2,517 matches
-
că e necesar să mai reamintim slujitorilor Lui, că opera de sfințire a sufletelor trebuie încredințată Duhului Sfânt, Căruia îi revine indiscutabil și cea a preoților. Nu au fost consacrați prin impunerea mâinilor și prin invocarea Duhului Sfânt?! După misterul Întrupării și maternitatea dumnezeiască a Mariei, oare nu este preotul catolic capodopera Duhului Sfânt?! Și cine este Învățătorul preoților dacă nu Cel care i-a instruit pe Apostoli? Cine este susținătorul rândașilor sanctuarului, atât de persecutați de lume, dacă nu Cel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Maria grăbește situația, iar ceasul divin este anticipat. Istorisirea evanghelică ne dă impresia neputinței lui Isus în fața voinței Mamei, chiar dacă pare în contrast cu voința Sa. Ce mister! După toate astea, cum să nu fii de acord cu aceia care consideră, că Întruparea a fost grăbită prin rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria? Pe Calvar, Maria este prezentă, dar nu vorbește. Sfânta Evanghelie ne spune că «stătea» (stabat), adică nu era doborâtă la pământ, ci era în picioare, într-o deplină conștiință de sine și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dar harul intern, actual, care se adresează minții și inimii, este lucrarea lui Dumnezeu. Fără har, apostolatul devine zadarnic. Uitarea practică a acestui adevăr, care este la fel de evidentă - după cum observa un renumit autor - ca și misterele Preasfintei Treimi și ale Întrupării, poate să aibă consecințe fatale în apostolat. A crede că munca exterioară, chiar și cea apostolică, poate să țină locul harului, atât pentru cel care propune cât și pentru cei catehizați, este o cădere în greșeala celui care ar considera
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de expresii fără gândire, cuvinte aruncate în vânt”. 47. Arta de a se face înțeleși De altfel, sunt puțini aceia care cunosc arta de a se face înțeleși. Nu este simplu să expui cu claritate învățătura dogmelor Preasfintei Treimi, a Întrupării, a Euharistiei. Vorbim cu ușurință despre purcederea Persoanelor divine, a Cuvântului Întrupat, a Transsubstanțiațiunii (Sf. Euharistie), a Carității, dar cine poate să spună câte persoane nu vor confunda toate acestea cu procesiunile liturgice, cu verbele gramaticii, cu gara, iar caritatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trup» pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră (In 1,14); totul s-a desfășurat în jurul faptului istoric; aș putea să spun că, dacă ipotetic, ați despuia Evanghelia de partea didactică și ați lăsa faptul istoric al lui Cristos în Întrupare, în Viața, Pătimirea și Învierea Sa, Evanghelia ar fi la fel de egală și, în acea mare realitate, ar purta în sine, ca o consecință logică, toate cuvintele care au fost auzite din gura dumnezeiască a Nazarineanului. Să lăsăm deoparte toate afirmațiile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu Apostolul Său Petru, cu sacramentele Sale, cu Crucea Sa. Are vreun rost să discutăm dacă morala Evangheliei ar avea precedente în Confucius, în Buda sau în operele grecilor antici? Oare are precedente Bunavestire a Îngerului în fața Mariei? Are precedente Întruparea Cuvântului promis și mărturisit prin profeții și minuni? Are precedente existența istorică, total istorică (deci, nu un mit) al lui Cristos ca Om adevărat, vizibil, palpabil și adevărat Dumnezeu (deci nu așa cum, în anumite mituri, elementul uman este absorbit de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
facă? Oare nu este o dezonoare pentru știință să confunde istoria cu mitul, un fapt cosmopolit care se perpetuează de-a lungul veacurilor cu creațiile imaginare ale vremurilor apuse, de a confunda monoteismul creștin cu aberațiile politeiste, de a apropia Întruparea lui Cristos de miturile păgâne, chiar și după formidabila reacție a lumii creștine împotriva arianismului? 60. Să revenim la metoda apostolică: lumea nu se poate orienta decât prin credința în Cristos-Dumnezeu Hei bine; astăzi și nouă ni se cere o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
