2,580 matches
-
politice, analizate excelent de Ruxandra Cese- reanu în capitolul consacrat lui Caragiale din Imaginarul violent al românilor . Chiar și în D’ale Carnavalului, frizerul întruchipează o formă de galanterie degradată desprinsă din commedia dell’arte, însă oricât de deformat modelul întruchipat de fantele de mahala, răzbat în comportamentul acestuia clișeele unui fin amoris trecut prin baia de acizi a mahalalei. În ceea ce privește filmul lui Pintilie, lăsând la o parte gustul îndoielnic al unor glume, drăcuiala devine monotonă, însoțind aproape fiecare schimb de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca un ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal sau, poate, ca o definitivă acceptare a adevăratei sale condiții umane. Am refăcut mental filmul ușor desuet al întâlnirilor noastre în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ascunde secretul. Toți sunt Încontinuu surprinși de ea, nimeni nu o cunoaște. Fiecăruia Îi apare altfel, unuia inocentă, altuia perversă, prietenoasă, atrăgătoare, periculoasă sau demonică. Astfel ar trebui să fie un actor, de unde și ideea de cameleon, talentul de a Întruchipa și de a convinge, rămânând În același timp detașat interior, liber, neidentificat cu rolul. Care e secretul unui actor? José poate să o omoare pe Carmen, dar nu-i poate lua secretul. Forța și libertatea de cameleon În continuă schimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grăbim să respingem personajele „negative“, ca și cum nu am avea nimic În comun cu ele. Dar Shakespeare ne spune, mai mult sau mai puțin cifrat, că toate aspectele personajelor ne privesc, că și trăsăturile cele mai bestiale fac parte din noi. Întruchipându-l pe Brutus, ori pe Cassius, ori pe Marc Antoniu, de exemplu, un actor ar trebui să ne poată stârni interesul de parcă ar fi vorba de noi Înșine. Mi-a fost greu, chiar și mulți ani mai târziu, când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și mulți ani mai târziu, când am lucrat la Otello (opera), să-l conving pe interpretul lui Iago să joace altceva decât personajul „negativ“. Nu poți să fii Iago dacă-l urăști, dacă-l privești critic, din afară. Ca să-l Întruchipezi, ai obligația să-i intri sub piele, să-l vezi dinăuntru. Pentru a reuși să-i dai viață, trebuie să admiți că, potențial, cu toții Îl avem pe Iago În noi. Omul cel bun din Seciuan și Primăvara de la Praga GB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Însuși. Departe de a fi fost un esperanto teatral, limbajul era menit să creeze anumite stări, asemeni muzicii. De exemplu, În vocabularul inventat de Hughes, bullorga Însemna Întuneric, dabon zorii, lumina care aducea căldură, urghith sunetul vulturului cu care actorul Întruchipând pasărea Încerca să-i perforeze lui Prometeu ficatul. Pentru partea a doua din Orghast, spectatorii erau conduși la căderea nopții, după cină, până la Naqsh-e Rustam, o vale impresionantă aflată la câțiva kilometri, dominată de magnificele morminte ale lui Darius și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Istoria românilor sub braț, bătrânul rege Ferdinand și regina Maria țineau loc de Laios și Iocasta. Muzica sinistră scrisă pentru Sfinx, care provoacă o teamă viscerală, m-a făcut să mă Întreb cine altul decât Stalin l-ar fi putut Întruchipa mai elocvent pentru situația României pe Sfinxul devorator, cinic, distrugător de vieți și amintind de lagăre și exterminări. În această atmosferă ce evoca evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat din care ieșea diavolul Însuși ca s-o terorizeze pe Antonia ori gondolele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
greu să accepte că este nu doar un personaj tragic, care are măreția și frumusețea lui, dar că se dovedește a fi avar, crud și odios până și cu propriul lui copil, Jessica. O piesă În care personajul care-l Întruchipează pe omul fără suflet, lipsit de compasiune și de milă față de oricine, este un evreu e foarte greu de digerat după Holocaust. Dar În Neguțătorul din Veneția, din punctul de vedere al autorului, ceea ce contează este alegoria medievală. În Londra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scântei În momentele de mare suspans care duc la succesul final: statuia ieșea În toată splendoarea ei din carcasă, aterizând, după o tumbă În stil de hopa-mitică gigantic, la picioarele sculptorului. În timp ce corul intona o odă triumfului artei, un actor, Întruchipându-l pe Însuși Berlioz, plutea prin aer, de unde arunca foi cu paginile finale ale partiturii, cu cerneala Încă umedă. Imaginea evoca asociația artistică dintre Cellini și Berlioz. Amândoi au fost gata să sacrifice totul În numele unui ideal și au suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sylvain (fluturele Poplar Admirable). Și printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită. „Nici unul“, mi-a răspuns calm acel vajnic excursionist elvețian cu un Camus În rucsac
