai apropiat. Regele Ferdinand, după ținuta demnă pe care o avusese în timpul războiului și încoronarea de la Alba Iulia, ca suveran al noii Românii Mari, devenise o figură populară spre care se îndreptau inima și stima supușilor săi. Boala întrista poporul și îi preocupa în cel mai înalt grad pe conducători, de cînd, ca urmare a neînțelegerilor familiale, de care nu era străin duelul continuu dintre domnul Ion Brătianu și Prințul moștenitor, acesta trimisese din străinătate un document curios prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
personaj. Sunt un copil din lumea reală, în care sunt o mulțime de alți copii ca și mine. Chiar dacă tu nu-i cunoști, ei te cunosc foarte bine, Scufiță Roșie. Mii și mii de copii, din lumea întreagă, se întristează când te înghite lupul cel rău și se bucură când vânătorul te scapă de primejdie. - Înseamnă că sunt buni copiii. Nu-i așa? - Mama îmi spune că eu sunt ce are ea mai bun, mai frumos și mai scump de pe
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu sentimentalitatea ușoară a celor de jos, el crede că privitorii unui tablou care arată plecarea unui bărbat la război sunt obligați să se întristeze și, dimpotrivă, cei care văd scena întoarcerii să se veselească, și cum tablourile sunt la rând, privitorii și ai unuia și ai altuia să treacă pe rând prin cele două stări. La Veneția îl atrage mașinăria celor doi "draci" care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ușoare calești de fluturi, sunt fetițe care spun toată ziua rugăciuni și seara adorm cu povești de mătase brună pe ochi. * Seara de poposea lină, ca un coșciug de îngeri dus pe drumuri albe de heruvimi, ochii tăi își întristau albiile și apele. Să-ți aduci aminte și să te tângui, când tilincile vor muri irosite pe întinderi, să-ți aduci aminte și să jălui când amurgul, sângerat, va îngenunchea pe îndelete. În Biblice poetul se reînnoiește coborând în plin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nouei generații". Și problema salvării îl preocupă și se întreabă asupra modalităților: mântuire în secol prin procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca un "vîrtej de forțe iresponsabile". Emil Cioran, kirkegaardian și el, e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miei din turmă și viței puși la îngrășat. 6,5 Aiurează în sunetele alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6,6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” Autorul îi prezintă pe filistenii din cele cinci centre de putere, ca un popor iscusit, bogat și cu darul traiului tihnit prin propria muncă și nu prin prădăciuni. Sînt iubitori de frumos și de muzică ceea ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una singură; n-a venit nimeni să vadă marfa. După ce am colindat pe toate ulițele fără folos, am pornit întristați spre casă. Zarzărele erau de acum zdrobite și au fost îndrumate spre cotețul porcilor. Bunicul s-a arătat foarte supărat pentru că îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără rost că „muntenii” (cei veniți de la munteă nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
până în zilele noastre trebuind să fie depășită. înscrisul lui George Potra face istoricul bolii, și începe astfel: „La 8 iulie 1883, Mihail Eminescu a fost izbit într-un mod qusi-subit și mai fără prodrom de o maladie mintală care a întristat și a surprins pe amicii și cunoscuții săi. Iritabil numai și muncit de o insomnie ținută cu câteva zile mai înainte, se armă în invidia lui cu un revolver și amenință fără motiv pe unul dintre cei mai devotați ai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acest text de un context. Astfel, înscrisul lui George Potra face istoricul bolii poetului, și începe așa: „La 8 iulie 1883, Mihail Eminescu a fost izbit într-un mod qusi-subit și mai fără prodrom de o maladie mintală care a întristat și a surprins pe amicii și cunoscuții săi. Iritabil numai și muncit de o insomnie ținută cu câteva zile mai înainte, se armă în invidia lui cu un revolver și amenință fără motiv pe unul dintre cei mai devotați ai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tot ceea ce nu face rău celuilalt" ceea ce are drept consecință că ceea ce este posibil să faci, inclusiv să spui, este din ce în ce mai circumscris și, proporțional, crește și se aprinde sentimentul a ceea ce "face rău" sau ar putea face rău. Totul mă întristează și îmi face rău și conspiră în a-mi face rău", pare să spună cetățeanul contemporan. Percepție descurajatoare ce stă la baza acestei atonii civice ale cărei semne Aron le diagnostica în ajunul celui de-al doilea șoc petrolier. Vom