reacție puternică împotriva deformărilor gândirii moderniste, care nu încetează să deruteze, mai cu seamă mințile tineretului școlar; se impune o reîntoarcere a predicării noastre la metoda apostolică: să vorbim despre Cristos-Dumnezeu, să-L facem cunoscut, să luminăm mințile asupra dogmei Întrupării și a tezaurelor sale incalculabile pe care le cuprinde; pentru ca lumea să știe că există un Om-Dumnezeu, că numai El este Mântuitorul, Mijlocitorul între omenire și Tatăl din ceruri; că e o nebunie să se bată la ușile oamenilor și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre preoția Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce a văzut ceea ce nimeni altul nu a contemplat. Când ne vorbește despre Pătimire, Paul trăiește tragedia divinității
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
înseamnă a dărui; și iată Creația. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să te faci înțeles de către cei care se iubesc; și iată Revelația. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să devii asemenea Celui pe care îl iubești; și iată Întruparea. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă a-l salva cu orice preț pe cel pe care îl iubești; și iată Răscumpărarea. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să vrei să fii mereu cu Cel pe care îl iubești; și iată
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
e cel al compatibilității în care ele se relevă unele pentru celelalte. Dar fără a depista cu certitudine întâmplările acestor modalități de creație, te mulțumești a-ți spune că, da, există, o fi existând o logică interioară a conceperii și întrupării eseurilor respective, precum, în genere, a operelor literare o logică posibil de intuit sau de presupus (într-o anumită măsură), însă mai există și un alt registru imposibil de elucidat cel al logicului sau alogicului ce ține de subliminal, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ultime întâlniri, cu cât pe acea vreme nu începusem să scriu, nu întrevedeam acest traseu ulterior, iar acumulările din acei ani mi-au prins bine, ca om în primul rând, și au conturat răspântiile viitoare și înălțimea de gând și întrupare scriitoricească spre care ar fi trebuit să năzuiesc. Pe parcurs, relațiile, fie ele și accidentale, mi-au scos înainte nume a căror activitate am recunoscut-o și m-am străduit să o cultiv, care au devenit adevărate modele. Printre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bodnărescu, chiar în acele zile, a fost decorat cu „Răsplata Muncii” clasa I pentru învățământ, în afara oricărei ingerințe politice, absolut numai în baza meritelor sale pe terenul școlar, dar și despre vestea dureroasă a morții președintelui Academiei Române - profesor Dimitrie Onciul, întrupare a cinstei și a muncii dezinteresată. Ziarul „Universul” scrie despre ședința publică a Academiei prezidată de către dl. Pârvan, care a exprimat regretele Academiei pentru moartea președintelui ei - Dimitrie Onciul. În programul sărbării erau cuprinse: Imnul Regal, Hora Unirii, Gaudeamus, „10
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
facerea Romei. Și fiindcă Roma e făcută în țara care sa numit Lațium, înainte de a ajunge cu vorova la facerea Romei, voiu să găsesc despre Lațium, întru care voiu urma izvodul Istoriei lui Eutropius cel în Veneția la anul de la întruparea Domnului 1521 prin Aldus tipărit.” El publica chipul lui Romulus, „strămoșul românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
României duioase poezii de dor și de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie... Erau prezente și teme referitoare la plantele medicinale dar și la cele carnivore. Comemorarea unor Gheorghe Țițeica, Newton, Blaise Pascal a fost prilej de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de o parte, și cei cinci persani Rustam, Z³l, Afrasyab, Goshtasp și Lohrasp, se înrudesc prin această recurență comună la o structură tripartită, căreia îi corespund ca întrupări ale funcțiunilor sacerdotală, războinică și „economică”3. Intenția lui Wikander era de a urmări extensia mai largă a acestor asemănări. Dincolo de orice constrângere trifuncțională, Eliade putea recunoaște cu o anumită solidaritate, deja la stadiul anilor ’40, că această interpretare poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini personale și deosebite, dar aici ar fi trebuit să corecteze anumite aspecte. Nu vom încerca să ne aventurăm în iureșul exegetic la care este expus
