3,081 matches
-
care și-au pierdut viața“, a mărturisit unui grup de credincioși care se refugiaseră pe un delușor de lîngă Catedrala Veche și a încercat să-i conducă pînă la ușă, ca să-i izbăvească. Ghinionul Preafericitului, pentru că un trăgător bine ascuns țintea asupra bisericii zădărnicindu-i planul, rîzîndu-i în nas de la distanță. Sînt diavolii, s-a auzit atunci vocea aghiotantului care se ținuse tot timpul scai de grupul lor, trecînd peste cuvîntul superiorului său. Din doi, unul trebuia să fie securist, Poștașule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ăștia le știau pe toate, mie îmi vine tot mai greu să citesc, se destăinuie Bătrînul încercînd marea cu degetul, privindul pe Poștaș pe sub sprîncene, încercînd să-i pătrundă în suflet. Ăștia au tras întreaga noapte împușcînd nenumărați civili, țintind numai în frunte sau la inimă. Morga spitalului nu mai făcea față. Și ca s-o auzi și pe asta, cică la terapie intensivă au dat peste unul cu pistolul ascuns la piept care s-a dat în spectacol imediat ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că inginerii sînt proști, că n-au viziune și așa mai departe. Trebuia să le dau cumva peste bot. La început m-am mulțumit cu scenariile, ți-o spun ca să-ți dai mai bine seama de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil. Ai putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gînduri, își spune. Să începem cu începutul, prima victimă a Revoluției din București, bandiților, ăsteia trebuie să-i acordăm cea mai mare atenție, scena se petrece în fața hotelului Negoiu, ofițerul ăla cu grade de miliție își scoate Coltul de la piept, țintește un manifestant și trage. Toată lumea se întreabă de unde dracu’ o fi avut ăsta în dotare un revolver adevărat, dar asta-i mai puțin important decît faptul că tonul fusese dat, ce mai calea-valea, așa se întîmplă cînd ordinele se bat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ei, foarte bine, dar te superi dacă nu mă Împuști În burtă? Am arătat Înspre pistolul lui: — Nu e deloc sigur că o să mă omori și chiar n-aș vrea să-mi petrec restul vieții bând lapte. În locul tău, aș ținti spre cap. Dacă reușești, chiar Între ochi. E o treabă grea, dar o astfel de Împușcătură m-ar omorî sigur. Sincer să fiu, la cum mă simt acum, chiar mi-ai face un favor. Cred că mi se trage de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
an În altul, cum făcusem de-atâtea ori, cum se Întâmplase chiar În anul ce se Încheia. S-a stins Într-o dimineață de ianuarie. La Începutul zilei, Încă vorbise cu mama sa. La 9,30, când moartea l-a țintit, o lacrimă i-a izbucnit În ochi. Seara, am pornit cu un bun prieten al amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Când am revenit la New York era Pesahul pe care, de obicei, cam uit să-l onorez. Am redeschis volumul Zestrea de aur. Fotografia de pe contracopertă readucea, În careul de zid al cărămizilor, același chip, cu zâmbetul abia schițat, aceeași privire țintind departele inaccesibil, dar și altă vârstă. Dedicația datată 19 iulie 2002 (ziua unei aniversări pe care, iată, nu o uitase) Își multiplica, acum, Înțelesurile: „Celei și lui Norman Manea, această drăgălașă zestre de care am scăpat. Cu dragoste, o dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fie o aluzie la bătălia de la Trafalgar? Ba nu, Anglia! Afost cineva trimis În delegație la Londra... Dar Între timp poroclele s-au Înmulțit, iar sensul istoriei pe care ți-o spune Îți scapă. Cine știe ce poroclă porți și tu!”. Poreclele ținteau, de-a valma, dușmani, personaje oficiale (Michaux - Vasile Nicolescu, traducătorul poetului francez; Răcănel - Nicolae Dragoș; Ziarul Costache - România liberă, condusă Într-o vreme de o tovarășă Costache), ca și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau... Johnny Răducanu. „Lecturi” publice multiple În cafenele, biblioteci, case de cultură, cu cele mai variate participări, de la laureatul Nobel Claude Simon până la cei mai agresivi debutanți. „Dezbaterile” politice În tot soiul de cluburi și asociații la care invită cotidienele țintesc problemele cele mai diverse, de la Nicaragua la SIDA, droguri, bătrânețe, feminism, drepturile omului, protecția mediului etc. Festivalul internațional al filmului (cu punct central de atracție delegația sovietică și incitantele pelicule pe care le-a prezentat), dar și cele peste 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o parte într-alta a orașului. Mă deplasez atât de repede, că nici nu am timp să țin minte pe unde am fost. Am convingerea că dacă mă întâlnesc cu cât mai mulți oameni posibil, o să iasă ceva din asta. Țintesc spre vârf, sosesc neanunțată la birourile producătorilor și regizorilor - nu pot fi respinsă. Aș vrea să joc