5,591 matches
-
ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm strâns într-o eșarfăDealul. Și i-am șoptitSă nu fugă de toamna iubiriiAflată sub jarul asfințitului.Atunci, s-a îmbăiat melancolicîn ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor.I-am înfășurat nopțile sub lună,Ca să nu uite de coapsa veriiși de îmbrățișarea noastrăsub lumina stranie a astrului.I-am acoperit în drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa în
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
LASĂ AMINTIREA Îmi lasă amintirea la piept să mi se culce, Sau să m-arunce-n vise, să nu mă mai trezesc, Să mă îmbete,-n noapte, un vin din cel mai dulce, Și în delirul clipei, de tot, să m-adâncesc. Învăluită-n mantii de-albastră reverie, Să simt mirosu-acela de galbeni trandafiri, Cu sufletul și mintea-n perfectă armonie, Să reclădesc imagini, să retrăiesc iubiri. Îmi lasă amintirea și vezi să nu se piardă Prin ani, de-acum lumină, în care
ÎMI LASĂ AMINTIREA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381137_a_382466]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VIS PRIMĂVĂRATIC Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS PRIMĂVĂRATIC Învăluită-n ceața sidefie A visului ce-mi amâna trezirea, Mergeam, în aparență, făr’ de sens, Dar îți simțeam parfumul tău intens, Mă urmărea, de undeva, privirea Din ochii tăi de mare azurie. Mă conducea, ușor, o adiere De ghiocei și
VIS PRIMĂVĂRATIC de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381148_a_382477]
-
pe un cod al onoarei. FEMEIA virtuoasă trăiește plină de sensibilitate cu toate făpturile din juru-i. Dorul EI se înfiripă în toată măreția și tragedia omului. Gingășia sufletului EI, face zborul mai înălțător și frumusețea mai floare. „FEMEIA însuflețește totul, învăluie lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții. Secretul său aici stă: în legătură permanentă cu izvoarele vieții. Ființă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simțul just al fiecărei situații sau lucru, are
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
e în lumea lui de rândunică fără cuib muzica sună aiurea într-un difuzor vechi frâna bruscă anunță sfârșitul călătoriei 13 zadar mi-ai întins un pahar cu amar să beau! mi-ai spus pe șleau nu vreau! acum mă-nvălui în fum în scrum mă-mpiedici pe drum îmi dai un foc noroc că nu-i aflu loc deloc niciodată hai! mă îmbată pe dată cu un pahar de apă unde s-adapă o iapă sireapă 14 curg pe diagonală
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
o prezentare grafică excelentă, cu imagini sugestive, cu fotografii reprezentative din existența reală a eroinelor, cărticica încântă prin notația surprinzătoare, prin finețea receptării faptului, prin sensul inedit desprins din gesturi, replici, atitudini. Un aer de tandră afecțiune și înțelegere ocrotitoare învăluie cele câteva scene simple dar pline de farmec ce vin să dezvăluie misterul fascinației cu care inocența deschide ochii asupra universului. Modul frust în care puiul de om încearcă să cucerească preajma, curiozitatea și încântarea cu care participă la tot
CĂRŢILE COPILĂRIEI: TITINA NICA ŢENE -„ÎNTÂMPLĂRI HAZLII CU O NEPOŢICĂ, POVESTITE DE O BUNICĂ” de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381260_a_382589]
-
să te strângă, la piept, fantezia privirilor printre lumini obscure, aducând respirația, aproape de galop... Anotimpuri sărutându-se cu patimă, acoperindu-ne goliciunea firească, încălzindu-ne sufletele, măcinate de vremuri, resemnare tacită, uitare ascunsă, regăsita, poate în viitor, seninul din noi, învăluind umbrele unei clipe, ce va veni, temându-mă de realitatea unei iluzii ce-o port cu mine, de-o viață, ca și savoarea iubirii neștiute, ascultând la final, concert de Bach, legănat de vise, iluzia unei mari iubiri lăsată-n
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
și languroase. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna, cu nemărginită ei metamorfoza, cu întregul ei alai, gătit, cu răbdare, de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată în ce tăcere solemnă se învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se?” (“Ultima toamnă). Prima întrebare, pusă în sine, ca un preludiu la citirea volumului, a fost legată de prezența „demonilor” din titlu . Ca să-mi spulber nedumerirea, n-a fost însă o condiție
