8,709 matches
-
zi a toamnei trimise de veșnicie, să urce un poet la soborul psalților! S-a stins unul din textierii unei agoniseli de-un veac de cuvinte ziditoare! El a clădit dimpreună cu romanticii un far al muzicii ușoare românești, la țărmul mărilor sufletești pe care le-au cutreierat mateloții a două generații de creatori și interpreți de cântece. Însetarea de ziuă l-a zorit pe poet spre lumea luminii veșnice și de aceea și-a pornit călătoria pe ultima mare, cel
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
Eugen Dorcescu). (comentariu becartian) Iubirea ca ideal, iubirea ca mister, fuga de atașament, dragostea de frate, amintirile unui trecut regretat, alegerea unei profesii, boala, moartea sunt temele predilecte, cuprinse în proză, de altfel, sunt „fețele” unei vieți trăite între aceleași țărmuri, în același cerc istovitor, dar mereu „cu ochii spre lume”. Și lumea își urma cursul fără să țină seama de trecerea impasibilă a timpului, înregimentată într-un șablon stabilit de societate sau religie, cel mai adesea. „Râdeau în hohote. Poate
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET VII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului sâmbătă, 22 aprilie 2017 În orizonturi, cu țărmuri cerebrale, Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul, Își duce timpu-n balade abisale, Lumina clipocind în somnul nopții templul. Și strigă fumul suflării, ce strânge, Chemări blestemate îsi chinuie soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
nopții peste stele mii. Descătușează-mi fulgeru-adormit, Tu, visătoarea veghilor fierbinți, Să zbor în duhul tău de năzuinți, În foc divin, prin tine, ochi de mit. Sunt munte pârjolit de gheața vremii, Abisurile cu hotare ne-au legat, Aș rupe țărmul stâncii din decenii, Pământ și apă eu să-ți fiu, regat. Regina mea de-adâncul cel aprins, Topește-mă și fă-mă necuprins ! Referință Bibliografică: SONET LVII / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai
SONET LVII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342902_a_344231]
-
din vânt? Doar cântul cardinal îi este asumatul legământ. Îmbrățișează huma pân’ la pierderea de sine, prin pietre, prin nisip, prin rău și bine, curg în firescul exprimării răspunsurile faptelor, cuvintele, șuvoaiele din mine. Vezi cursul căutării apei în poemul țărmului, vărsarea în lumină? Fii binecuvântat, tu, râule, spre marea ce te-animă! La fel e și-n iubire, glăsui un pârâiaș ușor. Manifestările cuprind în sensul lor chemarea sufletului oglindită-n dor. (11 febr. 2016) Referință Bibliografică: Râul / Iulia Dragomir
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peștele era frumos și greutatea minciogului creștea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe țărm. Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > DORUL MĂRII Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde ( mesagerul iubirii perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343294_a_344623]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > DORUL MĂRII Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde ( mesagerul iubirii perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343294_a_344623]
-
e ca marea. Ea poate duce vaporul de la un port la altul, dar îl poate și scufunda. Din acest punct de vedere, toate colaborările cu maestrul Ionel Tudor s-au afirmat ca o mare a cântecului ce a luat de la țărm pe debutanți și a purtat în larg pe artiștii consacrați. Nu a scufundat pe nimeni, niciodată! Privind în depărtare, spre splendorile spectacolului, interpreții de muzică ușoară românească au zărit prin Ionel Tudor țărmul speranței, lipindu-și tâmplele de valurile mării
IONEL TUDOR. MUZICA E CA MAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343282_a_344611]
-