atât în teatru, cât și în film, le spun tuturor celor care doresc să mă asculte. Unii se enervează. Sunt luați prin surpindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Face un liang-xiang - rămâne într-o poză - și apoi deschide gura ca să cînte celebra arie. Chipul lui Mao pare solemn, dar pe dinăuntru vântul minții sale se întețește și bate în trunchiurile nervilor - glasul fetei e precum o săgeată puternică, țintind drept spre starea sa de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe haine urme de arsură. Gărzile mele de corp mă urmează. „Țintesc” spre pieptul lui și, până la urmă, el dă înapoi. * Ea se schimbă. Ritmul temperamentului ei reflectă toanele lui Mao și felul în care el o tratează. În public, ea este mai mult ca niciodată o prozelită înfocată a lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chicoteai în timpul lecției. Pintea venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se potriveau cu ai mei cu o regularitate nenaturală și aveam o senzație înțepătoare între umeri ca și cum aș fi fost țintită de două puncte identice de laser roșu: o pereche de ochi care mă fixau în ceafă fără să clipească. De la studioul meu până la stația de autobuz era o distanță mică - nu conduceam pentru că mă duceam să mă întâlnesc cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știi prea multe despre consultanța managerială, a spus ea. Așa este... —OK. Ce fac ei este să se ducă la companii și să-i sfătuiască cum să se organizeze mai bine - pe cine să concedieze, cum să grăbească producția, să țintească piețele mai bine, chestii de genul ăsta. McCott Shaw este una din cele mai cunoscute companii de consultanță managerială. Oricum, multe companii nu doresc să se știe că apelează la străini care să le spună cum să-și conducă afacerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în companie. în mod evident este văzută ca o străină, dar ea și Hammond par extrem de uniți. E o femeie foarte ambițioasă. Totuși e destul de dependentă de el, pentru că practic ea e doar temporar acolo. Gurile rele spun că ea țintește la o slujbă bine poziționată în bancă. —O va obține? Asta depinde în totalitate de influența pe care o are asupra lui Clifford Hammond. —Și ce știi despre soția lui? Catherine Hammond? —Dumnezeule. Că tot am vorbit de femei ambițioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele chiar și artificiale” p.111 (aici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dat seama că nu poate fi nimic de bine. M-am uitat la Bruce, crezând că o să vină să se bage între noi, dar el stătea pur și simplu acolo și părea al naibii de satisfăcut. Atunci a venit prima lovitură. Mă țintise în cap, chiar deasupra ochiului, și am început să plâng iar, doar că de data asta mai tare. Cred că s-au aruncat toți deodată asupra mea. Mi-am dat seama că o să cad pe spate și am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pahar): Poftim (i-l aruncă în față apoi îl lovește și-l dezarmează, apucă ea pistolul.) Mîinile sus! Sus! Am făcut și karate, să știi! Charles! Charles! Charles iese din baie, Emma trage in el. Charles cade mort. EMMA (îl țintește pe Hoț): Ți-a plăcut? Asasinule! HOȚUL: Ce-i asta? EMMA: Nimic! L-ai împușcat și apoi te-ai sinucis. O.K.? HOȚU: Eu? Tu! EMMA: Ce zici? Pe pistol se vor găsi amprentele tale: HOȚUL: Fie-ți milă, cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mă contrazic acum, că, de fapt, ar fi nedrepte? Hai să-l luăm chiar pe Alex, subiectul fiecărei silabe rostite de noi - la cincisprezece ani, suge într-o seară cleștii unui homar și, peste nici o oră, își scoate pula și țintește cu ea spre o șikse, într-un autobuz al transportului public. Iar creierul lui superior, de evreu, ar putea la fel de bine să fie făcut din mațo-brei! E de prisos să mai spun că, în casa noastră, o dihanie de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la birou. Și e înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre ceruri, în timp ce la jumătatea pantei, acolo unde se termină cartilajul, a început să se încovoaie îndărăt, către gură. Peste câțiva ani n-o să mai pot nici mânca, chestia asta o să atârne drept în calea mâncării! Nu! Nu! Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai înțeleagă. Aruncă cu un gest obosit chiștocul țigării care i se lipise de buza de jos. După ce își curăță buzele de firele subțiri de tutun, privește cu ochi obosiți cerul. Luna... Da? A intrat în nori. Privirea lui Marius țintește sus, peste vârfurile copacilor, spre bolta întunecată punctată ici-colo cu sclipirea rece a stelelor. Știți, un singur lucru regret. Că nu mi-am îmbrățișat mama la plecare. Cu siguranță ai să o faci când te întorci. Cu un pistol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]