7,946 matches
-
Poetul că un sclav zidește lumea iarăși/ și-l pune-n Ceruri martor pe Dumnezeu la loc.” Și o minunată definiție a Poeziei: „Cuvântul - Însoțind pe Domnul la Neînceput/ când în Haos încă mai dormea pământul/ și-n sămânță viața țipă surd și mut// Ce e Poezia dacă nu Lumină/ însoțind Cuvântul peste Tot și Toate?” (Și-n geneză Pruncul mirosea a moarte). Cu Lumina Poeziei sale, Constantin Ghiniță ar da această tulburătoare mărturie. Dacă ar mai fi lângă noi. Și
(EVOCARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351290_a_352619]
-
a brațelor ori a bustului drept și bine proporționat. - Cunoști bine localul și..., am încercat eu să leg o conversație mai mult cu brațele decât cu vocea, după ce am ciocnit ușor paharele în acel vacarm. - Nu te aud aici, a țipat ea către mine. Vorbim afară! Din acel moment ne înțelegeam doar din priviri. Numai din priviri, fără să dansăm, în timp ce băutura mai mult lâncezea în pahare. După ce am terminat-o și am achitat nota de plată, la invitația ei materializată
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
lui și încerca să facă după cum o învăța, cu gândul la viitorul pe care el îl descria în culori de basm. A treia noapte a fost bătută pentru că a refuzat raportul sexual bucal. Bătută cu cureaua și amenințată că dacă țipă o aruncă de la etaj. A reușit să se opună, chiar în noile condiții. Nu a cedat... A fost trezită aproape de prânz. Un bărbat din personalul hotelului o anunța că trebuie să elibereze camera într-o jumătate de oră. Era singură
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
palizi în primele rânduri Adulții pe laturi, în spate O mușcă, n-o mușcă, spunea jumătate Fiorul trecea prin baraca de scânduri Clovnul machiat strident într-adins Cu pașii de aer pe scenă-a urcat În clipa când ea a țipat, Stelele pe boltă s-au stins... Referință Bibliografică: Dresoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DRESOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351445_a_352774]
-
o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină de lume, cuconu Iorgu
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
sens. Ființa umană și lumea ei este ceva ce are sens, un sens, adică o finalitate care se perpetuează la infinit. În clipa în care s-ar trezi într-o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză) Fluierul, instrumentul prin care omul își țipă disperarea în fața universului său, semnul său de alarmă și semnul său de luptă. (înveselit deodată ) He he he he ! Frumoasă chestie !. (își zâmbește în barbă. Expresia pe care o ia chipul său este aceea de lumină revărsată) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Asta
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de pe o masă din fundul încăperii, un blid de metal în care erau niște resturi, probabil de mâncare, deoarece muștele și viermii roiau peste ele. Numai că, evenimentele recente o vlăguiseră pe biata Silvia și acum chiar îi venea să țipe de foame, ea care, în mod obișnuit, mânca doar un iaurt dietetic și un măr pe zi. În condițiile date, băgă mâna în resturi și le găsi, într-un fel, gustoase, ceea ce învioră vizibil atmosfera. Iar când spuse și „thank
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
așa cum obișnuia ea, pe la prânz, numitul somn de frumusețe. Dar nu putea să aibă atâta noroc. Sunetele demente ale unor cornuri, plus niște zbierăte cât se poate de omenești, o făcură pe contesă să bată din palme fericită și să țipe ascuțit: - Au venit, au venit cavalerii, a venit stăpânul! Sunt victorioși! Se repezi la o fereastră cu zăbrele, o deschise și începu să-și fluture mâinile, să țipe ascuțit și să facă bezele. Acum, că tot i se risipise speranța
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
omenești, o făcură pe contesă să bată din palme fericită și să țipe ascuțit: - Au venit, au venit cavalerii, a venit stăpânul! Sunt victorioși! Se repezi la o fereastră cu zăbrele, o deschise și începu să-și fluture mâinile, să țipe ascuțit și să facă bezele. Acum, că tot i se risipise speranța de somn, Silvia se apropie, chiar curioasă să vadă ce se întâmplă. În curtea interioară aproximativ douăzeci de oameni, toți în armuri, unii încă pe cai, majoritatea plini
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Aproapele meu, Iuda”: Jos, în Grădina Ghetsimani, / Te vindem iar, cu un sărut, / Și-n loc de rugă, primim banii, / Și facem ce e de făcut -// Ne spânzurăm clipă de clipă / De noi cuvinte și idei - / Dar pe Golgota, crucea țipă: “Voi sunteți niste farisei!” E destul de edificator. Autorul, nu numai că-l consideră pe Iuda aproapele său, dar își propune să se și roage pentru iertarea lui. Astfel se verifică spusele Domnului: Rugați-vă pentru dușmanii voștri ... “Pentru aproapele meu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