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea culturii. Odată, încercând după obiceiul său să lege un dialog cu o sală despre al cărei nivel de cunoștințe nu-și putea face desigur prea multe iluzii, întrebă cine este cel mai mare poet al suferinței umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ecran, credincios și sincer, gata să merg până la capăt cu ei. Plecam de la film cu sentimentul că suntem mai mulți... Făceam următorul raționament: chiar dacă personajele sunt fictive, simple proiecții, chiar dacă ele nu există în realitate cu adevărat, actorii care le întruchipează atât de minunat (și care deci nu pot să nu fie ei înșiși minunați), ei, cel puțin, există. Am înțeles ce e catharsis-ul la cinematograf; cu deosebirea că în felul în care l-am experimentat, el nu descarcă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de după primul război mondial că l-au ținut nițel la răcoare, dându-i astfel posibilitatea să-și ispășească nefericitele sale, în context, opțiuni filogermane... Autorul Moromeților s-a izbit însă, ca de o stâncă, de rezistența criticului literar, decis să întruchipeze, în acea dispută, înalta imputare, plină de o nobilă amărăciune: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?! Adică, să-l bagi la închisoare pe însuși Slavici, părintele prozei ardelene, una din temeliile literaturii române moderne? - Da, domnule, pe Slavici... A meritat-o!...” Montându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit a fost și tata, pe când era școlar. Născut în 1905, avea 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat de Nijinski (după sculpturile lui Rodin), pentru a înțelege frumusețea și geniul dansului. Citind jurnalul lui Nijinski, descopăr acum adâncimea gândurilor și a sentimentelor care stau în spatele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu există, totul e bine, dar dacă lucrurile se duc în hazard, atunci nu te lăsa dus și tu cu ele de acel hazard”. Statuia întruchipează un bărbat viguros, cel care-l duce pe umeri, la Senat, pe socrul său, Antonius Pius, tatăl celei de-a doua soții, Augustina, a cărei respectabilitate nu era dintre cele mai bune. Totuși, ca un adevărat gânditor, Marcus Aurelius refuză
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mulțumesc și să mă întorc singură. Inger Johansson m-a sunat să-mi spună că se ține un curs despre cele două jurnale ale mele, la Universitatea din Lund. E vorba de cursul Kristinei Lundblad, despre problema creației, cum se întruchipează ea în jurnalele și romanele mele publicate aici. Octombrie Pe cincisprezece octombrie a murit Leonard Bernstein, după două atacuri de cord. Mama lui René mă sună de la Bruxelles, spunând că Bernstein a murit exact ca fiul ei, dimineața, în pat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Speak, Memory, sau și mai frumos: Mnemosyne, zeița invocată de mine zilnic, împreună cu fiicele ei, muzele ale căror portrete Carl Milles, sculptorul, le-a imortalizat, inspirându-mă și pe mine să le dau „chipuri” după felul în care ele se întruchipează în mine. Nabokov este unic printre scriitorii care au scris direct în altă limbă, pentru că el a făcut și imposibilul de a-și traduce operele din rusă în engleză, cărți groase de proză. Și numai cine știe ce înseamnă să te traduci
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
debutul în rolul interpetat la acest spectacol. Glasul viguros și matur al Mioarei Cortez, care a avut ca parteneri pe măsură un tenor de excepție în Daniel Mucedu-Magdal și Cristian Waks, un Scarpia venal cum după multe căutări l-a întruchipat în acest spectacol! Condus cu măiestrie de bagheta autoritară a primului dirijor Corneliu Calistru, întregul ansamblu de soliști, cor și orchestră, a realizat un spectacol memorabil. Nu întâmplător, aplauzele au devenit uneori sacadate, ca probă că emoțiile provocate de scenă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
adolescență, nu ne-au permis să ne întâlnim cu colegii din întreaga serie decât numai după cincizeci de ani. Când ne-am văzut aveam în fața noastră, a fiecăruia, în acea zi emoționantă de cireșar (8 iunie 2000), două personaje care întruchipau același coleg pe care îl revedeam cu atâta dragoste. Unul era adolescentul pe care ni-l păstra memoria și altul era omul dinaintea noastră, pe care cei mai mulți dintre noi nu l-ar fi recunoscut în alte împrejurări, dacă nu ar
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pupa Hispaniolei (luna sclipind în apă, dâra de spumă lăsată de vas) ; cadrul cu cei doi pirați morți și ajunși pe fundul apei, lângă corabia preluată de tânărul erou, în largul insulei. Fără îndoială, cel mai remarcabil caracter e cel întruchipat de Long John Silver, el e prototipul tuturor piraților imaginari din cărți și din filme și nu are egal decât, poate, în figura Căpitanului Hook din Peter and Wendy (1911) a lui J. M. Barrie, sau în Jack Sparrow, din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
chip palid, care nu atrăgea atenția prin nimic, dar era inteligent și zâmbitor. Părea că este din cale-afară de vesel, căci umbla fluierând printre mese, glumind și bătându-i pe umăr pe cei mai apropiați dintre clienții săi9, cel moral întruchipează idealul solitar al oricărui pirat. Majoritatea piraților au fost, prin definiție, niște risipitori, însingurați abrutizați de alcool și promiscuitate. Silver, însă, era ceea ce și-ar fi dorit orice pirat care a avut ceva noroc cu prăzi bogate și a scăpat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
viața de zi cu zi, atunci când nu urmărește ceva anume, îmbrăcat în straie orientale, cu turban, șiac, vestă, șalvari și cizme cu botul ascuțit și întors. Cu un sfârșit deloc glorios, în colții rechinilor, ca o pedeapsă divină, Spânu a întruchipat în literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și a trăit, cât și un arhetip nou, pe care naratorul, ușor maniheist, l-a pus într-o poveste unde binele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]