2,613 matches
-
ale proprietății feudale legată de o sumă de practici învechite, ca și de însăși economia iobăgistă, care prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul seniorial ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vorba, rămân puternic marcați de concepte și habitudini feudale. Pentru ei, ca și pentru Ludovic al XVI-lea, națiunea o formează categoriile sociale privilegiate, poporul atașându-i-se doar ca factor și sursă indispensabile existenței celor dintâi și a statului întruchipat de monarh. În acest sens, poporul este obiect al filantropiei și îngrijirii „prințului luminat”. Se înțelege de la sine că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare frecvență și greutate Mercur. Referindu-se, la 17 august 1756, la restabilirea comerțului între Rusia și Franța, Vergennes observa că „oricât de mare ar fi distanța între un stat și altul, comerțul singur poate să le apropie”. Suveranul, care întruchipează statul și rațiunea de stat, nu se poate sprijini pe o deviză decât în măsura în care în spatele ei se află forțe sociale interesate și slujite, soarta țarului Pavel I fiind edificatoare în acest sens și, înaintea sa, cea a lui Ludovic al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
interior făcea figură de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului, cei mai mulți dintre domnitori pretindeau să întruchipeze ideea absolutismului luminat și, în orice caz, pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
oamenii politici din Principate în secolul XVIII, spre deosebire de „epocile eroice”, nu sfidau primejdia, ci o evitau fie prin înduplecarea inamicului, fie prin trecerea de partea „eliberatorilor” după dobândirea unor minime garanții pentru ei și ființa de stat pe care o întruchipau. Abilitatea se confundă cu un genius loci politic. Cronicarii de la sfârșitul secolului XVII și începutul celui următor sunt adânc și pasional ancorați în viața politică. Ei fac apel la vechile libertăți și la independența patriei, ei chestionează evenimentele externe, stabilesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Majoritatea covârșitoare a populației suferea de pe urma războiului mai mult decât oricând înainte. Grupări fanariote și o mică parte a boierimii autohtone au adoptat, din motive diferite, o conduită filootomană. Cei dintâi își vedeau amenințate privilegiile unui regim pe care-l întruchipau, ceilalți - neîncrezători într-o eliberare fără o servitute cu limite imprevizibile. Fapt este că majoritatea românilor spera în abolirea suzeranității otomane și într-un viitor mai bun, „creștinește” ocrotit. Domnitorul Munteniei, Grigore al III-lea Ghica, a fost cel care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestor neînțelegeri, a acestor dezamăgiri. Și dincolo de toate acestea, romanul îndreaptă un deget acuzator către o întreagă civilizație întemeiată pe disprețul cărnii, preeminența familială și inegalitatea dintre sexe. Se revenim la primele pagini ale romanului. Abia ieșită din adolescență, Jeanne întruchipează perfect modelul gâsculiței ingenue. Cu toate că tatăl său, un gentilom, iubește natura, "dezmierdările nemeșteșugite ale animalelor, legile senine ale vieții", el o trimisese, pe când fata avea doar doisprezece ani, într-o mănăstire din Rouen. Până să împlinească șaptesprezece ani, tânăra fusese
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-i lase vreodată să le ghicească pe ale ei. În acest context, femeia care practică flirtul nu poate să apară decât ca o "ademenitoare", o "perversă", o "necredincioasă", o femeie care își trădează adevărata menire. Pentru Catherine Pozzi, aceasta întruchipează culmea perversității, esența însăși a răului. Ea este mai jos decât toate, mai jos decât femeia adulteră, mai jos decât prostituata chiar. Îi voi găsi mereu scuze femeii care se dăruiește din dragoste, scrie ea în jurnalul său, pe 24
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l înșeală pe celălalt, fără să-și dea seama că el e cel înșelat; face haz în sinea sa de cuvintele dulci pe care le rostește, dar nu pricepe ironia celor pe care le aude"62. În ochii moraliștilor, flirtul întruchipează seducția în ceea ce are aceasta mai înșelător, mai perfid, mai diabolic. Seducția așa cum este reprezentată în tradiția creștină încă din Evul Mediu: falsă și dăunătoare, îmbietoare, dar amăgitoare, într-un cuvânt, lucrarea diavolului. O ultimă ipocrizie a flirtului, accentuează în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca abanosul străfulgeră reflexe arămii, aproape roșii. În lumina apusului, ochii de un albastru întunecat capătă strălucirea chihlimbarului. Albeața