10,571 matches
-
hainele lui moș Adam. Toată mișcarea economică a omenirii consistă în crearea de trebuințe nouă și numai escesul acestor trebuințe e un viciu. Dacă cineva ar admite teoria "Romînului" atunci toate artele: muzică, pictură, arhitectură, teatru; industriile: mătasă, catifele, broderii, țesături, toate ar fi un viciu, pentru că nu constituiesc o primă necesitate, ar fi un rău obicei de care, dacă oamenii s-ar lăsa, ar fi mai... sănătoși. În realitate însă obiecte de prima necesitate nu sunt decât acelea cari se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
strălucitoare cu ornamentul în care intra cheia, cu o figurină cizelată în cap, schimba ușa (culoarea osului), era altă ușă decât orice ușă, culoarea purității, a ceea ce e imaculat... Patul era acoperit cu o pătură tot albă, de cămilă, cu țesătură densă, cearșafurile de olandă, de albeața zăpezii, perna, bogată, din aceeași pânză, rezemată de speteaza palului, spetează simplă însă, de culoarea minunată a paltinului lustruit... Plafoniera, un buchet de petale și lacrimi de cristal, fereastra lată dintr-o singură bucată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după ce se uită câtva timp la ceva, intră înăuntru și ceru să vadă niște pulovere foarte viu colorate. Da, zise, nu sânt urâte, dar credeam că sânt de lînă". Și ieșirăm. "Sînt din nylon", zise. "Totuși, zisei, lumea moare după țesăturile astea." "Păi pentru că sânt ieftine și păstrează aparența că ar fi naturale, fiindcă nimeni nu te pipăie să vadă din ce sânt făcute." "Bine, zisei, și ce plăcere secretă simți tu dacă sânt de lînă?" Nu știu, zise, lâna e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fu aceea că nu se afla unde ar fi trebuit să se afle. În acest scurt răstimp, deveni conștient de câteva lucruri în legătură cu el: stătea întins pe ceva moale, ca un pat. Era gol pușcă; dar era acoperit cu o țesătură foarte ușoară. Simțea ceva pe tot corpul, și pe mâini și pe picioare, ca și cum, pe anumite porțiuni, ar fi avut aplicate niște dispozitive absorbante. Această senzație, că era legat îi întârzie impulsul de a se ridica în capul oaselor. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fotografie de-a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
electrice și impulsuri nervoase, dau cote și repere pe care imaginea se fixează, stocată-n mintea inertă, ucisă. E ca și cum ai proiecta un film pe-un cearșaf ud, pus la uscat: de-afară, nu se vede nimic; dacă pătrunzi în interiorul țesăturii, actorii și scenele se află acolo, mai vii ca în realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează o vreme, înainte să se evapore; după calculele mele, treaba putea să dureze de la câteva secunde, la un sfert de oră. Ba chiar suspectam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stofei; o stridență a parfumului cu care plecase de-acasă; o impregnare străină de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voluptate să urmărești cum tricoul mângâie buricul sau piciorul alunecă în pantalon. Uneori, combinațiile deveneau năucitoare: porțiuni întregi de piele catifelată dispăreau din raza mea vizuală, în timp ce altele, aproape inaccesibile, ieșeau la suprafață, făcându-și loc prin spațiile perverse dintre țesături. Bucăți mici și strălucitoare din corp navigau prin moliciunea stofelor, căutând să-și găsească țărmul. Carnea fremăta, mișcată de fluxul și refluxul dorinței. Spațiile libere păreau să mă atragă; de fapt, pusesem la cale o diversiune: pe celelalte, aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipicioase; chilotul cu model floral, decupat în spate; maioul de mătase (pe vremuri, i se zicea furou); lănțișorul de-argint de la gât (îi înlocuise crucea cu-o mică perlă gri, prelinsă între sâni). Jocul privirii pe mulajul pielii și-al țesăturilor continua atâta timp cât Maria simțea nevoia să-l întrețină, iar eu să-l accept. Pe la șapte fără un sfert, ne-am urcat în Opel. Arătam bine împreună, un cuplu frumos și rafinat; n-ai fi zis că ne bătea gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar lângă ușa din spate a clădirii. Nu trebuia decât să butoneze sistemul de închidere. Tânărul Lupu și-a desfăcut umbrela și-a pornit-o tacticos prin ploaie, spre intrarea principală. „Doppler“-ul strălucea artistic, cu arcurile de-oțel și țesătura cadrilată. A trecut pe sub banner-ul oficial, îl observai de-aici, mare și lăbărțat, flutura pe laterala clădirii ca un drapel național bătut de vânturi. Scria pe el: „CONFERINȚĂ EXTRAORDINARĂ. CEL MAI MARE SCRIITOR ROMÂN“, după care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar, carnea trecea prin desenul bărbătesc și se recompunea altfel în mintea mea, mângâindu-mi imaginația: mameloanele mici și rotunde, bucata dreptunghiulară de țesătură din jurul bazinului (decupată-n lateral, gen crăpătura unei fuste lungi), buzele întredeschise și, mai ales, pletele negre, incandescente, desfăcute pe carnea albă a spatelui. Călărețul meu apaș, pe nume Loup-Noir, lua înfățișarea unei femei; când închideam noaptea ochii, o tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu eram mirele (nici nu mi-aș fi dorit-o), dar nu asta conta, ci fierbințeala murdară a rochiilor cu paiete și, mai presus de toate, atingerea corpurilor diferite, vii și transpirate. Mă aflam aproape, primit ca un copil în țesăturile calde și tuberculoase ale pielii. Degradarea se dovedea totală, inexplicabilă. Coboram la niveluri de josnicie mentală și corporală pe care nu crezusem că le pot atinge vreodată. Pretențiile de bun-gust și simț estetic (pe care probabil nu reușisem să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
