3,115 matches
-
În rău. Sistemele de interacțiune publică determină, de asemenea, inteligența socială. Nu reprezintă același lucru o comunitate care dialoghează și o alta pusă pe harță, una generoasă și alta meschină. De asemenea, un guvern nepriceput poate arunca o societate În abisul prostiei, fenomen ce se dovedește Întotdeauna tragic, fiindcă cei nevinovați trebuie să plătească pentru abuzurile celui care deține puterea. Pare și acum de necrezut ce au făcut Hitler cu Germania, Stalin cu Rusia, Pol Pot cu Cambodgia și, am putea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
staturii intelectuale și mai ales a pretențiilor de „călăuză”, de „guru” național pe care și le afișa maestrul. Prezint, în cele ce urmează, un mini-serial al prestației acestui scriitor puternic controversat, un „triptic imagologic”, care ne va ajuta să vedem abisul unui destin deturnat. Episodul 1 Druță și Crăciunul pe stil vechi Martie, 1994 Orice putere cu obligațiuni de a conduce o societate are mereu complexul legitimității sale. Când guvernarea îi iese prost și nemulțumirea maselor crește (vezi situația de la noi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a fi delirul unui bătrân senil, de vreme ce acesta își revine imediat, cu o înghițitură din tonicul său preferat. În propria imaginație, Stalin a urcat treptat spre culmea amețitoare a stăpânirii absolute, ca "Împărat al Pământului", ca să se prăbușească apoi în abisul deznădejdii. Tabloul deznădejdii sale este corelat cu cel al decăderii mentale, conturat cu sarcasm de Soljenițîn. Fiorul de a asista la deznădejdea unui om este anulat prin sugestia alterării minții acestui personaj. Sub aspect intelectual, Stalin lasă impresia de structură
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
religio indică o legătură, o conexiune, o relație: Dumnezeu și omul, eul meu dinaintea unui tu care mă gândește și mă face să exist. "Nu există experiență religioasă fără această polaritate, fără această relație dintre om și Dumnezeu, Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
sens creator lenea moldovenească, predispoziția contemplativă) atunci automatismele de limbaj și comportament sugerează nu atât o carență, cât un exces, nu atât somnul conștiinței, cât o trezire mai grea, mai originară, modelând personalitatea umană după tiparele mitului și ale psihologiei abisurilor. Pentru că, prin clișeu (care, în opinia mea, nu e doar cuvântul, ci și imaginea), omul are acces nu doar la "nimicul" vorbelor goale, ci și la partea lui de umbră, la arhetipurile îngropate adânc, în subconștient. Exact ca în melodramă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ajunge. Și așa am întârziat la tura de noapte, trebuia să ajung de aseară. Ieși în noaptea neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse spre ea și ți puse mâinile pe umeri iar ea se lăsă mai jos
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acuma trei... Ceilalți critici, în afară de unul singur, de abia de au răsfoit-o; analiza dumitale o depășește de departe pe a lor, e singura care coboară până în străfundul acestei Căderi, pentru a-i semnala contradicțiile, instrumentele, nu îndrăznesc să spun abisurile... Ce înseamnă luciditate ereditară! Mă bucur că s-a exersat în mod atât de strălucit asupra divagațiilor mele"300. Această scrisoare îi confirmă validitatea metodelor de lucru și o încurajează. Începuturile sunt întotdeauna dificile și nu se consideră în stare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula de Ioan Groșan etc.), în timp ce incipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam singur lângă mort și era frig / Șii atârnau aripile de plumb. Ultima metaforă a textului, incluzând și laitmotivul poeziei, exprimă sentimentul specific bacovian al prăbușirii în somnul materiei încremenite, în neantul neființei ori în abisul lăuntric. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în general și pentru care rațiunea face îndelungate și repetate eforturi. Totuși, arată Heidegger, dacă între creația speculativă (= gîndire) și creația poetică (= poezie) există o înrudire prin faptul că valorifică ("slujesc") limba, atribuindu-i valențe ontologice, între ele există un abis și rămîn total despărțite 149. Limbă populară și limbă literară Cei vechi credeau că limbile populare sînt o degradare în raport cu cele literare, ca și cum nu ar fi putut constata că limbile literare au apărut mai tîrziu pornind de la limbile populare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
miroase-a fulger; puieții cresc, în mai, cu disperare, iar ciocârlia, cu un fir de cântec, tăriile le leagă de ogoare... Peste tot, aceeași puritate a liniei, o neîntreruptă nevoie de idealitate, iubirea fiind un ocean ale cărui adâncuri sperie, abis în care te poți prăbuși și instrument de inițiere în ceva niciodată palpabil. Ceva: "Ca și cum ar ninge cu fluturi / peste ruguri și-acestea s-ar stinge. / Ca și cum n-ai putea să te bucuri / decât atunci când ai plânge (...) // Ca și cum m-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul ridicându-se peste abisuri, balansând între un orgoliu franc și suferința de a nu fi găsit Pasărea de aur ("mai ușoară ca sunetele"). Pasăre-simbol, aceasta e totuna cu Măiastra lui Brâncuși, totuna cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori lupul e partea / bună din mine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dobîndiți, cum spunea Sfîntul Dionisie Areopagitul "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un continuu pelerinaj, captivă a tainelor ce izvorăsc de pretutindeni. Fiecare om este o taină, lumea întreagă este o taină, universul este o taină, Dumnezeu... O taină trebuie să rămînă o taină, "corola