privești spre ogorul afânat, înnegrit de-atâta trudă și un oftat fugar spulberă o pală de vânt. Atunci sămânța-n brazdă, udând-o cu sudoare, și simți rădăcinile bucuriei furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui gând născut din recunoștință
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
smulgându-mă în timp ce eram aplecat. Eu am reacționat pe loc trăgându-mi brațul din mâna acestuia, dar celălalt polițist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a mașinii provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul brațului drept. Firește că am țipat de durere de împotrivire în legitimă apărare și de revoltă împotriva violenței și umilinței la care am fost supus în public. Spun asta pentru că polițistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
smulgându-mă în timp ce eram aplecat. Eu am reacționat pe loc trăgându-mi brațul din mâna acestuia, dar celălalt polițist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a mașinii provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul brațului drept. Firește că am țipat de durere de împotrivire în legitimă apărare și de revoltă împotriva violenței și umilinței la care am fost supus în public. Spun asta pentru că polițistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
-n tristeți, lună flămândă, Noiembrie, aripi de toamnă sure ... Limassol, Cipru 5 noiembrie 2012 Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma Cum frunze arse-și plâng în pumni rugina Cum printre ramuri goale țipă ciuma Când noaptea-n dans de iele-și toarnă vina? Nu simți în tâmple șoapta clipei mute Închisă-n cerc de foc, arzând sentințe Cu tălpi de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
frunza se preface-n liră Când toamna frunza se preface-n liră Prin codru vântul șuieră zănatic Din trupu-i arămit rupând sălbatic Și-n tâmpla-i tristă ploile se miră. Din tălpi de nori durute plânge cerul Pe sângerânde piscuri țipă bruma În vise-ngenunchează mândră, luna Și-un petec de senin ne e străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai trece-o
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
norii și se roagă la crucea din stele. În miezul unei astfel de contemplații ea scrie: “îmi fac pat din cuvinte pe-ascuns de uitare / plâng piatra mângâiată cu teamă / întind mâna a boare / întunericul râde îmi ține degetele moi / țip la aerul verde prin fluturi / și împing umbrele spre timpul/ care nu mai există / în noi” (stare de piatră). De ce-și alege poeta piatra ca suport pentru versurile sale? “într-un colț din mine / scriu pe-o piatră despre
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
vorbești mie, nea Ilie? Ai uitat că eu ți-am fost..., l-a întrerupt Fănel țintuindu-l cu o privire plină de dispreț, surpriză și dușmănie, înmănuncheate toate în scânteierile ochilor dilatați de furie. - Băi! l-a întrerupt nea Ilie, țipând. Tu nu ai făcut nimic pentru nimeni. Eu te-am învățat meserie, nu tu pe mine, mucosule! Eu te-am adus asociat aici, nu tu pe mine! Ți-am dat salariu lunar fără să muncești aici. Ai adus mașini furate
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Îmi place! Știu să interpretez la pian.. să compun. » Tu, nu ești fiul meu! O paiață pe sfori, râdea gros tatăl » Copilul simțea durerea, umilința vorbelor grele. Ești un om rău și insensibil, tată ! Nu ne iubești ! O brută! » a țipat, zbughind-o pe ușă. În urma sa auzi hohotele de plâns, rugămințile fraților mai mari încasând loviturile și bătaia tatălui lor. Băiatul nu s-a mai întors acasă. A pribegit, cerșind. Ajuns la o mănăstire, a crescut ajutat de călugări, împlinindu
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
răniții. Doi copii cu îmbrăcămintea zdrențuită, murdari, fugeau după medicii care se grăbeau cu bolnavul pe targă, spre salvare. -Tata...tata ! strigau disperați. -Aveți grijă de cei mici! se adresă un paramedic, femeii. -Nu vreau ! Lasă-mă, merg cu tati ! țipa și se zbătea fetița. Fratele mai mare nu avea mai mult de 12 ani. O îmbratișă, strângând-o cu putere. -Mergem mai târziu. Tata-i pe mâini bune ! -Promiți ? O privi fix, în ochii mari, cenușii, plini de lacrimi : -Promit
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca la un cutremur. Soneria țipă ca un strigăt deschise buimac ușa „nenea îmi dai și mie 50 de bani ?” zice un puștiulică vrând să intre în ramă Doar sânii țărăncii respirau adânc pacea izvorâtă din istoria îmbrăcată decent , cu picioarele goale cu ía curată cu
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
în ultima perioadă a marelui Post de Iarnă. În consecință, ne certam destul de rar, iar când o făceam, nu cred să fi aflat mai mult de-un sfert din populația cartierului, fiindcă nevastă-mea, ieșea pe balcon și începea să țipe: -Asasinule! Săriți, oameni buni, că-mi bagă cuțitu', mă omoarăăăăă...! Mă omoarăăăăăă! Cum-cum? Ei, Doamne!, cum să rămân indiferent la un asemenea țipăt disperat? Sigur că îi săream în ajutor îndemnând-o: -Mai cu viață, dragă, mai cu viață! Ce
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]