mată, opacă a tenului apare în toată splendoarea sa. Fiecare părticică a ei uluiește, vrăjește... și amăgește. Căci deși pare a întruchipa, prin frumusețea ei, esența feminității, Maud este exact opusul acesteia. La început, Maud de Rouvre pare să corespundă prototipului tinerei dezmoștenite care își așteaptă Făt-Frumosul: tatăl său, un gentilom ușuratic, risipise averea familiei la jocuri de noroc și cu femei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale acestora. După cum notează istoricul Léon Abensour, grație lor soldații se bucură din nou de prezența feminină, de "iluzia familiei" regăsite. Își văd, "ca pe o reflexie, cel puțin, mamele, surorile, logodnicele"73. Deoarece fac dovada unui devotament nemărginit, ele întruchipează prin excelență figura Mamei, a Mariei, a Madonei. De altminteri, nu erau ele supranumite "dalbii îngeri", "măicuțele patriei"? Cu toate acestea, relațiile pe care le întrețineau cu răniții nu erau întotdeauna lipsite de ambiguitate. Infirmierele rămân fiicele Evei, fiind marcate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Germania, să le acorde femeilor drept de vot! Totuși, nu se poate împiedica să spere Victor Margueritte, mai devreme sau mai târziu "Franța va trebui [...] să le urmeze exemplul". În romanul său, credința scriitorului într-un viitor mai bun este întruchipată de personajul lui Georges Blanchet, un eminent profesor de filozofie. Ca și Léon Blum, autorul volumului Du mariage (Despre căsătorie), Georges Blanchet consideră că este legitim ca tinerele femei să beneficieze în egală măsură de "dreptul nostru la libertate și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe câte un roman-foileton, "în care eroul își așeza buzele arzătoare pe sânii dalbi ai eroinei", înainte de a începe să devoreze pe furiș cărțile interzise din bibliotecă. În ciuda acestor lecturi, Simone de Beauvoir recunoaște că tânăra fată pe care o întruchipa pe atunci era o adevărată "gâsculiță neprihănită". "Nu știam să-mi întrebuințez trupul în niciun fel, nici măcar să înot sau să merg cu bicicleta", mărturisește cu năduf scriitoarea. Trupul îi era în așa măsură străin, încât la șaptesprezece ani nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ne gândim de pildă la extravaganta și fercheșa Katherine Hepburn copleșindu-l cu insistențele sale pe Cary Grant, în rolul unui paleontolog cât se poate de grav și de scorțos în filmul Bringing Up Baby (1938). La fel, stereotipul "divinei", întruchipat magistral de Greta Garbo sau Marlene Dietrich, reunește și el cei doi poli ai femeii. Căci "divina" este senzuală, carnală, însă deopotrivă pură, inaccesibilă, misterioasă. Ea suferă și produce suferință, încarnând "frumusețea suferinței". În acest nou context cultural, flirtul nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
avorturi" o hăcuiește "legată de masa din bucătărie, cu picioarele ferecate într-un cerc metalic și cu un tampon îmbibat cu eter băgat în gură". Cu toate acestea, Juliette Gréco supraviețuiește operației vrednice de Evul Mediu, continuând multă vreme să întruchipeze, în ochii tinerilor și ai femeilor, cutezanța libertății. Însă în acești ani de după război, Juliette Gréco nu este probabil cea mai scandaloasă reprezentantă a acestor emancipați care-și făceau veacul în Saint-Germain-des-Prés. Simone de Beauvoir, care la acea vreme se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ea îndeamnă fiecare femeie să urmeze calea spre emancipare pe care o străbătuse ea însăși, de la inhibițiile sale de gâsculiță neprihănită până la eliberarea totală, trecând prin etapa flirtului. Libertății sexuale și, în sens mai larg, libertății femeii pe care o întruchipează Simone de Beauvoir, scriitoarea îi conferă, odată cu Al doilea sex, fundamentele sale teoretice, soclul său filozofic. Această luare de poziție nu este agreată de toată lumea. Departe de asta. Primirea rezervată de care are parte lucrarea în 1949 este aproape unanimă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sunt aliați pe planul moravurilor. Deoarece conservatorismul, dacă nu cumva o anumită formă de puritanism moral, domină în rândurile Partidului Comunist Francez, ca și la Moscova. În anii '20 totuși în perioada în care Victor Margueritte scria La Garçonne Sovietele întruchipau nu numai revoluția politică, ci și un cu model de societate cu totul diferit. În viziunea lui Marx, dar mai ales a Alexandrei Kollontai propagandistă renumită pentru talentul său oratoric noul regim sovietic tocmai dinamitase vechea morală sexuală. Fuseseră instituite
