9,824 matches
-
centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
venise. - Ăștia sunt amicii patronului cel tânăr, Massimo. Halal amici! Dacă astfel de oameni pot fi amicii cuiva! Nenorociții ăștia sunt niște vipere veninoase, Anca! Nu pot fi amici cu nimeni! Nici sare-n ochi nu merită ăștia taică! Îi șoptește el printre dinți fetei, care era toată încordată și atentă,ca o panteră gata să atace. - Acum tati! Hai repede până nu apare un altul și ne vede ! Hai s-o luăm de acolo! - Hai! Se avântară amândoi furișat și
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
rămân ca un poem nescris. Tot așteptând o zi ce nu mai vine Ca tu să împlinești dorul din vis. Te-aștept închis în colțul unui gând Ce-mi lăcrimează de a ta durere. Și aș dori să te aud șoptind Ca ascultând să-mi aflu mângâiere. Pe-a vieții încordată, rece, strună Eu aș dori acordul să-ți ascult. Și transpirând de dragoste nebună Să șterg acum un dor avut demult. Să-ți fac o melodramă ! ... Dar din vise ! Tu
BLESTEMUL CUVINTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368545_a_369874]
-
Articolele Autorului Rămasă singură, Desire fu iar asaltată de gândurile negre. Simțind că lacrimile și zbuciumul interior sunt gata să rupă zăgazurile, sufletul său greu încercat în ultimul timp, făcea eforturi supraomenești să le țină piept. Instinctul de apărare îi șoptea cu insistență, să nu se lase dusă de valul disperării și ea era decisă să-i dea ascultare, acesta fiind unicul mod de a nu-și pierde mințile. Primul lucru ce i-a trecut prin minte, a fost decizia de
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
avea nimic contra. - Dacă o vrei, eu ți-o las ție amice! Tare aș vrea să văd figura lui taică-su, când ea va deveni o marionetă pentru noi și nu va mai vrea să știe de el, marele om! Șoptește el înveninat mai mult pentru sine, cuvintele ca un blestem, ochi-i străfulgerând întunericul nopții cu priviri încărcate de o ură drăcească. În timpul acesta terasa piscinei se golise complet de oaspeți, Anca și mama sa au început să debaraseze mesele
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
puternic, mai înfiorător. Povestea cu stafiile nu o crezuseră deloc, dar acum... - Poate stă cineva la mansardă! Acolo unde era o ușă metalică nouă, la fel ca a noastră și la fel ca cele din toată casa. - Dar groaznica poveste... șopti Isabela, tremurând de frică - Ei, tu mai crezi în povești? încercă să zâmbească Paul. Dar surâsul lui era forțat, limitat de frică. ............................................................................................................................ Dimineața , la zece mă sună telefonul . - Sunt eu, Maria! Scuză-mă, știi ceva de Isabela? Nu o găsesc
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
mea. Speranța, știi și tu, moare ultima... Dumnezeu este mare și El intervine întotdeauna acolo unde iubirea este curată... Vă va ajuta. - Să te audă bunul Dumnezeu!... Oare ce au de discutat? Tinu era puțin iritat, mi s-a părut, șopti Laura. - Sunt oameni cu multă minte amândoi, Laura. Să știi că s-au împrietenit trainic. Am încredere în amândoi, o liniști Iuliana. Nici nu bănuia cât de corect îi caracterizase. Când a intrat Eugen, Tinu era pe același scaun, adânc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
bal o izbi în plin. Se clătină pe picioare. Un braț o sprijini din spate. Întoarse capul. Fotograful îi zâmbi încurajator. Stătea pe margine, adunându-și aparatele în momentul în care ea intrase.Îi zâmbi, mulțumindu-i din ochi și șoptind pentru sine: - Cred că am să plec! - Vă conduc, dacă îmi permiteți! Se pare că nu vă simțiți bine! Am terminat și eu pe aici! Mona plecă însoțită de fotograf. Aerul rece de afară o liniștise, iar tăcerea în care
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
