2,651 matches
-
și subliniază necesitatea unei cercetări critice a scrierilor biblice. Tradiția augustiniană în epoca premodernă a fost continuă în Vest, marcată fiind de reprezentanți mai mici, precum Petru Abelard de exemplu, sau mai mari precum Toma de Aquino. În Biserica răsăriteană, învățatul Teodor din Mopsuestia face deosebirea între "spiritul profetic", adică iluminația divină care stă la baza celei mai mari părți din Biblie, și "spiritul înțelepciunii", prezent la diverși autori, aparținând însă propriilor lor idei și considerații omenești, fără a avea origine
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
revelația lui Dumnezeu. O analiză critică a textelor biblice în accepțiunea actuală s-a conturat totuși abia în epoca Iluminismului. Printre primii cercetători în această direcție din secolul al XVII-lea se numără filosofii Thomas Hobbes și Baruch Spinoza precum și învățatul francez Richard Simon. Un impuls în această direcție fusese dat deja de Reformă, care a reactualizat studiul Bibliei și a introdus noi metode de considerații critice. Fiecare nouă traducere a textelor biblice obligă pe traducător să caute scrierile cele mai
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
o mână, apoi, în continuare, de mai multe mâini. Deși, în partea introductivă este notat anul când a început scrierea acestui pomelnic, s-au purtat discuții vii cu datarea acestui important izvor al istoriei noastre, formulându-se diferite ipoteze de învățați renumiți ca: D. A. Sturza, Melchisedec, I. Bogdan, m. Lascaris, Miletic, r. Rosetti, Ilie Minea, C. C Giurgescu, Iațimirscki, Victor Motogna, I. Vlădescu, P. P. Panaitescu ș. a. Slavistul Damian P. Bogdan, studiind critic acest valoros manuscris, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a ajuns
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Susa, adevărata sa reședință. A început o expediție contra Egiptului. A încercat să-și facă aici aliați printre preoți, construind un templu în oaza lui Ammon, Charga. Darius a poruncit și refacerea canalului dintre Nil și Marea Roșie și a poruncit învățaților să alcătuiască un cod de legi, activitate care a durat 16 ani. Astfel, Darius a evitat certurile religioase și posibilitatea unor răscoale. În 517 î.Hr., din Egipt a plecat spre Asia Centrală, cucerind Horezmul, Belucistanul și Afganistanul. Valea Indului a devenit
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și șeminee. Iluminatul era asigurat cu ajutorul unor candele, lumânări sau lămpi cu gaz lampant. În anul 1963 în localitate s-a introdus curentul electric. Așa cum afirma un învățat al neamului nostru, Ovidiu Denșeanu, în „Folclorul - cum trebuie înțeles”, Editura pentru Literatură, București, 1966, "„cineva nu trăiește numai din ce moștenește, ci și din ce se adaugă, pe fiecare zi în sufletul lui”", comunitatea rurală trăind și prin folclorul
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
purtat” prin ornamente țesute sau cusute în culori. Până la vârsta școlară copii erau îmbrăcați într-o cămașă largă din pânză, atât fetițele, cât și băieții. Cu ocazia sărbătorilor erau îmbrăcate de obicei haine noi care, ca și celelalte pregătiri, ca învățatul colinzilor și descântecelor din lirice, specifice sărbătorilor de iarnă, erau făcute din timp în șezători. Pentru întreaga perioadă a sărbătorilor erau angajați muzicanți, iar jocul era la o casă numită „casa jocului”. La Sfântul Nicolaie, în data de șase decembrie
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
nu mai este restricționată de copyright și este disponibilă online, părți din ea fiind incluse cu grijă în alte enciclopedii și lucrări online. A fost modificată de către Hugh Chisholm. O parte din articole au fost scrise de către cei mai cunoscuti învățați ai vremii, precum Edmund Gosse, J.B. Bury, Algernon Charles Swinburne, John Muir, Prince Peter Kropotkin, T.H. Huxley și William Michael Rossetti precum și de cütre alți autori foarte cunoscuți la acea vreme. Ediția din 1911 a Enciclopediei britanice nu mai este
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
Zonaras, Constantin Manasses). Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară "„Varlaam și Ioasaf“". Tot acesta va mai scrie "„Pomelnicul mănăstirii Hurezi“". Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante însemnări despre "Viața lui Petru cel Mare" și "Istoria Rusiei". Alt cărturar, "Dionisie Eclesiarhul", scrie în 1788 "„Întrebări și răspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele răposatului Șerban Voievod Cantacuzino“". Dionisie este
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
Gumiliov a susținut că evreii au avut o cultură fundamental mercantilă originară din afară și în opoziție cu mediul în care au trăit aceștia.. Aceste idei, similare atât elementelor antisemite clasice, cât și celor naziste, i-au făcut pe mulți învățați să-l considere pe Gumiliov drept antisemit. De exemplu, Victor Jasmann notează:
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
altă biserică” noiembrie 1844 spune primul preot Radu Duhovnicul care „dice” pe o filă de evanghelie „Să se știe de când s-a cumpărat această (sf. Evanghelie) această și sf dumnezeiasca evanghelie de domnul postelnicul Ion Alexandru Filipescu în zilele prea învățatului domn Gheorghe Bibescu și s-a dat biserici Ștefănești de Jos, „Sf Mihail și Gavril”, unde se pomenește și hramul „Sf Voievozi” ( interviu cu preotul satului Ștefăneștii de Jos octombrie 2007). De preceizat că în momentul realizări Monografiei Biserică din
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
de care se teme și pe care o urăște. Regenta ia o hotărâre de neclintit : fratele său, Ivan va rămâne alături de ea la palat, în vreme ce Petru și mama lui vor fi trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. De învățat, învață la nimereală. Dobândește un talmeș-balmeș de cunoștințe rudimentare de aritmetică, geometrie, artilerie și fortificații, însă setea lui de cunoaștere este neostoită; deprinde știința navigației, se joacă în fiecare zi de-a războiul împreună cu banda gălăgioasă și veselă a tovarășilor
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer În mod tradițional, istoricii situează începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, un mare număr de învățați greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literații italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învață limba greacă veche și traduc în italiană operele clasice grecești. Poezia latină a