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și creștină asupra religiei și istoriei nu este atât de puternic pe cât cel pentru fenomenologia religiei (religionsfenomenologi). Dar nu este deloc atât de sigur că India și alte culturi asiatice sunt străine de ideile de Dumnezeu viu în istorie și întrupare. Discuțiile continuă. În prezent, orice îndeletnicire fertilă cu istoria religiilor trebuie să pornească de la o aprofundată luare de poziție față de marea și strălucita operă științifică a lui Eliade. Lucrări mai importante ale lui Mircea Eliade:tc "Lucrări mai importante ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât acolo unde pomul a fost plantat? Ea distonează față de tonurile blânde ale exegezei practicate de cele mai înalte autorități religioase. Pentru că e totuși un lucru straniu atât cât îi este permis unui mirean să judece aceste lucruri să sărbătorești Întruparea, să saluți intrarea efectivă a lui Dumnezeu în timpul oamenilor, să susții cu îndreptățire, așa cum o face Benedict al XVI lea în lucrarea sa Iisus din Nazaret că "istoria, factualul, face parte din esența însăși a credinței creștine", pentru a te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
răstignire a unui tămăduitor rămasă în acel moment neobservată de martori și de contemporani. Dintre toate titlurile pe care și le-a luat Isus, niciunul nu-i mai premonitoriu, mai potrivit validat a posteriori printr-o perpetuă zămislire, o neîncetată întrupare, ca acela care revine cel mai frecvent în spusele sale: Fiu al Omului. Fiu al morții sale, al relatării morții sale, al Evangheliilor și al euharistiilor. Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară pentru ca apoi să se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a unui pârâiaș, sub flagelarea împunsăturilor, mă lasă să sper în ce-i mai bun la urmă. Un cadru de vis pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mari imperii persan, roman, egiptean care-și disputau inclusiv dreptul de proprietate asupra ei, Palestina a fost încă de la începuturi un stat-tampon, bântuit de războaiele altora. Cam ce e Libanul din zilele noastre. Sfântul Mormânt plătește apăsarea istoriei. E prețul Întrupării. Trebuia ca un asemenea loc să existe undeva; non-locul poate fi imaginat doar pentru îngeri. 3) Noi locuim în timp. Ieșim încetișor din Babel, dar încă n-am ajuns la Rusalii. Hristos a înviat, dar răul n-a fost curmat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a cărui realizare stilistică o marchează repetiția verbului. Sintagma specifică incomensurabilității și nedeterminării („se ducea ce se ducea”), ca structură cristalizată, se întâlnește în toate speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este necesară. În întâmpinarea eroului iese întruparea malefică pentru măsurarea forțelor dintre cosmos și neant. Imaginea drumului parcurs până la jumătate, unde răul se ivește, este un motiv specific descântecelor: „S-o sculat (cutare),/ Marți dimineața, gras și frumos,/ Bun sănătos,/ Și-o plecat pe cale,/ Pe cărare,/ Pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
turbata/ Și turbatu” (RuscaVaslui). Funcția magic-curativă a acestui text cere o numire exhaustivă a surselor malefice ale bolii, motiv pentru care sunt pomenite în perechi feminin- masculin. Întâlnirea la mijlocul drumului marchează ieșirea din spațiul ordonat al lumii, iar faptul că întruparea negativă se află acolo arată primejdia în care se află universul uman. Mutilarea călătorului pe acest drum între lumi este similară celei inițiatice și accentul puternic pus pe starea anterioară a omului lovit de boală dezvăluie modificarea fundamentală: „A plecat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru constituie trasee
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]