18,529 matches
-
mâinile frumoase, întregi și bune... Ei, și el, învățătorul acela, e un om bun cu copiii și frumos... Așa se fac oamenii care au fost vindecați de El: sănătoși, frumoși și buni... Ia te uită, chiar răsare soarele... S-o șterg repede la mare, cine știe, poate și azi e acolo și, cum e tare devreme, poate-l prind singur să mă uit și eu la el... Zis și făcut. Nu era departe casa noastră de mal. Printre tufișurile verzi crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încă unul și încă unul... așa cum se aprind stelele, noaptea, una câte una... până se umple tot cerul de lumină... Și era atâta pace și liniște și cald și bine... Așa e, spuse străinul : e din rochia mamei lui. Își ștersese lacrimile, când văzuse mielul. Și n-am să știu niciodată de ce l-a dat atunci înapoi și de ce-o fi murmurat, privind la copil : El e mielul, mielul e el..." Povestea mea14 ...Uite că din nou a venit noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gândesc c-o fi fost lumina soarelui de amiază, care juca în ochii ei... cum de-i vedeam ochii, că doar eram departe, n-aș putea să vă spun... Dar mi-a trecut deodată jalea după bătrân parcă privirea ei ștersese tot... Bărbatul și-a scuturat capul (i-o fi spus ceva, mi-am zis), iar ea s-a întors și a pornit după el. Mergea cu pași mici în urma bărbatului care ducea copilul... Sigur, mi-am zis : așa se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia în Cer din coroana Lui... Când m-am trezit, stăteau toți ai casei în jurul meu... oare când îmbătrânise așa maică-mea?!... și-și ștergeau ochii... "Dragul meu! Credeam că te-ai dus și tu! Trei zile n-ai mâncat" (și mă strângea în brațe, suspinând). Ea n-avea de unde să știe că-L văzusem pe Rege. Ea chiar credea că omul acela murise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul acum parfumat și care se strângea în bucle de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea n-a vrut să-mi spună ce visase. Strângea în mână ciobul de alabastru și n-a deschis pumnul nici măcar să-i șterg sângele care picura din palma rănita... Spunea mereu, de parcă dormea cu ochii deschiși: "Moare... moare"... dar eu știam că a doua zi El avea să meargă în Ierusalim și toată mulțimea se pregătea să-l încoroneze rege... În sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine pe mine decât pe el, eu tot eram băiat, ca și tata... dacă avea nevoie de vreun băiat, să mă ia pe mine... tare-mi părea rău de surorile mele, cum plângeau... Marta, așa mică cum era, și-a șters lacrimile, ne-a strâns pe toți în brațe și a stat, așa, lângă tata... Acuma, la sfârșit, a stat și lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spună povestea aceea cu grădina paradisului, cu mărul și cu ascultarea mi-am zis!). Da, văd că-ți aduci aminte mi-a răspuns. Chiar așa ! Nu crezi că, supărat că omul nu L-a ascultat, Dumnezeu ar fi putut să șteargă tot ce a creat și s-o ia de la început ? Dar El l-a lăsat pe om să trăiască și, ca să se poată întoarce, pentru totdeauna, în grădina aceea frumoasă, L-a trimis pe Fiul Lui ca să-l curețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a jertfit pe vreunul dintre oameni ?! Fiindcă singurul care s-a născut fără păcatul acela de la început a fost numai Fiul Lui Dumnezeu, nu înțelegi, de-abia ți-am spus ?! se răsti la mine bătrânul. Păcatul neascultării nu putea fi șters chiar dacă s-ar fi jertfit tot ce a creat Dumnezeu, fiindcă totul făcea corp comun cu omul ți-am mai spus o dată ! iar omul și-a pus singur pecetea păcatului asupra lui și asupra a tot ce făcea corp comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să știu, auzi tu ?! E frumos ce spui, dar nu-mi folosește. Și fratele meu nu e singurul bolnav ! Cum să-l ajut, ce să fac pentru ceilalți care sunt, ca și el, bolnavi ? Tot ce am să învăț o să șteargă din lume frigul, foamea, bolile ? Zâna: Nu. Asta nu o poți face cu ceea ce înveți aici. Dar gândește-te : când ai să fii mare, ai să uiți demult de fratele tău și ai să te bucuri de faima pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă dai la învățătură, chiar și acelui străin care-și zicea "Geamănul", un evreu venit pe la noi, în Kerala. Știi că el vorbea de Fiul Lui Dumnezeu care se născuse în țara lui și care se lăsase răstignit ca să ne șteargă păcatele... Ei bine, am ajuns la el... Mama : Ei, tot un zeu dar unul străin ! Tânărul : Nu, mamă : zeii cer jertfe, altfel se supără. El s-a jertfit pe sine însuși ca să nu mai fie supărat tatăl său pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-a zis : "Domnul meu și Dumnezeul meu..." Mama : Așa s-a făcut că a venit tocmai până aici, să spună tuturor ce a văzut. Adică, atunci când Fiul Lui Dumnezeu moare pentru oameni, roata timpului se oprește. Tânărul : Da, se șterge granița dintre viață și moarte, fiindcă totul se adună în ființa Lui. Roata timpului se oprește. Nu mai există reîncarnarea, fiindcă omul nu mai este pedepsit. Toată pedeapsa pentru păcatele noastre a luat-o El, în trupul Lui. Nouă ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi dau seama, aici a fost un lan de grâu sau de orz - ovăz nu, fiindcă rușii nu prea mai au cai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat ideea lui Păpădie. Cât ai clipi, Păpădie era deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum să procedăm? ― Când suntem aproape de gară, oprim pentru vreo nevoie ceva și Îl legăm pe Mișa. Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm pe marfarul care-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a spus domnul Anton?... Vicepreședintele Girolteanu evită să-i dezvăluie de unde aflase, mulțumindu-se să zâmbească cu tâlc. Domnule Teodorescu, ar fi păcat! De ce țineți să plecați de-aici? Acum n-o să mai aveți neplăceri cu nimeni, pentru că v-am șters de pe lista de dușmani... Știți dumneavoastră... Nu vă mai privește nimeni cu ochi răi. Cei de la raion vă dau ca exemplu de cetățean care a înțeles să renunțe de bunăvoie la pământ... Iar noi aici, în sat, avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ăsta al Stancăi la Sabar și nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pierit graiul... Dar tu, nepoate, să iei aminte și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rezervase chiar pentru el, ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gheorghiu-Dej pe un ton tăios, iar masca de om blajin și cumsecade de pe chipul său dispăru. Uite, Guță Tătărăscu... L-am ținut lângă noi până când ne-am dat seama că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut vânt!... Așa e-n politică, tovarășe!... Ca să treci puntea te faci frate și cu dracul, că n-ai încotro! conchise secretarul general, nu atât în chip de justificare, cât în virtutea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cineva din curtea sfatului și peste trei minute în încăpere se înființă prompt numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea transpirată; era obosit, fiindcă venise pe jos tocmai de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]