mare a cântecului ce a luat de la țărm pe debutanți și a purtat în larg pe artiștii consacrați. Nu a scufundat pe nimeni, niciodată! Privind în depărtare, spre splendorile spectacolului, interpreții de muzică ușoară românească au zărit prin Ionel Tudor țărmul speranței, lipindu-și tâmplele de valurile mării muzicii au auzit murmurele apei acompaniate de armonii sonore între geana cerului și genunchii scenei. Cântecele compozitorului lui Ionel Tudor, toate romantice, aduc pacea și iubirea, căci în genere, pace și iubire triumfă
IONEL TUDOR. MUZICA E CA MAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343282_a_344611]
-
broască prinde disperat cu gheara ultimei respirații mâna lui Dumnezeu rămâne în spațiul acela gestul că un cod viu al durerii sau bucuriei sau al trecerii nu cred că este inutil gestul este doar un val din fugă mării către țărm și al întoarcerii ei spre centrul niciodată descoperit de mână inima mintea gândul care a născut și a împlinit gestul Anne Mărie Bejliu, 26 mai 2015 sursă imaginii: http://decat-arta.ro/category/contemporary-art/ " Știai că, dacă o pasare colibri da
GEST de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343301_a_344630]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CĂLĂTORUL Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ratăcitor pe o plajă a gândirii Îmi port visul pe nisipul fierbinte, De țărm se sparge valul nemuririi Iar marea șoptește cuminte. O apă lină curge-n stele Și peste cer se-așterne vis, Călător al unei clipe efemere Pășesc pe țărmul încins. O poartă ferecată peste nori Am descuiat cu cheia unui gând
CĂLĂTORUL de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343321_a_344650]
-
pe o plajă a gândirii Îmi port visul pe nisipul fierbinte, De țărm se sparge valul nemuririi Iar marea șoptește cuminte. O apă lină curge-n stele Și peste cer se-așterne vis, Călător al unei clipe efemere Pășesc pe țărmul încins. O poartă ferecată peste nori Am descuiat cu cheia unui gând, Visul renaște în câmpul de flori Cu miros de cer și de pământ. Călător voi fi spre zarea cea albastră Unde cerul coboară pe pământ, În tril de
CĂLĂTORUL de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343321_a_344650]
-
Strofe > Atasament > DIN TAINA UNUI VAL Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Din taina unui val Mi-ești drag, precum mi-e marea cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise
DIN TAINA UNUI VAL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343352_a_344681]
-
mai frumos decât să vezi un zâmbet de speranță care se oferă drept cea mai mare recompensă?!... Și cât de frumos iți vorbește ea, inima, arătăndu'ți răsăritul ori splendoarea din tabloul unui apus, sau acordurile de chitară acompaniind valurile țărmului!? Dar aceasta nu este o invitație la a rămâne frumoși; fiecare are dreptul la propriile alegeri, vă spun doar atâta: dacă avem de gând să pornim pe drumul propriei împliniri din alt punct decât din cel situat în centrul ființei
ALEGERI INSPIRATE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343345_a_344674]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
parcă-i mai fierbinte, E-un val de-amor avid! Afară-i cald, dar e și bine, E-un val îndrăgostit, Pe mal și-a pus o pată mare De dorul lui e-orbit! ........................ Dorul mării, dorul meu, Înspumat, la țărm se-agită Și se-aruncă-nvolburat Peste mal și îl sărută. În genunchi, în fața mării, Întreb dorul valului De-a-ntâlnit zefiru-n cale De e-n vraja malului. Am simțit briza ușoară, Marea și nisipul cald Și-n mireasmă de iubire Îmi iau sufletul
DORUL MĂRII, DORUL MEU de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343423_a_344752]
-
și realitatea. Și cu toate acestea, sperăm Să Te vedem în mijlocul acestei frumuseți... Ce e de făcut dacă nu mă recunosc? Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman; Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea; Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer; Nu sunt nici pământul, nici apă, focul sau aerul; Nu sunt nici cerul, nici noroiul; Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa; Nu sunt al acestei lumi
DESPRE ASPIRATIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343411_a_344740]
-