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
italiană operele scriitorilor romani. Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor și savanților umaniști, apreciați pentru erudiția lor. Difuzarea textelor este favorizată de descoperirea tiparului și perfecționarea imprimeriilor, dar și de dezvoltarea orașelor și universităților, locul de întâlnire al învățaților. Un eveniment important îl constituie înființarea ""Academiei"" din Florența sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusă de Marsilio Ficino - traducător al Dialogurilor lui Platon -, unde se întâlnesc umaniști ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo și Angelo Poliziano. ""Academia"" florentină este
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig). Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică, este considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la protestantism, preconizând în mod conștient spiritul de toleranță religioasă. În Franța, umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală din Avignon (printre aceștia Petrarca). Traduceri din Titus Livius și Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V "le Sage". Războaiele lui Francisc I în Italia au contribuit la luarea de contact și
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
meritat cuprinderea în această galerie de figuri. Profesorul universitar doctor Vasile Iliuț, Decan si Prorector al Universității Naționale de Muzică București, Învățătorul Aleman Galea, Ioan Roman, directorul liceului "Mihai Viteazul" din București, N. Droc-Barcianu, directorul și ctitorul liceului din Giurgiu, învățatul copist de cărți și manuscrise din secolul al XVIII, Sava Popovici-Barcianu cel bătrân, care își scria sub nume "ot Rășinari", profesorul și rectorul ieșean Traian Bratu, învățatul protopop Emilian Cioran, sufletul harnicului grup local, fără concursul căruia în munca de
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
liceului "Mihai Viteazul" din București, N. Droc-Barcianu, directorul și ctitorul liceului din Giurgiu, învățatul copist de cărți și manuscrise din secolul al XVIII, Sava Popovici-Barcianu cel bătrân, care își scria sub nume "ot Rășinari", profesorul și rectorul ieșean Traian Bratu, învățatul protopop Emilian Cioran, sufletul harnicului grup local, fără concursul căruia în munca de teren Victor Păcală nu și-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învățatul popa Bratu de la sfârșitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
care își scria sub nume "ot Rășinari", profesorul și rectorul ieșean Traian Bratu, învățatul protopop Emilian Cioran, sufletul harnicului grup local, fără concursul căruia în munca de teren Victor Păcală nu și-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învățatul popa Bratu de la sfârșitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului ca translator, om care a trebuit să cunoască limbile germană, latină și slavonă pentru a-și putea îndeplini sarcinile, compozitorul și profesorul Petru Severin, Eugen Goga, fratele
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
s-a produs în anul 1453, după căderea Constantinopolului. Concluzia lui Cantemir a fost influențată probabil de monedele moldovenesti din vremea lui Alexandru cel Bun, ale căror inscripții utilizau alfabetul latin. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența, respectiv în secolele X-XII, după creștinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente și
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
în secolele XI - XVII. Excepție fac tipăriturile și manuscrisele reformate sau catolice scrise în limba română cu alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin în scrierea limbii române, urmând un model național românesc, bazat pe corespondențele fonetice dintre limba latină și limba română. Alfabetul chirilic a continuat
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
studiilor teologice, istorice, lingvistice și traducerilor și spre sfârșitul vieții devine cenzor al cărților românești care apăreau în Tipografia Universității din Buda (1804-1806). A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic, prin care urmărea să informeze pe învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
Anicius Manlius Torquatus Severinus (n. între anii 475 și 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost un învățat, filozof și om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deși nu există mărturii directe asupra vieții sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei ("De
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
părți a Italiei, își stabilește curtea la Ravenna, care fusese cândva capitală imperială. Influențat de perioada petrecută ca ostatec la curtea din Bizanț, Teodoric atrage mulți membri ai familiilor nobile romane, printre care și pe Boethius, devenit deja cunoscut ca învățat, după studii făcute la Roma și Atena. În anul 510 este numit "Consul ordinarius sine collega", apoi, în 522, "Magister officiorum", cea mai înaltă funcție administrativă. Cariera politică a lui Boethius s-a sfârșit tragic, în urma unei acuze de conspirație
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Hutten, cavalerul Franz von Sickigen, profesorul de ebraică Filip Melanchton, Silvestru de Schaumburg și în general umaniștii, care la început credeau că este o simplă ceartă între călugări, au trecut de partea lui Luther. Nu au lipsit excesele și mulți învățați au început să privească cu ochi critici și alte realități din Biserica Apusului. Denunțat ca eretic, Luther s-a adresat națiunii germane, în anul 1520, prin trei scrieri-program, din cele 30 câte a scris în acel an. Prima: Către nobilimea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic. Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele "nu au fost scrise de Homer, ci de o altă persoană
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați să memoreze stocul de poezie epică a regiunii și evenimentele trecute, până la timpul sosirii unui învățat ce le putea scrie. Majoritatea clasiciștilor sunt de acord că, indiferent dacă a existat sau nu un astfel de rapsod pe nume "Homer", poemele homerice sunt un produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost moștenirea
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]