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale infernului, ale diavolului, ale desfrânării"175 printr-o fotografie înfățișând acest celebru dans dezlănțuit. În aceeași măsură însă, ea cristalizează tainicele aspirații ale unei generații întregi. Ea prefigurează și întruchipează un nou ideal privind femeia și iubirea, rămas până atunci nelămurit. Potrivit analizei sociologului Edgar Morin, dacă Brigitte Bardot se bucură de un asemenea succes este pentru că, la fel ca Marilyn Monroe în Statele Unite, ea combină inocența extremă cu erotismul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1997-98. 160 "Viziune asupra lumii", în limba germană. 161 Roland Jaccard, op. cit. Personajul din piesa Knock sau triumful medicinei de Jules Romain (din 1922). Personajul doctorului Knock, devenit popular mai ales datorită versiunilor cinematografice succesive inspirate de piesa lui Romain, întruchipează un soi de "mesia al medicinii" care ajunge să domine un sat întreg (n. trad.). 162 André Kaspi, Les Américains, vol. II, Seuil, Paris, 1986. 163 A se vedea tabloul Marilyn x 100, 1962 (Londra, colecția Saatchi). Imaginea multiplicată a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acelorași rețele în momentul în care aderă la francmasonerie. Istoriografia română pune în centrul acestei perioade de reașezare, contestată de revoltele populare, o triadă de personalități uniate angajate, care ar fi heralzii națiunii. Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști, ei impun o latinitate a limbii române. Ca juriști
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însă și determină alegerea, după aprinse negocieri interne, a colonelului Alexandru Cuza în scaunul de domnitor, în unanimitate, la Iași, pe 5/17 ianuarie, și la București, pe 24 ianuarie. Cuza este un progresist, un om al anului 1848. El întruchipează cauza independenței naționale și nu-și ascunde obiectivele. El reprezintă armata, care îl ovaționează, și proslăvește o nouă etică. Calitățile sale sînt evidente. Însă această dublă alegere, după asemenea divizări, pune probleme. Napoleon III primindu-1 la Tuileries pe trimisul prințului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în discuție însăși evoluția imperiului. Conservatorismul și apărarea națiunii prin reamintirea tradițiilor istorice sînt depășite de o filosofie darwinistă: națiunea se dezvoltă neabătut ca o conștiință a identității, ea reprezintă o dinamică și o formă a viitorului popoarelor, mișcarea națională întruchipează noua cultură politică, Una din figurile intelectuale dominante în acel moment este Aurel C. Popovici. Tezele sale asupra caracterului "natural" al dezvoltării națiunii susțin programul autonomiei transilvane al Partidului Național Român. Popovici pledează, încă de la începutul anului 1890, pentru o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a lui Crainic revelează idealizarea tînărului erou legionar și a atracției exercitate de intelectualii dreptei antidemocratice prin forța curentului militant legionar. Italia mussoliniană îl fascinează pe Crainic pentru că este întreprinzătoare, pentru că se bizuie pe Antichitate și exaltă tinerețea. Tinerii legionari întruchipează, fără îndoială, acest transfer al modelului. Obsesia antisemită îi unește pe studenții în drept de la Universitatea din Iași, care se organizează încă din 1919. Mișcarea se intitulează Garda conștiinței naționale. Între 1919-1920, acțiunile cuprind Universitățile din Iași, Cluj și Cernăuți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
intrigant; el nu este un naționalist antisovietic (și cum să fie, el care datorează totul eliberării de către ruși, mentorilor săi de la Academia Frunze și lui Bodnăraș?). El este produsul unui aparat, a unei organizații care l-a promovat rapid pentru că întruchipează o anume societate care n-avusese nimic de pierdut în 1944 și înțelege să nu piardă nici în 1965. Ceaușescu și soția lui sînt, pe de o parte, antiburghezi prin definiție, antiintelectuali; ei au învățat multe de la represiunea din anii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de o mie de metri altitudine. Noica este purtătorul de cuvînt al condamnării modernității pozitiviste și tehnocratice. Retragerea și marginalizarea sa fac din el simbolul revoltei, polul unei rupturi aristocratice cu activismul cultural al administratorilor culturii din epoca Ceaușescu. Noica întruchipează un stil, o metodă de interogație, propunînd un crez cultural refondat: discipolii săi filosofi caută împreună cu el un catharsis axat pe problema timpului, a tradiției și a modernității. Există o nevoie de a regăsi rădăcina limbajului, adevărul tradiției, de a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]