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Parlament și ofițer de rezervă, fiind socotit «erou din categoria a doua», care ne punea la adăpost de măsuri vexatorii; ar fi cu toate acestea fățărnicie din partea mea dacă nu aș recunoaște că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi seama că guvernul țării - date fiind împrejurările - nu putea proceda altfel și admirând curajul și mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populației evreiești; afecțiunea mea pentru neamul românesc
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
jurnale. editorii 38 notă asupra ediției (1987) notă asupra ediției (2014) Propunerea Editurii Humanitas de a reedita cele trei volume din Bucureștii de altădată de Constantin Bacalbașa, apărute începând din întunecații ani 1987-1988, ne-a bucurat și, totodată, ne-a întristat reamintindu-ne de condițiile mizerabile de lucru oferite de regimul totalitar nu numai intelectualilor. La îndemnul lui Valeriu Râpeanu, exigentul director al Editurii Eminescu de atunci, editură care începuse să publice programatic, cu consecvență, multe dintre lucrările fundamentale ale culturii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la [ceremonia] înmormântării domnitorului de la carele aveți titlul ce poate vă inspiră tonul telegramei, drept recunoștință, o desfigurați într-o cestiune cu totul străină de Noi. Al înalt preasânției-voastre în Hristos frate Calinic, Metropolitul Moldoviei“10 Această polemică, care a întristat mult pe acei cari țineau la prestigiul bisericii, nu avea decât un singur motiv, acela al mitropolitului primat de a nu fi displăcut domnitorului și acela al guvernului care nu voia să se dea o strălucire prea mare înmormântării. Înmormântarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o!” Figura sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi era poftă!” îl simt flămînd de-a binelea, și mă întristez de singurătatea sa. Aseară, cînd am afirmat că, de fapt, nu-i om rău, „Bunica” mi-a replicat: „Se vede că n-ai reușit să-l cunoști”. Iar Lena și Gică îl scot „țap ispășitor” pentru îmbolnăvirea ei. N-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primit nici o știre de la dumneata, și nici vizita la București, pe care o așteptam În fiecare zi! Manuscrisul de la editura Junimea nu mi-a fost restituit, și răspunsurile la telefon au fost vagi. C. Sturzu nu știe nimic! Ceea ce mă Întristează este faptul că doream să dau „Galeriei oamenilor de seamă” cel puțin jumătate din ce mi s-ar fi cuvenit din tipărirea manuscrisului „Seri la Rotopănești”. Am partiturile lui Edgar, pe care vreau să le ofer „Galeriei”. Vă interesează? Când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
târziu, Ionel șiadbei, dispărut tragic În cutremurul din 1977 la București. 110 La „Galerie”, Înduram dimpreună cu colega Magdalena Butnaru, șicane ale directorului Ion Man. I-am pomenit vag doamnei Maria Mihăescu de aceste „amabilități colegiale”, pentru a nu o Întrista. 590 Timpul aci s-a răcit mult și cu vânt și ploaie. Ne-a luat prea repede și nici vara n-a fost prea... vară! Așa se Întâmplă În epoca sateliților. Au Întors și vremea pe dos! Totuși, În mijlocul acestor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ajungă la „Galeria oamenilor de seamă”, unde se instalase ingratitudinea (noul muzeograf a uitat tot ce am făcut pentru el și a făcut cauză comună cu restul personalului, adică de ostilitate la adresa mea). Ca să n-o supăr, sau s-o Întristez, nu m-am opus gestului, intențiilor sale. I-aș fi restituit lucrarea, urmând s-o Înainteze personal „Galeriei”. M am gândit Însă la vârsta-i venerabilă, la sinceritatea gândului și mi-am călcat pe inimă, deși știam că pentru „colegii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numai opera cea mai cunoscută: Bustul Maiorului Ioan, dar nu și pe autoare. Subsemnatul, am fost citat de mai multe ori În subsol. 607 Tatăl Muzeului 143 lipsește, este mutat cu răspunderi mai mari?!144 Ne bucură, dar ne și Întristează! Am scris și mi-am descărcat sufletul, rugându-vă să nu luați În nume de rău. Eu, statuia am dăruit-o, ca fiică a Fălticenilor. Fiecare avem necazurile noastre, luptăm În viață și... plecăm cu satisfacții ce am lăsat viitorimei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În iulie. Le-a părut rău și multor donatori din țară care mă cunoșteau și puneau sub semnul Întrebării, soarta documentelor și pieselor muzeale ajunse la „Galerie”. A trebuit să redactez o Întreagă corespondență, pentru a-i liniști. S-au Întristat și mulți fălticeneni care știau ce am realizat acolo. Au regretat și unele oficialități locale, care vedeau stingându-se motoarele ce făceau din „Galeria oamenilor de seamă” un focar de lumină, un centru de cercetări și documentare științifică, cu obiectiv
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]