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale ? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul dezarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și răspunsurilor". (Michel Beaud, Gilles Dostaler, Gîndirea economică în retrospectivă, Humanitas, București, 1999, p. 210). Oamenii sunt ființe economice care gestionează economia ființei. Pentru a regîndi economia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Andrei, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, București, 2013; * Plopeanu Aurelian Petruș, Determinante religioase ale dezvoltării economice, Junimea, Iași, 2010; * Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; * Pol-Droit Roger, Maeștrii gîndirii, Litera Internațional, București, 2012; * Popovici Iustin, Abisurile gîndirii și simțirii umane, Sophia, București, 2013; * Reese Byron, Infinite Progress: How the Internet and Technology Will End Ignorance, Disease, Poverty, Hunger and War, Greeleaf Brok Group Press, 2013; * Rinpoche Gonsar, Esența doctrinei buddhiste, Herald, București, 2010; * Sachs Jeffrey, The
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
după venirea la putere a partidului Likud în 1977. Totuși nici genocid, nici Holocaust nu sunt încă termeni rezervați exclusiv pentru ceea ce li s-a întâmplat evreilor. Shoah, da. Iar acest cuvânt, fără îndoială, îi aruncă pe evrei într-un abis de solitudine, izolându-i de nenorocirile pur și simplu umane. Acest exclusivism îi detașează de lume, deci de ceea ce, timp de secole, a fost patria evreului din diasporă. Henri Meschonnic scria recent: "Cuvântul Shoah, cu majuscula care-l esențializează, conține
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
l-am părăsit. Nu mai avem nici un liman interior în condițiile pierderii accelerate a credinței și a speranței. Or, știm că reatitatea în care trăim e generată interior, iar ea nu poate fi mai frumoasă decît ne este lăuntrul. Un abis. Am auzit un preot la radio spunînd că învierea vine "dintr-o suprarealitate, din altă lume". Nu cred. Țuțea spunea că "realitatea este Dumnezeu". Iar Dumnezeu este pretudindeni, deci și învierea este în noi, în destinul nostru și e posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să îmbrace o haină științifică, ci reprezintă o culegere de variațiuni pe o temă de geoistorie 1. PARTEA I DESPRE PĂMÂNTUL NOSTRU 1. DE LA FACEREA LUMII a. Pământul nostru sfânt Un fluviu luminos, numit Calea Lactee, curge și se varsă în abisul Universului întunecat. Într-un braț al acestei galaxii spiralate, se ascunde secretul înfăptuirii unui miracol. Moartea violentă a unei stele masive a făcut posibilă nașterea acestui mister. Din restul materiei explodate s-au luat cărămizi de praf stelar, zidindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
li s-a dat mai întâi o utilitate militară, iar apoi au fost valorificate în domeniul civil 154. Trăim într-o civilizație care a împins umanitatea cu pași repezi spre culmile evoluției, dar și spre marginea prăpastiei sale. Este un abis în care ne-am putea prăbuși fie colectiv, în urma unei catastrofe globale, fie individual, izolându-ne treptat de restul societății într-un spațiu virtual. Să nu uităm că riscul extincției noastre a crescut proporțional cu dezvoltarea tehnologică pe care am
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cu picioarele umblăm, printre bolovani, după locuri în care să ne înfigem călcâiele pentru a păși în siguranță. Ne facem singuri curaj, spunându-ne că râpa din spatele nostru nu există, pentru că nu o vedem. Dar ignorarea sau mai ales negarea abisului e suprema eroare pe care o putem face cu privire la noi înșine. Să ne oprim o clipă din urcușul nostru zbuciumat. Să închidem pleoapele și să ne calmăm ființa, trăgând în piept din aerul tare al munților. Să lăsăm deoparte grijile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ani, printre coșmaruri, temeri groaznice și iubiri, în mînă cu sentimente înduioșătoare de compasiune, iar refuzul diformității se însoțește cu extaze decaden-te în fața celor mai seducătoare violări ale oricărui canon clasic. Printre demoni, nebuni, dușmani înfricoșători și prezențe tulburătoare, prin-tre abisuri răvășitoare și diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire are adesea ochii triști”, scria Louis Aragon. Trebuie oare să dăm dreptate poetului de ieri, lecturilor paranoice ale consumului de astăzi, care cred a distinge abisul îndărătul spectacolului radios al abundenței și al comunicării? M-am străduit să evit o atare pornire diabolizantă. Desigur, bilanțul uman și social al societății de hiperconsum nu este chiar roz, dar este el negativ în toate aspectele sale? Dacă această
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înspre satisfacțiile materiale nu este atât semn al deposedării de sine, cât dorință de „renaștere” a sinelui prin intensificarea trăirii prezentului. Lucru prin care consumul din faza III poate fi asemănat cu o mică sărbătoare. Fără îndoială că un adevărat abis desparte sărbătoarea tradițională de consumul actual, acesta din urmă fiind o chestiune de ordin privat și material, pe când sărbătoarea e colectivă și rituală. Totuși, similitudini există. Tot așa cum sărbătoarea are, simbolic, menirea de a reda viața, după haos și moarte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]