bătaie, mamă, mamă! Afară, nea Ciorică le strigă: - Băieți, luați-vă după agenții mei! Ei vă duc la sigur și îi veți lua prin surprindere pe năvălitorii vrăjitoarei și teroristului, ca din oală. - Ura! La luptă! - Noroc cu nea Ciorică, șopti Viscorilă. Cretinul ăsta de Prăpădenie doar atâta știe: “Prăpăd, prăpăd să faceți!” Și ce mă doare este că porcul se umple cu medalii, iar scumpa noastră stăpână nici nu-și dă seama cât este de incapabil. - Dă-l în mă-
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în lacurile ochilor tăi mă scald la soare odihnesc în trestia foșnitoare a genelor tale mă întind să ating cu mâinile orizontul să dau la o parte perdeaua albastră ce ne desparte... cu palmele să-ți cuprind față să-ți șoptesc: te iubesc 5 i dashur... po notoj në liqejtë e syve tu shpërlahem në diell prehem në shelgjishten fëshfëruese të qepallave tua shtrihem të prek me duar horizontin ta qes mënjanë perdenë e kaltërt që po na ndan... me shuplakë
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
că a fost Iubirea o imunitate oarbă, Un kilometric gând mă-ngroapă- Ființele nu plâng fără de-un rost, Ci-și vindecă amurgul, prin sfințită apă. Și dacă neuitarea se întoarce În munți ce se încruntă, regretele trădând, Vreau să-ți șoptesc, înaltul cel sfidând, Iubirea e un dar, să-l împlinim, Când tace-amurgul veșnic tandru- Și-n el uitarea să uităm, iubind. Și ori de câte ori nu vom putea-nțelege, Că am uitat, iubind, și am iubit, uitând, Ne va fi cerul-platină și
COROANA DEPĂŞIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367973_a_369302]
-
Acasă > Poezie > Cântec > BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LĂUTARII DIAVOLULUI La răscruci la Hanul Bron șoptește vântul o poveste zuitată de bătrânul Hron’, de-o nuntă cum nu este... ...În decembre nins spre seară, în Șimand căzu-un strein ciudat... săcui cu guldeni pe-umeri căra; la făgădău la Velj intra deodat’. În jur oameni de
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
în clipă, din zi în zi, periodic să te dedublezi, este o dramă sufletească. Această dedublare, această recurgere la drogul acesta care este alcoolul. Războiul nostru este un război nevăzut cu duhurile acestei lumi care de fiecare dată, parcă-ți șoptesc la ureche: „Mai încearcă o dată. Lasă, a trecut clipa aceasta, hai să mai fi o dată fericit. Mai încearcă. Uite îți dau toată lumea! Toată lumea aceasta este a ta!” În momentul în care ești în stare de ebrietate ai impresia că toată lumea
DOCUMENTAR ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367393_a_368722]
-
cu lumea jucându-și măiestuos rolul principal, înconjurată de stele în roluri secundare. Dar gândurile mele nu se-ndreaptă spre actrițele cerului, n-au nicio legătură cu seninătatea nopții care îți aduce muza la ureche și-o face să-ți șoptească cuvinte împletite cu Pământul sau Universul. Nici măcar nu sunt sigură dacă simt ceva, știu doar că depărtarea dintre noi strigă din răsputeri la mine, fără să se sinchisească deloc, nu știu ce-o avea, că în spațiu este doar o
DEPĂRTARE, VEZI-ŢI DE TREABA TA! de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367445_a_368774]
-
vreau să aud vorbe... O femeie tânără, învățată de una vârstnică. Despre ea este vorba. A trecut pe acatist, s-o ajute Domnul ca să câștige la... la jocul ăla... cu Romică și Palade, cum îi zice... - La ”Bingo”, fa, Marie! șopti Titina râzând. - Așa, cum spuneam, continuă Maria, să ia bărbatu-său carnet de șofer și pe urmă să câștige o mașină roșie la Bingo ăsta... - Nepărat culoarea asta, roșie! Ptiu! Nebună femeie, Doamne iartă-mă! izbucni tușa Lina. - Și? A
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
după Judecata de apoi - spune episcopul rus Sfântul Dimitrie al Rostovolui, el chiar și acolo poartă pecetea chipului lui Dumnezeu. Sau, mai auzim cântându-se: „E târziu să te căiești după ce păcătuiești, lacrimile îți curg pârâu, e târziu”. Așa ne șoptește și diavolul ca să ne facă să cădem în desnădejde - penultima traptă a păcatului după care știm cu toții ce urmează!... Conoaștem bine că și ereticul Arie - ca să-și răspândească învățătura greșită despre fiul lui Dumnezeu cum că acesta nu este Dumnezeu