definită, ca prețul pe-o cutie de pantofi. Plăcerea și aversiunea apăreau înscrise pe etichete luminoase, vizibile de departe. Cantitatea de viață pe care segmentele de oameni și obiecte o conțineau era stoarsă din ambalajul de carne, plastic, metal sau țesătură și condensată în spațiile libere ale memoriei afective. Rămânea loc destul pe rafturile goale, tranziția spulberase tot ce așezasem cu grijă pe etajere, acum marfa avea alt gust, altă consistență și se găsea din belșug, nu trebuia să te bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
icoană, interesul se muta imediat la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete și trăgând de panglici și fundițe, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu nasturi, capse, cordon sau barete; diafane sau tricotate gros; dungate sau uní; din lână, polyacril sau mătase; îmbrăcate în parfum sau legături de levănțică. Invadatorii din dulap călătoreau însoțiți de eșarfe asortate, simple sau cu fire aurite brodate în țesătură. Maria le combina delicios, toamna, cel puțin, era o onoare să ies cu ea la braț: îi admiram puloverul maro, de mătase cu ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cafea în patru culori, sărutându-ne cu spuma alb-cafenie de lapte. Când ajungea pe la mijlocul straturilor italienești, Maria pleca să se rujeze sau să-și îndrepte sprâncenele. Venea înapoi cu sfârcurile întărite, le zăream înțepând tricoul alb sau rotunjindu-se prin țesătura mulată a puloverului. Nu eram singurul: odată cu mine, trei sferturi din bărbații din cafenea întorceau capul după ele. N-am vrut niciodată să știu de ce lucrurile se desfășurau așa: să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strecuram înăuntru, doar ca să ating foile veline, impregnate cu gaz și cerneală tipografică. Pipăiam albumele de artă, edițiile proaspete, colecțiile de fotografii, fără să mă uit la imagini. Uneori, rămâneam minute în șir cu palma pe copertă, pe striațiile de țesătură cartonată. altădată, mângâiam țipla volumelor sigilate. Degeaba: plasticul nu mai păstra același miros, aceeași consistență a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sfidai tot sistemul, laș, fără complexe. Și, mai ales, fără urmări. Cu starea asta de spirit, m-am apucat de-a patra scrisoare. Scrisoarea 4. Direcția operativă, serviciul corespondență Îmi pipăi părul dat cu gel. Aspru, ars, mort. Calota clonată. Țesătura chirurgicală a implantului. Niște degete metalice, strivite ca o perie de sârmă într-un calup de plastilină. Încerc să trăiesc pur și simplu, să mă scol dimineața și să merg bombănind la servici, să-mi fac meseria de gunoier intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și vecinii urât la tine. Totul trebuia împrospătat, cearșafurile, cuvertura și pernele trecute prin răcoarea metalică. Vara, iarna, oricând te plimbai sub ferestre, vedeai desfășurarea bumbacului, ca un concurs de frumusețe. Se punea o pătură dedesubt, să nu se murdărească țesătura; dacă te agățai de tocul ferestrei, puteai să pipăi și termometrele în formă de riglă, cu mercurul bleumarin indicând temperatura. „Ei, cum ți se pare?“, am întrebat-o pe Maria, mai mult de formă. Locul strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu nasul în ecran, fără să știi dacă vorbește serios. Parcă recita din programul lui aleatoriu. „Ai driblat întrebările.“, i-am întors-o. „Tot n-am aflat ce legătură are povestea lui Paul cu noi.“ „Are cu tine. În toată țesătura asta de-ntâmplări, un singur lucru se repetă: Securitatea. Indiferent cu cine trata sau pe cine urmărea, ea căuta ceva prin viața amicului Paul sau a Domnului Virtual sau a oricui o fi fost. Ce vroia Securitatea? Ce-i trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am tatonat, străduindu-mă să citesc printre cuvintele inginerului. „Adică britanicii au făcut exces de zel și, după ce-au luat fotocaina de la austrieci, s-au gândit să o distribuie și altfel decât prin cafea. Mai exact, au apelat la țesături: pânze de tablouri, coperți de cărți, chiar și perdele. Ideea, se pare, i-a aparținut lui Turner.“ „William Turner? Peisagistul?“ „Da. Cine altul decât un pictor putea să cunoască mai bine formula chimică de dizolvare a fotocainei? Un derivat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]