sufletului și, în firave ... VI. DIN TAINA UNUI VAL, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016. Din taina unui val Mi-ești drag, precum mi-e marea cu ale ei talazuri ce zdruncină în țărmuri, nemuritoare ploi. Mi-ești drag precum potopul Ce încumetă în șiroaie, tăcerii pieritoare, al lacrimilor dor. Mi-ești drag, precum mi-e luna când oglindește în ape din toamne ruginii al frunzelor șirag. Mi-ești drag, precum speranța din vise
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
aminti și vântul, petalele și norii, picturi din curcubeie la capătul de cer, și glasul ciocârliei, ori zâmbetul ninsorii, verdele crud al ierbii, Citește mai mult Din taina unui valMi-ești drag, precum mi-e mareacu ale ei talazurice zdruncină în țărmuri,nemuritoare ploi.Mi-ești drag precum potopulCe încumetă în șiroaie,tăcerii pieritoare,al lacrimilor dor.Mi-ești drag, precum mi-e lunacând oglindește în apedin toamne ruginiial frunzelor șirag.Mi-ești drag, precum speranțadin vise, ce în tainăcoboară-n dimineațaseraficelor nopți
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
2014 Toate Articolele Autorului Așteptându-i pe barbari Așteptându-i pe barbari mai jucăm o șeptică, Cu Bobu, cu Ceașcă și umbrele lor, Toți se feresc de soare, Lăudatul soare a ajuns dușman, Cine mai urcă azi pe Anzi? Azi țărmul unor glorii e uitarea. Să nu-njoseacă nimeni plânsul, hula, cine mai poate-mbogăți noaptea atât de opulentă și lascivă și ardentă? Alege între Univers și Bibliotheca, nu este greu, cum se bifurcă toate cărările, iar uneori ajungi la zid, ci
AŞTEPTÂNDU-I PE BARBARI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343504_a_344833]
-
sq.). Interesante sunt și referirile acestui tratat ruso-turc din 29 mai 1812 la statutul insulelor Valahimii din nord-vestul Mării Negre: Dat fiind că partea stângă a fluviului Dunărea, începând din fața Izmailului și până la Gura Chiliei, menționată mai sus, este foarte aproape de țărmul care va rămâne în stăpânirea Rusiei, de aceea, insulele mici de aici, nepopulate înainte de război, să nu fie ocupate și luate în stăpânire de nici unul dintre state, iar de acum încolo, neconstruindu-se pe aceste insule niciun fel de fortificații
BASARABIA – DOCUMENTE ISTORICE, LITERARE, POESEURI... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343460_a_344789]
-
aceasta-mi este vina! M-am regăsit în rânduri prin cuvinte, Ca salcia, în vara cea fierbinte! M-am scris cu miere și cu dor, Penița s-a îmuiat și-n vârf de nor, Furtunile au fost toate alungate În țărmul de uitare întemnițate. Am plămădit speranța din frumos Când trece ploia, ceru-i luminos, Seninul toarnă mir de vindecare, În sufletul rănit din fiecare floare! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am plămădit / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AM PLĂMĂDIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344048_a_345377]
-
Scriitorii din strada Apolodor. 1975-1983: Scrie și publică volume de poezie, de evocări și reportaje: Cuvinte de grâu (versuri, 1975), Ctitorii brâncovenești, 1976, Contemporan cu visul; Oameni, locuri și tradiții din Ținutul Buzăului (1978), Reîntâlnire cu cetatea adolescenței (reportaje, 1979), Țărmul uitat și alte poeme (1981), Diligențe cu păsări (versuri, 1983). 1984: Apare volumul Pe urmele lui Vasile Voiculescu, întâmpinat cu cronici favorabile de către Șerban Cioculescu, Mihai Ungheanu, Ion Apetroaie, Radu Cârneci, Aureliu Goci, Emil Manu. Cartea este distinsă cu Diploma
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
și deasupră-mi cerul hohotul nu și-l mai stinge cândva cunoșteam limba cuvintelor nenăscute cândva știam că metaforele sunt izvoarele prezentului viu cândva mă răsuceam pe călcâie și lăsam în urma mea nimicul cu el sacul de gânduri se revarsă dincolo de țărmurile nedorite cu El timpul își strânge catrafusele așa pot intra pe poarta cu ivăr de iarbă câte coduri există într-un pumn de semințe numai Domnul știe presimt că ceva vine de departe de foarte târziu sau din scurt luat
ÎNTR-UN TE-U TELURIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344053_a_345382]