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
sfârșitul războiului sub comandă germană, ne întrebarăm dacă nu cumva, după 23 august, oșteanul nostru s-a aflat în situația de a continua războiul împotriva taberei în care se aflau compatrioții săi. Războiul însă își are paradoxurile lui, ne-am șoptit noi în barbă, lăsând în pace pe veteranul nostru de la Heleșteni, avansat recent (omagiu mult întârziat!) la gradul de locotenent. Dar apropo de paradoxurile războiului. Tot moșul Alexa ne relatează despre destinul consăteanul sau Petru Hâra, un înaintaș din familia
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
care nu prevedea sancțiuni în cazul că nu i te conformai. Nu, nu, se împotrivise cu vigoare Cucaras, ridicându-și o mână în dreptul obrazului. La ce bun?... Apoi, după ce fotograful se îndepărtase, urmat de bietul câine toropit de căldură, îmi șoptise, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, la drept vorbind mi-e și silă de mutra mea de maimuță bătrână. Nu mi-o pot suferi! Îmi vine să-mi trag palme când mă aflu în dreptul oglinzii. Cum de am putut
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
a reînceput, amuzați mai mult sau mai puțin de ceea ce li s-a deslușit în ceașcă, turcoaica s-a apropiat și de dânsa. Eu m-am nimerit chiar în vecinătate, să-ți văd și înălțimii tale viitorul, bayan, i-a șoptit turcoaica prin feregea, ea nu, că n-o interesează, că astea-s copilării. Două vorbe, numai, a insistat ghicitoarea, și i-a ridicat ceașca de pe farfurie. Doctorița, o femeie prea stilată pentru a atrage atenția prin împotrivirea ei, a rămas
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
la prora bărcii navigând bezmetică, omul dezmembrat sub ochii mei, de i-au strâns însoțitorii părțile corpului risipite în apă, fusese frate-său!... Cucaras tăcuse brusc, cu fața adumbrită, parcă retrăind și mai intens momentele acelea de coșmar. Medeea, am șoptit eu atunci, frapat de coincidențe, numele pomenit deja în ziua aceea în discuția avută cu bătrânul căpitan, barbara prințesă din Caucaz, care și-a ucis fratele încercând să scape de urmăritorii săi ... Să nu mergem prea departe cu presupunerile, încercase
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
sublime de fericire. În timp ce Narcisa privea extaziată la aceste minunății, Prințișor își încărcă organismul cu noi energii ce depășeau limitele imaginarului. Deodată, când miezul nopții se apropia, bărbatul o cuprinse cu un braț și desfăcându-l pe celălalt în afară șopti: - Să nu te temi, iubito! Vom pluti sub cerul înstelat pe deasupra Parisului. Se desprinseră din turn și zburară deasupra orașului. Fata, fascinată ca de un vis, se lăsă purtată pe aripile umbrelor nopții de ciudatul partener de care-și legase
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
esențe. În mijlocul lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum nu-mi vine să cred că el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
serviciu și oriunde. Nu am fost niciodată într-o relație de cuplu...La București locuiesc și acolo lucrez.... Cred că este suficient atât. Nu doresc alte întrebări ori alte explicații. Ia-mă așa cum sunt, te rog! vorbi Laura încet, aproape șoptind ultimele cuvinte. - Sincer, mă bucur foarte mult, Laura. Sunt la fel de singur în toate situațiile enumerate de tine și fără vreo obligație. Locuiesc și lucrez tot în capitală. Acceptă-mă și tu așa cum sunt! ceru Iustin cu toată seriozitatea, folosind ultimele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
reușește să mă zăpăcească atât de mult, încât să uit de mine și de locul public unde ne aflăm? Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate... de ce nu îndrăznesc să-i șoptesc cât de mult îl doresc? Nu cred că ar interpreta greșit, dar nu vreau să-l pierd. M-ar înțelege oare?” se întreba Laura rușinată de propriile ei gânduri. „Unde oare am trăit până acum? Nu-mi amintesc să fi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]