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
învăța să-i respectăm pe ceilalți pentru sinceritate, valoare? Și totuși... în lumea asta hâdă ,rece și nepăsătoare Există conștiință,sensibilitate,bunătate și fețe iubitoare Există oameni cu inimi de aur ce păreau că nu există Deși mintea-ți era învăluită de ideea ta fixistă. Sunt ființe umane, calde trimise de Dumnezeu Pentru a pune umărul la crucea ce te-apasă greu Ei te-nvață ce înseamnă bunătatea, calea-ți luminează Îți echilibrează speranța, neîncrederea-ți drenează. Acești oameni ce-ți
ÎNGERII DEGHIZAȚI ÎN OAMENI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381343_a_382672]
-
DE COPIL Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De pe-o margine de lume Golit de gânduri și retras, Mugur de aur fără nume Privește-n jur la ce-a rămas. Învăluit în aura copilăriei Speranța înfloririi-n viitor Pâlpâie slab în seva caldă-a gliei Și-n zâmbetul dulce-al stelelor. Sufletul ne-ntinat cerul îl atinge Nemărginirea vie de azur curat, Pleoapa străvezie se-nchide și se stinge Peste universul întunecat
VIS DE COPIL de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381344_a_382673]
-
în taină ... o taină ... spusă la cele de taină. ... apoi am șters-o englezește ... de teamă să nu fiu prinsă, dispărând în ceața dimineții - găsind-o ca pe cea mai bună prietenă dispusă să mă acopere, să îmi ascundă pașii, învăluindu-mă-n ea ... cu misterul gândului care-l luam cu mine. Am furat o bătaie de cord, prinsă-ntr-un gând luuung ... cât anotimpul din Valea uitării. Și-a rostogolit timpul basmul peste mine ... eu, prinsă-n farmecul lui ... unde
ACT NELEGIUT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381439_a_382768]
-
educat și de care este animat în întraga sa creație artistică. Aceste virtuți l-au determinat să minimalizeze sau pur și simplu să treacă cu vederea unele defecte ale poetului Rondelurilor, dar în același timp să se ferească a-l învălui într-o aureolă mitizantă. Nobilele sentimente ce însuflețesc romanul își continuă revărsarea, sub forma unui post scriptum sui generis, pe coperta a IV-a, unde o fotografie cu romancierul la mormântul poetului, fotografie pe care aș numi-o „Frați de
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
nr. 1953 din 06 mai 2016. It's, oh, so quiet! Ce mai liniște de vrajă se prelinge prin petunii, ce la geam îmi stau de strajă, să nu-l spargă raza lunii. Ce mai liniște în suflet mi-l învăluie ușor, obosit de-atâta umblet printre gânduri care dor. Iar când liniști grele-atârnă din flori de salcâm gătite, în parfumul cel de smirnă gândurile tac smerite. Și când gândurile tac, n-am melancolii năuce, nu mă cert și nu mă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
n-ar găsi-n liniște drumul. Citește mai mult It's, oh, so quiet!Ce mai liniște de vrajăse prelinge prin petunii,ce la geam îmi stau de strajă,să nu-l spargă raza lunii.Ce mai liniște în sufletmi-l învăluie ușor,obosit de-atâta umbletprintre gânduri care dor. Iar când liniști grele-atârnădin flori de salcâm gătite,în parfumul cel de smirnăgândurile tac smerite.Și când gândurile tac,n-am melancolii năuce,nu mă cert și nu mă-mpac,iar regretele
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
hohote piticul. - Prietenie, răspunse senin Ador. - De ce ar dori un vrăjitor să fie prieten cu un prinț? - Un prieten este un sprijin în viață mai mare decât orice toiag. În acel moment, se auzi o bubuitură cumplită și piticul fu învăluit într-un nor roșu, fierbinte. Ador scutură aripile fermecate, încercând să împrăștie aburii încinși. În locul piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador și își dăruiesc toiagul care
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Prin această despărțire aș desface ața Pe care numai tu ai creat-o, împletind visele Oh, a ta absență doar chinul îmi va dărui Și acrul gust al timpului uitat fără de tine În care gândurile-mi de iubire te vor învălui Îndulcindu-mi neputința ce roade-acum în mine Dacă vei învăța cum să faci două trupuri într-un suflet Lăuda-te-voi în aste rime, cu al iubirii umblet 39 O how thy worth with manners may I sing, When thou
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Sărutul dimineții, ce anunța furtuna de iubire, îl aștept demult și atâta-i de firesc, încât, zâmbesc, pășind din nou, în amintiri, gândind la tine. Am putut privi, în liniștea nopții, răcoarea ceții, învăluindu-mi sufletul, cuprins de nostalgii, pe-aceeași muzică, a timpului trecut, a timpului piedut, în care, rămas-am și eu prizonier. Nu-i nimeni pe-aici, să ies măcar pe cauțiune, să pot cutreiera din nou, pe-ntinderi neștiute, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
sau poate mai departe. Sărutul dimineții, ... Citește mai mult Sărutul dimineții,ce anunțafurtuna de iubire,îl aștept demultși atâta-i de firesc,încât, zâmbesc,pășind din nou,în amintiri,gândind la tine.Am putut privi,în liniștea nopții,răcoarea ceții,învăluindu-mi sufletul,cuprins de nostalgii,pe-aceeași muzică,a timpului trecut,a timpului piedut, în care,rămas-am și eu prizonier.Nu-i nimeni pe-aici,să ies măcar pe cauțiune,să pot cutreiera din nou,pe-ntinderi neștiute,să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
ultimă intimitate divină. Deoarece intimitatea lui Hristos, înălțată în acea intimitate a Duhului Sfânt, asemenea dumnezeirii Lui, se află în același timp în cea mai adâncă intimitate a oamenilor care își deschid poarta sufletului lor prin credință, Duhul Sfânt îi învăluie și pe aceștia, ca pe purtătorii de Hristos. Biserica, mistica omenitate a lui Hristos, primește pe Duhul Sfânt, în calitatea ei de trup al lui Hristos . Iisus Hristos S-a înălțat la cer după Înviere, atât pentru a primi toată
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Început de toamnă Verdele bătut de brumă În zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmă Ca-ntr-un pustiu o scamă. Din nord coboară vântul Învăluind în cale Și-nfiorând pământul Din munte pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
s-a scurs, care în curând se va alătura universului, transformându-se în lumină. Niciodată nu m-am simțit mai neputincios, ascultând cum împletește cuvinte tremurânde cu buzele uscate de sete. Îi simt palmele cum îmi ating fața, cum mă învăluie. Mă simt în siguranță. Pielea ei catifelată pare că nu a fost atinsă de greutățile vieții, dar e din ce mai rece. În jur, o liniște paradoxală este străpunsă din când în când de șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea??... XXI. FLOAREA VIETII..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Floarea vietii... Visăm, dorim și-nvăluim în clipe experiența mult dorită ... Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat, De ce nu realizăm că totul e magică feerie? Iluzia poveștii pe care ne-am țesut-o Din focul și lumina ce etern va arde
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Privind în urmă amintiri-ecou vibrante... Ca după ani, și ani, și ani-lumina să ne dorim un alt poem, mereu un cerc în care să intrăm trasând conturul florii vieții, a geometriei sacre. Citește mai mult Floarea vietii...Visăm, dorim și-nvăluim în clipeexperiența mult dorită ... Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat,De ce nu realizăm că totul e magică feerie? Iluzia poveștii pe care ne-am țesut-oDin focul și lumina ce etern va arde......................................................................... Vom descoperi, într-
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
nuanțe, În clepsidre închise, Dor ars de tăceri, Iluzii traduse, Gânduri, șoapte, păreri În slove transpuse, Rug viu sau sudalmă Și altele-s versul; Când scrii, ții în palmă Între universul, Îți cântă cuvântul În culori dulci de-amurg, Te-nvălui cu vântul Și te simți Demiurg... Scobori din cer îngeri, Când scrii poezie, Să vindece-nfrângeri Cu ir de-ambrozie... Iar omul visează Prinzându-se-n mreajă, Când versul pictează Balsamul cu vrajă. Capitolul I - Anotimpurile dragostei - vorbește de la sine
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unități. Ca și mama, pentru mulți chiar în aceeași măsură, tatăl îmbracă în lumină și căldură întreaga noastră ființă. El are un loc inconfundabil în viața noastră întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]